Contestaţie la executare. Sentința nr. 4332/2013. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4332/2013 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 21-06-2013 în dosarul nr. 188/94/2012*
Dosar nr._ SECȚIA CIVILĂ
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
SENTINȚA CIVILĂ NR.4332
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 21 IUNIE 2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE C. E. D.
GREFIER D. S.
Pe rol pronunțarea cauzei civile privind pe contestatoarea C. JUDEȚEANĂ ILFOV PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR și pe intimatul K. D., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile de fond au avut loc în ședința publica de la 13.06.2013, fiind consemnate în încheierea de ședința de la aceea data, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data 21.06.2013, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând, asupra cauzei civile de față constata următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instanțe la data de 6.01.2012 sub nr._ contestatoarea C. JUDEȚEANĂ ILFOV PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR a chemat in judecata pe intimatul K. D., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța sa se dispună anularea titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal privind stabilirea cheltuielilor de executare, in dosarul de executare nr. 199/2011.
In motivare, contestatoarea a arătat ca Biroul Executorului Judecatoresc - D. și D., a inștiințat debitoarea C. Județeana Ilfov pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privata asupra Terenurilor ca impotriva acesteia se desfasoara procedura de executare silita in modalitatea popririi asupra conturilor bancare, infiiata la cerererea creditorului K. D.. A mai arătat că actele de executare incepute impotriva contestatorei sunt nelegale atat din punct de vedere procedural, cat si cu privire la conținutul titlului executoriu. Cheltuielile de executare sunt nejustificate, titlu de cheltuieli de executare, care in realitate reprezinta suma de 691,44 lei, executorul judecatoresc, prin incalcarea vadita a legii, a mai adăugat si suma de 3100 lei, ce reprezinta onorariul avocatului, sumă pe care C. Judeteana Ilfov pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privata asupra Terenurilor, nu ar avea de ce sa o plateasca si care nu intra in sfera cheltuielilor de executare.
În drept, au fost invocate dispozitiile art. 399 si următoarele din Codul de procedura civila, a prevederilor Legii nr. 18/1991, republicata si ale H.G. nr. 890/2005, a Regulamentului de aplicare a Legii nr.247/2005 In sustinere, contestatoarea a depus inscrisuri.
Legal citat, intimatul a depus întâmpinare prin care solicitat respingerea contestației la executare, în principal, ca tardiv formulată și în subsidiar, ca neîntemeiată. Cu cheltuieli de judecată.
La termenul de judecata din data de 30.04.2012 instanța a pus in discuție excepția tardivității contestației la executare si a reținut cauza in pronunțare pe aceasta excepție.
Prin sentința civilă nr.2467/30.04.2013 s-a admis excepția tardivității invocată de către pârât prin întâmpinare și s-a respins contestația la executare ca tardiv formulată.
Împotriva acestei sentințe contestatoarea a formulat recurs, acesta fiind soluționat prin decizia civilă nr.254 R/4.03.2013 pronunțată de Tribunalul Ilfov, Secția Civilă, prin care s-a admis recursul, s-a casat sentința atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe.
În fond, după casare, cauza a fost înregistrată la data de 16.04.2013 sub nr._ .
Analizând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin Încheierea nr. 1235 din 24.03.2011, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, având în vedere titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr.2026/2008 din data de 17.04.2008 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ .
Potrivit Somației din data de 24.06.2011 din Dosarul de executare nr. 199/2011 al B. B. D. contestatorul a fost somat ca în termen de 10 zile de la primirea somației execute obligația prevăzută în titlul executoriu în sensul emiterii procesului verbal de punere în posesie, precum și achitarea sumei de 3791,44 lei, stabilite prin procesul verbal de cheltuieli de executare. Prin procesul verbal privind stabilirea cheltuielilor de executare s-au prevăzut cheltuielile de executare, în cuantum total de 3791,44 lei.
Potrivit art. 399 C.p.c. împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 2811, se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum și în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în condițiile prevăzute de lege. Nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal. De asemenea, după ce a început executarea silită, cei interesați sau vătămați pot cere, pe calea contestației la executare, și anularea încheierii prin care s-a dispus învestirea cu formula executorie, dată fără îndeplinirea condițiilor legale. În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.
Referitor la legalitatea procesului-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, instanța reține prevederile art. 3717 Cod procedură civilă, conform cărora debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu. Sumele ce urmează a fi plătite se stabilesc de executor prin proces-verbal ce constituie titlu executoriu
Cu privire la onorariul de avocat înscris în procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, instanța reține că acesta este justificat de factura fiscală din 11.05.2011 eliberată de Cabinetul de avocat C. R. P. (fila 61).
Cuantumul cheltuielilor de executare poate fi cenzurat de instanța de judecată, care trebuie să verifice dacă cheltuielile stabilite prin procesul-verbal au fost necesare pentru efectuarea executării, dacă sunt reale și dacă nu sunt disproporționate față de cuantumul creanței și volumul de muncă efectuată de cei implicați în executare. Chiar dacă debitorul este în culpă pentru faptul că nu a executat de bună-voie creanța cuprinsă într-un titlu executoriu, aceasta nu înseamnă că creditorul său poate efectua cheltuieli de executare exagerate, știind că le va recupera în temeiul art. 3717 alin. 2 Cod procedură civilă. În acest sens, instanța mai reține că, pentru identitate de rațiune și având în vedere faptul că executarea silită este considerată o parte a procesului civil, dispozițiile art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă sunt aplicabile și în faza de executare silită. Prin aplicarea acestor dispoziții, instanța nu intervine în relația dintre avocat și client și nu cenzurează onorariul stabilit prin contractul de asistență juridică; însă are posibilitatea de a micșora cuantumul cheltuielilor pe care și le recuperează creditorul cu acest titlu, în situația în care sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea creanței sau de munca îndeplinită de avocat.
Însă, susținerile creditorilor în sensul că onorariul perceput de avocat este disproporționat de mare nu sunt întemeiate. Executarea creanțelor a presupus activitatea avocatului împuternicit constând în studierea dosarului de fond și obținerea titlului executoriu (copie legalizată a hotărârii judecătorești), consultații acordate creditorilor, formularea cererilor de începere a executării, plata taxelor aferente, deplasări la biroul executorului judecătoresc, urmărirea executării. Pentru aceste motive, instanța consideră că este neîntemeiată solicitarea contestatoarei de reducere a cheltuielilor de executare reprezentate de onorariul de avocat.
În ceea ce privește onorariul de executor, sumele plătite cu titlu de onorariu pentru executorul judecătoresc reprezintă cheltuieli ocazionate de efectuarea executării silite și față de dispozițiile art. 37 alin. 1 din Legea nr. 188/2000 și cele ale Ordinului ministrului justiției nr. 2550/2006, în cazul obligațiilor având ca obiect plata unor sume de bani, onorariul executorului nu poate depăși un anumit plafon determinat potrivit acestor acte normative, raportat la cuantumul obligației de plată a cărei executare se urmărește. Se constată că, în cauză, executorul judecătoresc a aplicat corect pentru a determina cuantumul onorariului său, dispozițiile Ordinului nr. 2550/2006, acesta fiind stabilit între limita minimală și cea maximală prevăzută de lege, respectiv, între 60 lei și 5.200 lei. Onorariile executorului judecătoresc, calculate în limitele impuse de art. 37 alin. 1 din Legea nr. 188 2000, cum este cazul în speță, nu pot fi disproporționat de mari față de munca depusă de executor, astfel cum a susținut contestatoarea, întrucât textul de lege menționat înlătură orice disproporție vădită.
Instanța reține faptul că legea nu reglementează o procedură prealabilă începerii executării silite a unui titlu executoriu, contestatoarea având obligația de a executa de bunăvoie obligațiile ce îi revin, creditorul obligației neavând sarcina dovedirii refuzului nejustificat din partea debitorului, pentru a putea trece la executare silită.
Instanța constată că reclamanta – contestatoare nu a indicat nici un alt motiv pentru care executarea silită începută de intimați împotriva lor ar fi nelegală sau neîntemeiată. Totodată, instanța are în vedere si dispozițiile art. 1169 cod civil care reglementează principiul general potrivit cu care „cel ce face o propunere înaintea judecații trebuie sa o dovedească”, fiind în sarcina reclamantei să dovedească existența vreunei neregularități a executării silite pornite împotriva sa.
Având în vedere toate aceste aspecte, instanța va respinge contestația la executare ca neîntemeiată.
În baza art. 274 C.p.c. va obliga contestatorul către intimat la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocat – 620 lei+620 lei +496 lei (cheltuieli efectuate în fața instanțelor de fond).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea C. JUDEȚEANĂ ILFOV PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, sector 3, București, ., în contradictoriu cu intimatul K. D., cu domiciliul ales în sector 3, București, ., ., ..
Obligă contestatorul către intimat la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocat – 620 lei+620 lei +496 lei (cheltuieli efectuate în fața instanțelor de fond).
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.06.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Pentru judecător aflat în CO semnează Președintele instanței
Pentru grefier în CO semnează grefier șef,
Red./Dact./CED/DS/4 ex/26.08.2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 6941/2013. Judecătoria BUFTEA | Actiune in regres. Sentința nr. 1541/2013. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
