Plângere contravenţională. Sentința nr. 1596/2013. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1596/2013 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 18-03-2013 în dosarul nr. 10173/94/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ nr. 1596
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 18.03.2012
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: S. D. I.
GREFIER: C. V.
Pe rol soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de petentul P. I. - sector 6, București, .. 9, ., . cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV cu sediul în mun. București, ., nr. 7, sector 2 având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică părțile au lipsit.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele: cauza are ca obiect plângere contravențională prin care se solicită anularea procesului verbal . nr._ din data de 10.08.2012; intimata a depus la dosarul cauzei răspuns, solicitând judecarea cauzei în lipsă.
În baza art.104 alin.13 din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești se lasă dosarul la a doua strigare, față de lipsa părților.
Se reia dosarul la a doua strigare, la ordine, la apelul nominal făcut în ședință publică, părțile lipsind.
În temeiul art. 167 Cod Procedură Civilă instanța încuviințează proba cu înscrisuri apreciind-o ca fiind concludentă, utilă și pertinentă soluționării cauzei.
Față de actele și lucrările dosarului instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile, constată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 27.08.2012 sub nr._, petentul P. I. în contradictoriu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 10.08.2012, exonerarea de la plata amenzii și restituirea permisului de conducere reținut, precizând că plângerea a fost formulată în termenul legal, procesul verbal de contravenție fiind comunicat la data de 10.08.2012.
În motivarea plângerii contravenționale petentul a arătat că la data de 10.08.2012, se deplasa cu autoturismul cu nr._ din direcția Otopeni către Voluntari, iar la un moment dat, în dreptul imobilului unde se află reprezentanța Automobile Bavaria, este o porțiune de 15 m a carosabilului cu sens unic de circulație pentru autovehiculele care vin din sens opus, petentul arătând că intenționa să întoarcă autovehiculul pe care-l conducea. A mai arătat petentul că la acel moment respectivul sens de drum era blocat de către un autocamion care se afla în fața petentului și care avea activate luminile de avarie și neavând cum să efectueze manevra de întoarcere a trebuit să-l ocolească, pătrunzând astfel pe porțiunea de drum cu sens unic.
Consideră că procesul verbal nu respectă condițiile de formă legale întrucât nu a fost descrisă situația de fapt concretă cu referire la autocamionul care staționa. În subsidiar a solicitat anularea în parte a procesului verbal respectiv înlăturarea măsurii complementare a reținerii permisului de conducere.
Petentul nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Cererea a fost întemeiată în drept potrivit pe disp. OUG 195/2002 și OG 2/2002.
Petentul a depus la dosar înscrisuri (f.5-7).
Plângerea este scutită de plata taxei judiciare de timbru potrivit art.15 lit.i din Legea nr.146/1997 și a timbrului judiciar conform art.1 alin.2 din OG nr.32/1995.
Intimata a depus prin serviciul Registratură la data de 06.02.2013 înscris prin care menționează că fapta nu a fost înregistrată cu mijloace tehnice (f.15). A solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În temeiul art. 167 C.pr.civ. a fost încuviințată proba cu înscrisuri ca fiind utilă, concludentă și pertinentă cauzei.
Analizând cauza prin prisma probatoriului administrat, reține:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 10.08.2012 petentul P. I. fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 700 lei și respectiv avertisment, precum și măsura complementară a reținerii permisului de conducere pe o perioadă de 60 de zile pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 100 alin.1 pct.3, art. 100 alin.1 lit.a, art. 99 alin.1 pct.2, art. 101 alin.3 lit.d și art. 101 alin.1 lit.a pct.2 din OUG 195/2002.
În fapt s-a reținut că, în data de 10.08.2012 a condus autoturismul cu nr._ în care se afla singur, iar în zona Bavaria, s-a reținut că a intrat pe un drum cu indicator interzic, fiind sens unic, a vorbit la telefonul mobil, a efectuat viraj și a circulat pe sensul opus de mers.
Plângerea a fost depusă la instanță cu respectarea termenului de 15 zile stabilit de art.31 alin.1 din O.G. nr.2/2001.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea cerințelor legale prevăzute de art.16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea. Procesul-verbal a fost semnat de agentul constatator și de către petent, fiind astfel respectate și dispozițiile art. 19 din același act normativ.
Cu privire la motivul de nelegalitate invocat de petent, în sensul că situația de fapt nu a fost descrisă complet întrucât la descrierea faptei în procesul verbal de contravenție nu s-a menționat faptul că era oprit un camion pe avarii, instanța reține că petentul nu a făcut dovada acestuia aspect prin nici un mijloc de probă, iar la rubrica obiecțiuni din procesul verbal de contravenție a menționat doar că nu este de acord cu măsura luată, nu și faptul că se afla un obstacol de nedepășit, motiv pentru care a fost obligat să întoarcă autoturismul.
Astfel, simplele susțineri ale petentului în acest sens nu pot face dovada în sensul că situația de fapt nu a fost corect reținută în procesul verbal de contravenție.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța constată că, prin raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului trebuie analizat, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o „acuzație în materie penală”, în sensul art.6 din CEDO. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative: 1)dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2) natura faptei, 3)natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
În cauză, faptele reținute în sarcina petentului reprezintă o fapte contravenționale și nu penale, conform legii naționale. De asemenea, tratamentul sancționator s-a realizat prin aplicarea unei amenzi în cuantum de 700 lei și prin suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 60 zile, care cumulate, prezintă o anumită severitate. De asemenea, rațiunea urmărită de legiuitor în incriminarea unei astfel de fapte o reprezintă protejarea siguranței pe drumurile publice.
Astfel, prin raportare la gradul de severitate al sancțiunii și la natura faptei, instanța concluzionează că fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o „acuzație în materie penală”.
Consecințele calificării faptei drept „acuzație în materie penală” sunt: petentul se bucură de prezumția de nevinovăție, iar sarcina probei incumbă autorităților statului. Însă, nici una dintre aceste garanții procesuale nu are caracter absolut, deoarece limitele până la care funcționează prezumția de nevinovăție și conținutul obligației autorităților de a suporta sarcina probei se raportează la specificul fiecărui caz în parte.
În materia faptelor scoase din sfera dreptului penal și incluse în sfera abaterilor contravenționale, Curtea Europeană a admis faptul că limitele de apreciere sub aspectul respectării prezumției de nevinovăție sunt mult mai largi. Prezumția de nevinovăție nu este una absolută, ca de altfel nici obligația acuzării de a suporta întreaga sarcină a probei. D. fiind că analiza se plasează într-un domeniu în care numărul faptelor sancționate este extrem de mare, Curtea Europeană a reținut că aplicarea cu cea mai mare rigoare a principiilor enunțate ar duce la lăsarea nepedepsite a multor contravenții și ar pune în sarcina autorităților ce aplică astfel de sancțiuni o povară excesivă și nejustificată.
Jurisprudența Curții europene nu impune statelor contractante să dea o anumită forță probantă, mai largă sau mai restrânsă, procesului-verbal de contravenție, și cu atât mai mult să îl facă lipsit de orice efect util, ci doar statuează asupra faptului că sarcina instanțelor naționale este de a respecta principiul proporționalității între, pe de o parte, scopul urmărit de autoritățile statului de a sancționa faptele antisociale, iar pe de altă parte, mijloacele utilizate în proces pentru aflarea adevărului judiciar, cu respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional. Aceasta presupune prin esență ca sistemul probator să nu ducă la impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit în materie de sarcină a probei.
Hotărârea A. împotriva României nu constituie o critică a atribuirii unei valori probante procesului-verbal de contravenție, ci doar a modului de administrare a probelor. Din această perspectivă, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și poate constitui o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului. A conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerat o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art.6 din CEDO. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale, minore ca și gravitate dar extrem de numeroase.
Petentul nu a administrat în fața instanței probe care să înlăture prezumția de legalitate a actului administrativ și care să ducă la reținerea unei alte situații de fapt. Susținerile acestuia că se afla un autocamion parcat pe avarii nu pot fi reținute în lipsa unui mijloc de probă în acest sens.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunilor aplicate, instanța constată că organul constatator a individualizat în mod corect sancțiunile, sancțiunile contravenționale fiind aplicate în limitele prevăzute de actul normativ, iar măsura complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile prevăzută pentru contravențiile comise. Agentul de poliția a aplicat chiar și sancțiunea avertismentului pentru unele dintre contravențiile comise, alături de sancțiunea amenzii contravenționale.
Potrivit art.96 alin.1 din OUG nr.195/2002, sancțiunile complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege.
Raportat la cele două criterii legale prevăzute de art. 98 alin.3 din OUG nr.195/2002, gravitatea faptei și pericolul social, precum și la art.21 alin.3 din OG 2/2001 instanța reține că sancțiunile sunt proporționale. Astfel, instanța are în vedere că fapta prezintă un grad de pericol social sporit raportat la urmările care s-ar fi putut produce, motiv pentru care suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 60 zile este justificată. În acest context, instanța reține că gradul de pericol este sporit și că sancțiunea complementară se impune a fi menținută, și reține de asemenea că aceasta nu poate fi înlăturată în lipsa înlăturării sancțiunii principale.
Față de aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal este legal și temeinic iar sancțiunile sunt proporționale, motiv pentru care va respinge acțiunea ca neîntemeiată și va menține procesul verbal . nr._ din data de 10.08.2012 ca fiind legal și temeinic.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă și având în vedere principiului disponibilității, instanța urmează a lua act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul P. I. - sector 6, București, .. 9, ., . cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV cu sediul în mun. București, ., nr. 7, sector 2 ca neîntemeiată.
Menține procesul verbal . nr._ din data de 10.08.2012 ca fiind legal și temeinic.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18.03.2013.
Președinte, Grefier,
S. D. I. C. V.
Red. Jud. SDI
Tehn. CV /4 ex/26.04.2013
| ← Somaţie de plată. Sentința nr. 7346/2013. Judecătoria BUFTEA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3050/2013.... → |
|---|
