Contestaţie la executare. Sentința nr. 4058/2013. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4058/2013 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 14-06-2013 în dosarul nr. 13650/94/2011*
Dosar nr._ SECȚIA CIVILĂ
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
SENTINȚA CIVILĂ NR.4058
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 14.06.2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE C. E. D.
GREFIER D. S.
Pe rol pronunțarea cauzei civile privind pe contestatoarea .-PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR REAL CASA EXPERT SPRL și pe intimații M. V., M. Anișoara, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile de fond au avut loc în ședința publica de la 30 mai 2013, fiind consemnate în încheierea de ședința de la aceea data, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data 7 iunie 2013, apoi la 14 iunie 2013, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față constata următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 22.12.2011, sub nr._, contestatorul S.C. M. I. S.R.L. prin Administrator Judiciar Real Casa Expert SPRL în contradictoriu cu intimații Musatescu V., Musatescu A. in temeiul art. 103 rap. la art. 399 și urm C.p.c au formulat cerere de repunere în termen și contestație la executare împotriva executării silite formând dosarul nr. 782/2011 al B. D. și D., solicitând repunerea în termenul de formulare a contestației la executare și admiterea contestației la executare cu consecința anulării procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare nr. 782/2011/13.09.2011, emis de B. D. și D..
In fapt, contestatoarea a arătat că prin acțiunea formând obiectul dosarului nr._/3/2010, înregistrat pe rolul Tribunalului București, Secția a Vl-a Comercială, reclamanții M. V. și M. Anișoara au solicitat instanței emiterea unei ordonanțe care să conțină somația de plată pentru obligarea subscrisei la plata următoarelor sume: 145.000 euro, în echivalent în lei la cursul BNR din ziua plății, reprezentând rest de preț pentru terenul situat în Comuna Moara Vlăsiei, ., ., cu nr. cadastral 2176 și CF nr. 2282 a Comunei Moara Vlăsiei; 7.612,5 euro - reprezentând dobânda legală pentru suma de 145.000 euro, calculată pentru perioada decembrie 2008 - septembrie 2010;
Prin sentința comercială nr. 261/11.01.2011 pronunțată de Tribunalul București Secția a Vl-a Comercială în dosarul nr._/3/2010, instanța a admis cerere formulată de creditorii M. V. și M. Anișoara și a obligat debitoarea la plata către creditoare a sumei de 145,000 Euro, în echivalent în lei la cursul BNR din ziua plății, în termen de 10 zile de la comunicarea ordonanței, reprezentând rest de preț, precum și la plata dobânzii legale aferente acestei sume, începând cu data de 17.12.2008 și la plata către creditoare a sumei de 39,3 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Consideră că executarea silită începută în cadrul dosarului de executare nr. 782/2011, al B. "D. și D." este nelegală. Stabilirea cheltuielilor de executare potrivit Procesului - verbal de stabilire a cheltuielilor de executare nr. 782/2011/13.09.2011 este efectuată abuziv. Actele de executare emise în dosarul nr. 782/2011, al B. "D. și D." despre care au luat cunoștință până în acest moment sunt: procesul verbal din data de 13.09.2011 pentru calcularea cheltuielilor de executare în sumă de 78.547,99 RON și - Somația din data de 17.11.2011 prin care se aduce la cunoștință societății „în temeiul art 387 și art. 497 C.p.c. să execute obligația prevăzută în sarcina lor, în sensul de a plăti în favoarea creditorilor M. V. și M. Anișoara, în termen de 15 zile de la comunicarea prezentei somații următoarele sume: suma de 145.000 euro, reprezentând, conform titlului executoriu menționat, debit; suma de 39,3 lei, reprezentând, conform titlului executoriu menționat, cheltuieli de judecată; suma reprezentând actualizarea debitului principal cu rata dobânzii legale până la data plații; suma de 78.547,99, reprezentând cheltuieli de executare.
Cu privire la cererea de repunere în termenul pentru formularea contestației la executare a arătat că potrivit dispozițiilor art. 103 C.proc.civ: „(1) Neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt: de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei. 1) în acest din urmă caz, actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării; în același termen vor fi arătate și motivele împiedicării."
În literatura de specialitate s-a arătat că nu există decădere care să opereze de drept, această sancțiune trebuind să fie constatată de instanța judecătorească.
In speță, instanța poate admite repunerea în termenul pentru formularea contestației la executare, dacă titularul cererii face dovada unei împrejurări mai presus de voința sa care l-a împiedicat să formuleze actul de procedură tardiv.
In drept, contestatoarea și-a întemeiat cererea pe disp. art. 103 rap. la art. 399 și urm C.p.c solicitând încuviințarea probei cu înscrisuri.
Cauza a fost soluționată prin sentința civilă nr.2937/24 mai 2012 prin care instanța a respins cererea de repunere în termen ca neîntemeiată, a admis excepția tardivității, cererea de chemare în judecată fiind respinsă ca tardiv introdusă.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs contestatoarea S.C. M. I. S.R.L. prin Administrator Judiciar Real Casa Expert SPRL, ce a fost soluționat prin decizia nr.293R/8.03.2013 pronunțată în dosarul nr._ de către Tribunalul Ilfov – Secția civilă, prin care s-a admis recursul, s-a casat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
În rejudecare, dosarul a fost înregistrat la data de 8.04.2013 sub nr._ .
Analizând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin Încheierea nr. 3050 din 03.08.2011, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, având în vedere titlul executoriu reprezentat de sentința comercială nr.261 din data de 11.01.2011 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/3/2010.
Potrivit Somației din data de 17.11.2011 din Dosarul de executare nr. 782/2011 al B. B. D. contestatorul a fost somat ca în termen de 15 zile de la primirea somației să achite suma de 145.000 euro, suma de 39,3 lei, precum și achitarea sumei de 78.547,99 lei, stabilite prin procesul verbal de cheltuieli de executare. Prin procesul verbal privind stabilirea cheltuielilor de executare s-au prevăzut cheltuielile de executare, în cuantum total de 78.547,99 lei.
Potrivit art. 399 C.p.c. împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 2811, se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum și în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în condițiile prevăzute de lege. Nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal. De asemenea, după ce a început executarea silită, cei interesați sau vătămați pot cere, pe calea contestației la executare, și anularea încheierii prin care s-a dispus învestirea cu formula executorie, dată fără îndeplinirea condițiilor legale. În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.
Referitor la legalitatea procesului-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, instanța reține prevederile art. 3717 Cod procedură civilă, conform cărora debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu. Sumele ce urmează a fi plătite se stabilesc de executor prin proces-verbal ce constituie titlu executoriu
Cu privire la onorariul de avocat înscris în procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, instanța reține că acesta este justificat de factura fiscală nr.003 din 12.07.2011 eliberată de Cabinetul de avocat C. M. M. (fila 40).
Cuantumul cheltuielilor de executare poate fi cenzurat de instanța de judecată, care trebuie să verifice dacă cheltuielile stabilite prin procesul-verbal au fost necesare pentru efectuarea executării, dacă sunt reale și dacă nu sunt disproporționate față de cuantumul creanței și volumul de muncă efectuată de cei implicați în executare. Chiar dacă debitorul este în culpă pentru faptul că nu a executat de bună-voie creanța cuprinsă într-un titlu executoriu, aceasta nu înseamnă că creditorul său poate efectua cheltuieli de executare exagerate, știind că le va recupera în temeiul art. 3717 alin. 2 Cod procedură civilă. În acest sens, instanța mai reține că, pentru identitate de rațiune și având în vedere faptul că executarea silită este considerată o parte a procesului civil, dispozițiile art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă sunt aplicabile și în faza de executare silită. Prin aplicarea acestor dispoziții, instanța nu intervine în relația dintre avocat și client și nu cenzurează onorariul stabilit prin contractul de asistență juridică; însă are posibilitatea de a micșora cuantumul cheltuielilor pe care și le recuperează creditorul cu acest titlu, în situația în care sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea creanței sau de munca îndeplinită de avocat.
Însă, susținerile creditorilor în sensul că onorariul perceput de avocat este disproporționat de mare nu sunt întemeiate. Executarea creanțelor a presupus activitatea avocatului împuternicit constând în studierea dosarului de fond și obținerea titlului executoriu (copie legalizată a hotărârii judecătorești), consultații acordate creditorilor, formularea cererilor de începere a executării, plata taxelor aferente, deplasări la biroul executorului judecătoresc, urmărirea executării. Pentru aceste motive, instanța consideră că este neîntemeiată solicitarea contestatoarei de reducere a cheltuielilor de executare reprezentate de onorariul de avocat.
În ceea ce privește onorariul de executor, sumele plătite cu titlu de onorariu pentru executorul judecătoresc reprezintă cheltuieli ocazionate de efectuarea executării silite și față de dispozițiile art. 37 alin. 1 din Legea nr. 188/2000 și cele ale Ordinului ministrului justiției nr. 2550/2006, în cazul obligațiilor având ca obiect plata unor sume de bani, onorariul executorului nu poate depăși un anumit plafon determinat potrivit acestor acte normative, raportat la cuantumul obligației de plată a cărei executare se urmărește. Se constată că, în cauză, executorul judecătoresc a aplicat corect pentru a determina cuantumul onorariului său, dispozițiile art.37 din Legea nr. 188/2000, potrivit cărora pentru creanțele în valoare de peste 100.000 lei, onorariul maxim este de 6.300 lei plus un procent de până la 1% din suma ce depășește 100.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite (respectiv 6300 lei+6561,57 lei, rezultând exact suma totală de 12.861,578 lei, ce se regăsește în procesul verbal). În mod corect la acest onorariu executorul a adăugat și taxa pe valoare adăugată. Onorariile executorului judecătoresc, calculate în limitele impuse de art. 37 alin. 1 din Legea nr. 188 2000, cum este cazul în speță, nu pot fi disproporționat de mari față de munca depusă de executor, astfel cum a susținut contestatoarea, întrucât textul de lege menționat înlătură orice disproporție vădită.
Instanța constată că reclamanta – contestatoare nu a indicat nici un alt motiv pentru care executarea silită începută de intimați împotriva ei ar fi nelegală sau neîntemeiată. Totodată, instanța are în vedere si dispozițiile art. 1169 cod civil care reglementează principiul general potrivit cu care „cel ce face o propunere înaintea judecații trebuie sa o dovedească”, fiind în sarcina reclamantei să dovedească existența vreunei neregularități a executării silite pornite împotriva sa.
Având în vedere toate aceste aspecte, instanța va respinge contestația la executare ca neîntemeiată.
Cu privire la solicitarea intimaților de obligare a contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată o va respinge ca neîntemeiată, având în vedere că acesta nu a depus nicio dovadă pentru a justifica acordarea de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea S.C. M. I. S.R.L. prin Administrator Judiciar Real Casa Expert SPRL, cu sediul ales în București, ., ., ., sector 3, în contradictoriu cu intimații Musatescu V., Musatescu A., ambii cu domiciliul în sector 2, București, .. 6, ., ., ca neîntemeiată.
Respinge cererea intimatului de acordare cheltuieli de judecată ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.06.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Pentru judecător aflat în CO semnează Președintele instanței
Pentru grefier în CO semnează grefier șef,
Red./Dact./CED/SD/5 ex/26.08.2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1691/2013. Judecătoria BUFTEA | Actiune in regres. Sentința nr. 6418/2013. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
