Pretenţii. Sentința nr. 9096/2015. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9096/2015 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 29-09-2015 în dosarul nr. 9096/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9096
Ședința publică din 29.09.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. M.- judecător
GREFIER: C. D.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea cauzei civile de față când părțile prezente au pus concluzii pe fond potrivit încheierii de ședință din 08.09.2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de 22.09.2015 până la data de astăzi, 29.09.2015.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
Instanța, în urma deliberării, a pronunțat sentința de mai jos:
JUDECĂTORIA
Constată că, prin acțiunea civilă formulată și înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18.12.2014, sub nr._, reclamanții G. M. – F., B. G., B. V. – M. și T. I. în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI B. au solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la restituirea sumei totale de 3.813 lei reținută reclamanților în mod nelegal; obligarea pârâtului la plata dobânzii legale aferentă sumelor reținute, calculată de la data efectuării reținerilor și până la data restituirii sumelor; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004 reclamanții au invocat excepția de nelegalitate a deciziei de imputare nr._/02.04.2012 emisă de către pârât cu privire la imputarea unor sume de bani, reprezentând sume considerate a fi încasare fără drept de către reclamanți în perioada 06.07._11.
În expunerea în fapt a motivelor, reclamanții au arătat că din dispoziția șefului Inspectoratului Județean de Poliție s-a dispus efectuarea unei cercetări administrative pentru verificarea încadrării tuturor ofițerilor care dețineau gradul de inspector, subinspector și inspector principal în cadrul Inspectoratului de Poliție Județean B. și Secția Regională de Transporturi B.. Urmare a cercetării administrative s-a constatat că în 30 de cazuri au fost acordate necuvenit drepturi salariale datorită stabilirii greșite a coeficientului de ierarhizare a funcției.
Cu privire la reclamanți s-a reținut că au încasat necuvenit următoarele sume: 1.107 lei G. M. – F.; 745 lei B. G.; 785 lei B. V. – M.; 1.167 lei T. I..
În ceea ce privește excepția de nelegalitate a deciziei de imputare nr._/02.04.2012, reclamanții au arătat că decizia de imputare încalcă prevederile art. 25 din OG nr. 121/1998, cu modificările și completările ulterioare, și anume: decizia de imputare nu identifică cu exactitate organul competent în soluționarea contestației și nu conține nicio motivare - se face referire numai la procesul verbal de cercetare administrativă nr._/12.03.2012.
Reclamanții au învederat că dispozițiile OG nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor nu sunt aplicabile – dispoziții reținute în decizia de imputare, având în vedere calitatea acestora de funcționari publici cu statut special și faptul că raportul de serviciu este încheiat cu o instituție demilitarizată. În cazul funcționarilor publici cu statut special sunt aplicabile prevederile Legii nr. 188/1999.
Au arătat reclamanții că s-a încălcat principiul neretroactivității actelor administrate precum și lipsa vinovăției acestora în producerea prejudiciului. Imputarea unor sume de bani pentru simplul fapt că s-ar fi revenit asupra unor dispoziții de promovare, exclusiv din culpa IGPR, nu poate fi imputată sub nicio formă salariaților. Trecerea într-o funcție inferioară se poate aplica polițistului numai ca sancțiune disciplinară ( art. 58 coroborat cu art. 15 din Legea nr. 360/2012). Consideră reclamanții că întrucât nu s-a reținut nicio culpă în sarcina acestora, nu li se poate aplica o sancțiune disciplinară, respectiv reîncadrarea într-o funcției inferioară celei obținute, cu respectarea prevederilor legale la data promovării.
Reclamanții au precizat că în data de 17.02.2014 s-a pronunțat sentința civilă nr. 692/CA în dosarul nr._ al Tribunalului B., prin care s-a dispus anularea deciziei de imputare nr._/02.04.2012 emisă de IPJ B., considerându-se că acest act administrativ a fost emis cu încălcarea cerinței motivării temeinice. S-au adresat pârâtului în vederea restituirii sumelor de bani reținute în mod nelegal, însă acesta nu a dat curs solicitării pe motiv că sentința civilă nr. 682/CA/ 17.02.2014 pronunțată de Tribunalul B. nu îi este opozabilă cu privire la aceștia.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 4 și art. 7 din Legea nr. 554/2007; Legea nr. 360/2002; Legea nr. 188/1999; art. 30 pct. 159 din Instrucțiunile nr. 830/1999; OG nr. 121/1998.
Cererea de chemare în judecată a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 271, 91 lei.
Pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI B. a invocat prin întâmpinarea excepția de necompetența materială a Judecătoriei B. pe motiv că temeiul legal în bază căruia au fost reținute sumele de bani este decizia de imputare nr._/02.04.2012 - act administrativ jurisdicțional în accepțiunea Legii nr. 554/2004. Prin urmare, competența de soluționare în primă instanța revine Tribunalului B..
A invocat pârâtul excepția tardivității introducerii acțiunii în raport de termenele stabilite de art. 7 și art. 11 din Legea nr. 554/2004. Decizia de imputare a fost emisă la data de 02.04.2012 iar procedura prealabilă a fost inițiată de reclamanți la data de 14.10.2012.
Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare, pârâtul a arătat că numirea reclamanților în funcții inferioare nu s-a datorat aplicării unei sancțiuni disciplinare, ci faptului că HG nr. 0154/2010 a prevăzut grade profesionale mai mari pentru anumite funcții, făcând necesară reîncadrarea ofițerilor în funcții cu respectarea prevederilor art. 22 alin.4 din Legea nr. 360/2002.
În opinia pârâtului, decizia de imputare este legală și temeinică, produce efecte juridice în privința reclamanților. Prin sentința civilă nr. 692/CA/17.02.2014 pronunțată de Tribunalul B. s-a dispus anularea deciziei de imputare nr._/02.04.2012 doar cu privire la reclamanții care au promovat respectiva acțiune.
În drept, pârâtul a invocat prevederile art. 205-208 din NCPC; Legea nr. 554/2004; OG nr. 121/1998.
Prin răspunsul la întâmpinare, reclamanții au solicitat respingerea excepției de necompetență materială a Judecătoriei B. întrucât nu au solicitat anularea deciziei de imputare nr._/02.04.2012 emisă de IPJ B., ci au invocat excepția de nelegalitate a deciziei de imputare, excepție care poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces ( art. 4 alin.1 din Legea nr. 554/2004). Instanța competentă să soluționeze cererea de restituire a sumei totale de 3.813 lei este Judecătoria B., în temeiul art. 94 pct. 1 lit. k din NCPC și art. 107 din NCPC.
Au solicitata respingerea excepției tardivității invocată de pârât întrucât termenul legal de promovare a acțiunii este de 3 ani ( art. 2517 din NCC).
Au precizat reclamanții că, în drept, cererea de chemare în judecată este întemeiată și pe prevederile art. 1341 alin.1, art. 2500 și art. 2517 din NCC.
La termenul de judecată din data de 08.09.2015 instanța a respins excepția de necompetență materială a Judecătoriei B. ca neîntemeiată, pentru considerentele de fapt și de drept reținute în încheierea de ședință de la termenul respectiv. A luat act că pârâtul nu a mai susținut excepția tardivității formulării cererii de chemare în judecată.
În probațiune, instanța a încuviințat părților proba cu înscrisuri.
Instanța a rămas în pronunțare asupra excepției de nelegalitate a deciziei de imputare nr._/02.04.2012 și asupra fondului cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Inspectoratul de Poliție Județean B. a emis la data de 02.04.2012 decizie de imputare nr._ prin care s-a ordonat imputarea următoarelor sume: 1.107 lei reclamantului G. M. – F.; 745 lei reclamantului B. G.; 785 lei reclamantului B. V. – M.; 1.167 lei reclamantului T. I., sume încasate fără drept în perioada 06.07._11.
Reclamanții nu au atacat decizia de imputare în contencios administrativ în temeiul Legii nr. 554/2004.
Referitor la excepția de nelegalitate a deciziei de imputare nr._/02.04.2012 emisă de pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI B. instanța reține următoarele:
Decizia de imputare nr._/02.04.2012 este act administrativ jurisdicțional în accepțiunea Legii nr. 554/2004.
Potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 „ legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetat oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate”.
În cauză, obiectul excepției de nelegalitate îl reprezintă decizia de imputare nr._/02.04.2012 emisă de pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI B., prin care s-au imputat reclamanților următoarele sume: 1.107 lei G. M. – F.; 745 lei B. G.; 785 lei B. V. – M.; 1.167 lei T. I., excepție invocată în cadrul unui dosar de pretenții având ca obiect restituirea sumelor reținute în temeiul deciziei de imputare.
Or, în doctrina de specialitate, precum și în jurisprudența Secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut în mod constant că din coroborarea art. 4 și art. 5 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, rezultă că actele administrative exceptate de la controlul de legalitate pe calea acțiunii directe sunt exceptate și de la controlul pe calea excepției de nelegalitate.
Astfel, potrivit art. 5 alin.2 din Legea nr. 554/2004, nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede o altă procedură judiciară, ceea ce duce la concluzia că, într-adevăr, calea excepției de nelegalitate nu a fost reglementată de legiuitor pentru a crea o cale de evitare a unei proceduri judiciare speciale.
Decizia de imputare emisă de pârât putea fi atacată de reclamanți în condițiile art. 43 din OG nr. 121/1998 (după epuizarea căilor de atac prevăzute de actul normativ) la instanța de contencios administrativ și fiscal.
Cu alte cuvinte, competența instanței de a verifica pe calea excepției legalitatea unui act administrativ, nu poate fi atrasă prin invocarea art. 4 din Legea nr. 554/2004, atunci când este vorba de un act administrativ pentru modificarea sau desființarea căruia legea specială prevede o procedură judiciară specială.
Având în vedere că legalitatea unei decizii de imputare, emisă în temeiul dispozițiilor OG nr. 121/1998 nu poate fi pusă în discuție în fața instanței pe calea unei acțiuni directe, ea nu poate fi contestată nici pe calea excepției de nelegalitate în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, care trebuie interpretat și prin prisma dispozițiilor art. 5 din aceeași act normativ.
Prin urmare, actele administrative exceptate de la controlul de legalitate pe calea acțiunii directe vor fi exceptate și de la controlul de legalitate reglementată prin art. 4 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.
În speță, lipsa de diligență a reclamanților de a ataca decizia de imputare pe calea procedurii juridice speciale nu le conferă acestora posibilitatea de a uza de prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004 în cadrul unei acțiuni directe.
În concluzie, instanța va respinge excepție de nelegalitate ca inadmisibilă.
Este de prisos a se mai analiza fondul cauzei în condițiile în care reținerea sumelor s-a făcut în baza decizia de imputare nr._/02.04.2012, decizie care se bucură de legalitate atât timp cât excepția de nelegalitate invocată de reclamanți prin prezenta acțiune este inadmisibilă.
În temeiul considerentelor și fapt și de drept reținute instanța va respinge excepția de nelegalitate a deciziei de imputare nr._/02.04.2012 emisă de pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI B., ca inadmisibilă și pe cale de consecință va respinge acțiunea civilă formulată de reclamanții G. M. – F., B. G., B. V. – M. și T. I. în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI B..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția de nelegalitate a deciziei de impunere nr._/02.04.2012 emisă de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI B., ca inadmisibilă.
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamanții G. M. – F., B. G., B. V. – M. și T. I., toți cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat „ P. R. L.”, situat în mun. B., .. 32,camera 3-4 în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI B., cu sediul în mun. B., .. 28.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică azi, 29.09.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. M. C. D.
Red/Dact.AM – 18.12.2015 ( 7 ex.)
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 9086/2015. Judecătoria BRAŞOV | Pretenţii. Sentința nr. 9037/2015. Judecătoria BRAŞOV → |
|---|
