Contestaţie la executare. Sentința nr. 7844/2013. Judecătoria BUFTEA

Temeiul instituirii masurilor asigurătorii in cauza nu il reprezenta la momentul emiterii procesului verbal de sechestru pentru bunuri mobile nr._/24.09.2012. un titlul executoriu aferent unui titlu de creanța comunicat in mod legal.

Măsura dispusa de organele fiscale a adus grave prejudicii in efectuarea activităților economice in desfășurare, la acest moment fiind introduși in Centrala Incidentelor de Plați si prin poprirea conturilor debitorilor contestatoarei.

Contestatoarea arată că executarea silita demarata de organul fiscal este nelegala, fiind prematur inceputa in raport cu dispozițiile legale ce reglementează aceasta materie . Astfel, arată că titlul de creanța, nu a fost comunicat de ANAF- DGFPI la data de 24.09.2012, odată cu intocmirea procesului verbal de sechestru contestat. Totodată, adresa de infiintare a măsurii asigurătorii, nu a fost intocmita de intimata la momentul emiterii ridului de creanța, solicitând terților popriri „pentru achitarea sumei datorate" indisponibilizarera sumelor existente, precum si cele viitoare provenite din incasarile zilnice in conturile in lei si in valuta.

In conformitate cu art. 141 alin. 2 din OG nr 92/2003 privind Codul de procedura fiscala „titlul de creantă devine titlu executoriu la data la care creanța fiscala este scadenta prin expirarea termenului de plata prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori in alt mod prevăzut de lege ".

Scopul măsurii asigurătorii sub forma sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor mobile si/ sau imobile proprietate a debitorului, precum si poprirea asupra veniturilor contribuabilului, este justificat cand exista pericolul ca acesta sa se sustragă, sa isi ascundă ori sa isi risipească patrimoniul, periclitând sau ingreunand in mod considerabil colectarea.

Or. in cauza intimata nu a justificat aceasta măsura abuziva, terții popriți comunicand ca a introdus Societatea in Centrala Incidentelor de Plați.

Așadar, intimata a inceput o veritabila executare silita prin poprire in neconcordanta totala cu dispozițiile codului de procedura fiscala, sechestrând bunuri aparținând altei societăți. Astfel, organul de executare nu a respectat prevederile art. 145 din OG nr. 92/2003, in sensul ca nu a comunicat somația de plata:

In conformitate cu dispozițiile art. 145 alin. 1 din OG nr. 92/2003: „(1) Executarea silita incepe prin comunicarea somației. Daca in termen de 15 îrile de la comunicarea somației nu se stinge debitul, se continua masurile de executare silita. Somația este insotita de un exemplar al titlului executoriu."

În raport cu dispozițiile legale mentionate anterior, rezulta ca emiterea unei somații reprezintă o condiție obligatorie si premergătoare declanșării oricărei modalități de executare silita, inclusiv executării silite prin poprire.

In speța, organul de executare nu a emis o somație către societate, trecând direct la executarea silita prin poprire in prealabil sechestrând bunurile altei societari. In aceste condiții, procedura de executare silita este nelegala.

Contetstatoarea arată că instituirea măsurii de poprire asiguratorie a inceput in lipsa unui titlu de creanța. Nu exista un inscris, intocmit de intimata ANAF- DGFPI si nu se menționează nici un temei de drept de unde sa rezulte legalitatea impunerii, reprezentând diferente suplimentare rezultate din TVA.

In descrierea prezumtivei fapte intimata face grave erori in sensul ca nu descrie bunurile mobile sechestrate ceea ce atrage nulitatea acestui act administrativ fiscal.

Constatarea organelor de control privind bunurile prezumtiv sechestrate este nelegala intrucat: cuantumul sumei datorate nu este cel inscris in procesul verbal de sechestru contestat; la momentul întocmirii procesului verbal de sechestru contestat intimata a ridicat cărțile de identitate aparținând altei societari cu care societatea contestatoare a incheiat un contract de dare in plata cu mult timp inainte; nu este nici un temei de drept indicat in actul administrativ atacat de unde sa rezulte legalitatea impunerii in urma săvârșirii prezumtivei fapte, asa cum am precizat.

In drept, contestatoarea invocă art. 129 alin. 11, art 172 si urm. din OG nr. 92/2003, republicata si modificata.

In sustinere cererii, contestatoarea a depus la dosar înscrisuri (6-19 dosar) .

Legal citată, intimata a depus întâmpinare, solicitând respingerea contestației.

În motivarea întâmpinării intimata arată că prin actele de executare emise de instituția intimată in dosarul de executare s-a procedat la începerea executării silite împotriva debitoarei S.C. E. S.A.

Conform art. 129 din Codul de procedura fiscală:"(1)Măsurile asigurătorii prevăzute în prezentul capitol se dispun și se duc la îndeplinire, prin procedura administrativă, de organele fiscale competente.

Se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii și sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și/sau imobile proprietate a debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.

Aceste măsuri pot fi luate și înainte de emiterea titlului de creanță, inclusiv în cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare. Măsurile asigurătorii dispuse atât de organele fiscale competente, cât și de instanțele judecătorești ori de alte organe competente, dacă nu au fost desființate în condițiile legii, rămân valabile pe toată perioada executării silite, fără îndeplinirea altor formalități. Odată cu individualizarea creanței și ajungerea acesteia ia scadență, în cazul neplății, măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii".

Instituția intimată a procedat conform prevederilor Codului de procedura fiscala, in sensul ca a identificat bunurile debitoarei, iar dupa identificare a procedat la întocmirea procesului verbal de sechestru asigurător.

Actul de executare silita contestat este întocmit conform prevederilor legale, neexistand niciun motiv de anulare a acestuia, mai mult, nici chiar contestatorul nu reușește sa motiveze temeinic de ce solicita anularea acestuia.

Actele emise de organele fiscale in baza Codului de procedura fiscala sunt acte emise in sistem de putere publica. Ele isi produc efectele de la momentul emiterii lor, iar odată emise aceste acte incep a-si produce efectele, fiind de asemenea si executorii, simpla contestare a acestora neproducand si suspendarea aplicării lor.

Intimata invoca excepția inadmisibilttatii cererii prin care se solicita anularea titlurilor executorii, respectiv anularea deciziilor de impunere care au stat la baza emiterii somațiilor, deoarece pentru anularea acestora exista o alta procedura de contestare si anume, aceea prevăzuta de Codul de procedura fiscala, in sensul ca existenta si cuantumul debitelor pot fi anulate în urma contestării acestora conform normelor speciale aplicabile in materia fiscala, respectiv pe calea contenciosului administrativ. Conform art.169 pct3 din Codul de procedura fiscala: "(3) Contestația poate fi făcuta si împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornita executarea, in cazul in care acest titlu nu este o hotărâre data de o instanța judecătoreasca sau de alt organ jurisdictional si daca pentru contestarea Iui nu exista o alta procedura prevăzuta de lege", or in situația in speța, exista, legiuitorul a instituit o alta procedura.

Cererea este inadmisibila, deoarece pentru contestarea titlurilor executorii legiuitorul a instituit o procedura speciala; de altfel si practica judiciara este în acest sens, adică prin contestația la executare in nici un caz nu se poate obține anularea titlului executoriu.

In ceea ce privește capătul de cerere prin care se solicita anularea somației/titlului: intimata arată că somatia/titlu, conform normelor de procedura fiscala sunt primele acte de executare. In motivarea pe care contestatorul o aduce in cadrul cererii, se regăsesc observații care nu invoca nici o încălcare a prevederilor legale in "întocmirea somațiilor/titlurilor, astfel neidentificandu-se in nici un fel motivul pentru care s-a solicitat anularea acestor acte de executare.

În ceea ce privește fondul cauzei, intimata considera ca nu-i poate fi imputabil faptul ca a procedat la masuri de începerea executării silite întrucât, masuri care au fost duse la îndeplinire un conformitate cu dispozițiile legale privind executarea silita.

Contestația la executare este un mijloc procedural special creat pentru procedura de executare silita, o plângere specifica acestei proceduri, prin care se obține anularea/indepartarea unor acte de executare-

Potrivit dispozițiilor art.399 Cod procedura civila, se poate contesta executarea silita insasi, precum si orice act de executare.

Contestația la executare fiind o cale de atac deschisa contra masurilor de executare nelegale, partea nu se poate sprijini, decât pe vicii si nelegalitati ale actelor de executare ulterioare titlului ce se executa.

Mai arată intimata că contestatoarea nu a arătat in ce consta încalcarea prevederilor legate în ce privește emiterea somației sau a titlului si care au făcut obiectul contestației, motiv pentru care considera ca acestea sunt legal întocmite, neexistând motive de anulare sau vicii de forma ale actelor de executare sau ale titlului.

In motivarea pe care contestatorul o aduce in cadrul cererii, nu se regăsesc observații concrete ci doar se invoca generic nerespectarea dispozițiilor art.149 din Codul de procedura fiscala, neaducand nicio motivare justificata/documentata/argumentata a unei eventuale incalcari ale prevederilor legale in întocmirea somației sau a titlului executoriu, astfel neidentificandu-se in niciun fel motivul pentru care s-a solicitat contestarea acestor acte de executare care formează dosarul de executare in cauza.

Organul de executare silita din cadrul DGFP Ilfov a procedat conform normelor legale si a întocmit un titlul executoriu si o somație, care si din punct de vedere al formei conțin toate elementele cerute de lege.

Conform prevederilor H.G. nr„_.07.2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OG nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala: "107,1. Titlul de creanța este actul prin care, potrivit legii, se stabilește si se individualizează obligația de plata privind creanțele fiscale, întocmit de organele competente sau de alte persoane îndreptățite potrivit legii."

La termenul din 11.12.2013 instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri.

Analizînd actele si lucrarile dosarului instanta retine urmatoarele:

Instanta, având în vedere prevederile art.137 alin.1 C.p.c., conform cărora instanta se va pronunta mai intâi asupra excepțiilor de procedură si asupra celor de fond care fac de prisos, in totul sau in parte, cercetarea în fond a pricinii, va solutiona mai intâi exceptia inadmisibilității formulată de către intimată.

Astfel, intimata a arătat că în cauză erau aplicabile normele contenciosului fiscal si că numai pe această cale se putea obține de către pârâtă anularea procesului verbal de sechestru pentru bunuri mobile cu nr._/24.09.2012.

Această exceptie se va respinge ca neîntemeiată in temeiul prevederilor art.129 alin.11 C.proc. fisc., care arată că împotriva actelor prin care se dispun și se duc la îndeplinire măsurile asigurătorii cel interesat poate face contestație în conformitate cu prevederile art. 172.

Potrivit art.129 alin.2 C.proc.fisc., se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii și sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor mobile și/sau imobile proprietate a debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.

In ce priveste anularea procesului verbal de sechestru pentru bunuri mobile cu nr._/24.09.2012, instanta va respinge apărarea contestatoarei conform căreia acesta este lovit de nulitate deoarece nu s-a comunicat titlul de creanță de către intimată odată cu intocmirea procesului verbal de sechestru contestat.

Astfel, instanta va avea in vedere prevederile art.129 alin.3 C.proc.fisc., potrivit cărora aceste măsuri pot fi luate și înainte de emiterea titlului de creanță, inclusiv în cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare. Măsurile asigurătorii dispuse atât de organele fiscale competente, cât și de instanțele judecătorești ori de alte organe competente, dacă nu au fost desființate în condițiile legii, rămân valabile pe toată perioada executării silite, fără îndeplinirea altor formalități. Odată cu individualizarea creanței și ajungerea acesteia la scadență, în cazul neplății, măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii.

S-a mai invocat nulitatea procesului verbal de sechestru deoarece suma trecută in acesta nu corespunde cu cea datorată. Instanta constată că este o diferentă intre sumele trecute in procesul verbal de sechestru si adresa de infiintare a popririi, dar această diferentă poate să vină din faptul ca cele doua acte sunt succesive in timp si cel de-al doilea ar putea fi influentat de primul. Pe de altă parte, contestatoarea nu a făcut dovada cuantumului debitului la momentul infiintării sechestrului mobiliar.

În ce priveste faptul că măsura sechestrului a fost instituită asupra unor bunuri mobile care nu apartineau contestatorului, instanta va retine această apărare si in temeiul acesteia va anula procesul verbal de sechestru pentru bunuri mobile cu nr._/24.09.2012.

În luarea acestei măsuri, intanta are in vedere contractul de dare in plată nr._/03.09.2012 prin care, pentru stingerea partială a obligatiei de plată a sumei de 309 012,3 euro fată de MATILUX S.A., S.C. E. S.A. a transmis dreptul de proprietate asupra mai multor autoturisme, enumerate in anexa contractului (filele 23-25). În temeiul contractului, s-a emis intre părți factura 2012/1509 din 03.09.2012 pentru suma de_ euro. Din analiza anexelor celor două documente, respectiv contractul dintre MATILUX S.A. si S.C. E. S.A, precum si procesul verbal de sechestru se constată că este vorba despre aceleasi autovehicule. De asemenea se poate constata că contractul de dare in plată, precedă, procesul verbal de sechestru.

Având în vedere cele de mai sus, instanta va admite contestatia la executare formulată de contestatoarea .>si va dispune anularea procesului verbal de sechestru pentru bunuri mobile cu nr._/24.09.2012 si pe cale de consecinta desfiintarea masurilor asiguratorii instituite prin acesta.