Actiune in regres. Sentința nr. 5766/2013. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5766/2013 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 08-10-2013 în dosarul nr. 2358/94/2013
Dosar nr._ SECTIA CIVILĂ
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
Sentința civilă nr. 5766
Ședința publică de la 08 Octombrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE ELISABETA-MIHAELA IORDĂCHESCU
Grefier E. A.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul F. DE PROTECȚIE A VICTIMELOR STRĂZII (FPVS) și pe pârâtul N. I., având ca obiect acțiune in regres.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la 17.09.2013, fiind consemnate in încheierea de ședința de la acea data, ce face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 24.09.2013, la data de 30.09.2013, apoi la data de 08.10.2013 când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
I N S T A N T A
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrata pe rolul acestei instanțe la data de 15.02.2013 sub nr._, reclamantul, F. de Protecție a Victimelor Străzii in contradictoriu cu pârâtul N. I. a solicitat obligarea paratului sa ramburseze suma de 155.100 lei, dobânda penalizatoare aferentă de la data plății despăgubirilor, plățile periodice viitoare pe care fondul urmează să le efectueze și până la data rambursării; obligarea la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii reclamanta arata ca la data de 09.02.2006 numitul N. I. a condus autovehiculul cu nr. de înmatriculare MN_ și a produs un accident de circulație în urma căruia a rezultat uciderea din culpă a numitei M.(R.) M. și vătămarea corporală a numitei R. L..
Inculpatul N. I. a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă și ucidere din culpă. In cadrul procesului penal s-au constituit părți civile pentru prejudiciul moral și material suferit numiții R. L., M. C., M. R. M. și rad M. C.
Ulterior producerii accidentului parata nu a facut dovada valabilitatii unei polite de asigurare RCA valabila pentru autovehiculul condus de aceasta. In aceste conditii conf. art. 25 ind. 1 din Legea nr. 32/2000, art. 3 și 11 din Ordinul CSA nr. 1/2008, F. de protectie a Victimelor Strazii este asigurat sa garanteze plata despagubirilor cuvenite persoanelor prejudiciate.
Prin sentința penală nr. 25/17.03.2009 a Judecătoriei L., decizia penală nr. 164A/26.05.2009 a Tribunalului A. și a deciziei penale nr.902/R/28.09.2009 a Curții de Apel Timișoara și a deciziei penale nr. 902/R/28.09.2009 a Curtii de Apel Timișoara, a fost stabilită vinovăția inculpatului, iar F. a fost obligat la plata de despăgubiri în favoarea părților civile R. L., M. C., M. R. M. și R. M. C..
In urma solicitărilor primite FPVS a achitat în data de 24.11.2009 suma de 144.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale
In virtutea prev. art. 13 din Ordinul CSA nr. 1/2008 reclamanta F.P.V.S are dreptul de regres in contra conducătorului auto vinovat pentru producerea prejudiciului.
In drept reclamanta si-a întemeiat cererea pe disp.art. 109 C.p.c, Ordinul CSA nr. 1/2008, art. 25 ind. 1 din Legea nr. 32/2000, art. 998-999 cod civil art. 13 din Ordinul 1/2008 a CSA solicitând proba cu înscrisuri, sens in care s-au depus înscrisuri la dosar, f. 7-75.
A solicitat judecarea cauzei in lipsa.
Cererea a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru de 4713 lei si timbru judiciar de 5 lei.
Paratul deși legal citata nu a depus întâmpinare la dosar si nu s-a prezentat in fata instanței pentru a preciza poziția procesuala.
Analizând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
In temeiul art 137 Cod proc civ, instanta analizand cu precadere exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, constata urmatoarele:
În temeiul dispozițiilor art. 201 din Legea nr.71/2011 privind punerea în aplicare a noului Cod civil, conform căruia prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a noului Cod civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit, pentru soluția dată excepției invocate de instanța a avut în vedere prevederile Decretului nr.167/1958, în vigoare atât la data începerii cât și la data împlinirii termenului de prescripție analizat în cauză.
În fapt, potrivit sentintei penale nr. 25/17.03.2009 a Judecatoriei L. si a Deciziei penale nr. 164/A/26.05.2009 a Tribunalului A. si a Deciziei penale nr. 902/R/28.09.2009 a Curtii de Timisoara, a fost stabilita vinovatia inculpatului, paratul din prezenta cauza, cu privire la accidentul de circulatie produs la data de 09.02.2006 care a avut ca urmare ucidere din culpa si vatamare corporala din culpa, constituindu-se parti civile numitii R. L., M. C., M. R. M. si R. M. C..
Ulterior producerii accidentului, paratul nu a facut dovada valabilitatii unei polite de asigurare RCA valabile pentru autoturismul condus de aceasta si a refuzat plata despagubirii catre persoanele prejudiciate, constituite ca parti civile in cauza penala susmentionata. In aceasta situtie, conform art 25/1 al.15 din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare și supravegherea asigurărilor si art 3 si 11 din Ordinul CSA nr. 1/2008, reclamanta a fost introdusa in cauza penala pentru a garanta plata despagubirilor cuvenite persoanelor prejudiciate.
In baza hotararilor penale aratate, a fost stabilita vinovatia inculpatului, paratul din prezenta cauza, iar reclamanta a fost obligatat in solidar cu acesta la plata despagubirilor in favoarea partilor civile.
Din actele dosarului reiese ca reclamanta a facut dovada ca paratul este vinovat de producerea accidentului, nu a facut dovada valabilitatii unei polite de asigurare RCA valabile pentru autoturismul condus de aceasta si a refuzat plata despagubirii catre persoanele prejudiciate, asa cum a fost stabilita potrivit sentintei penale nr. 25/17.03.2009 a Judecatoriei L. si a Deciziei penale nr. 164/A/26.05.2009 a Tribunalului A. si a Deciziei penale nr. 902/R/28.09.2009 a Curtii de Timisoara.
In aceste condiții, reclamanta a achitat despagubirile in cuantum total de 155.100 lei stabilite prin hotararile penale mai sus enuntate, așa cum rezultă din Ordinul de plata nr. 715/24.11.2009 a achitat suma de 144.000 lei, din care 68.000 lei pentru M. C. si M. R. si 76.000 lei catre R. L.; Ordinul de plata nr. 713/20.11.2009 pentru suma de 300 lei, ordinul de plata din 11.12.2009 – 300 lei, pentru M. R. M., Ordinul de plata nr. 59/19.01.2010 – 300 lei, pentru M. R. M. (f. 39/ f. 40-42).
De asemena, potrivit ordinelor de plata emise in periada 16.02._12 (f. 43-75), reclamanta a achitat lunar pentru M. R. M., cate 300 lei.
Potrivit art. 25/1 al.15 din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare și supravegherea asigurărilor si art 13 din Ordinul CSA nr. 1/2008, în vederea recuperării sumelor cheltuite, F. are drept de regres împotriva persoanei care a determinat prejudiciul.
Față de cele de mai sus, instanța constata că reclamantul a făcut dovada, conform art. 1169 C.civ., cu înscrisurile depuse la dosar, că achitat despăgubiri în sumă totala de 155.100 lei, asa cum au fost stabilite prin sentintele penale, insa fata de data formularii actiunii, instanta retine ca:
În drept, se constata că din interpretarea art. 1 alin.1 din Decretul nr. 167/1958, prescripția extinctiva poate fi definita ca fiind stingerea acelei componente a dreptului la acțiune, care este posibilitatea titularului dreptului subiectiv de a obține obligarea subiectului pasiv la executarea obligației corelative sau la recunoașterea dreptului subiectiv contestat, datorita nesesizarii organului de jurisdicție în termenul prevăzut de lege.
Termenul general de prescripție, aplicabil tuturor acțiunilor personale, indiferent de izvorul concret al raportului juridic obligațional, este cel instituit de art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctiva, fiind de 3 ani.
În cauza de fata în ceea ce privește dreptul reclamantei de a solicita contravaloarea despagubiriilor achitate cu Ordinul de plata nr. 715/24.11.2009 a achitat suma de 144.000 lei (din care 68.000 lei pentru M. C. si M. R. si 76.000 lei catre R. L.) si cu Ordinele de plata din 20.11.2009, 11.12.2009 si 59/19.01.2010, in cuantum de 300 lei fiecare (total 900), pentru M. R. M. (f. 39/ f. 40-42), termenul de prescripție a început să curgă la data nașterii dreptului material la acțiune al reclamantei care corespunde cel mai tarziu cu data achitarii despagubirilor, respectiv data de 24.11.2009 pentru suma de 144.000 lei, si data de 22.11.2009 pentru 300 lei, 11.12.2009 pentru 300 lei si 19.01.2009 pentru 300 lei.
Acțiunea a fost depusa si înregistrata la Judecătoria B. la data de 13.02.2013 (potrivit plic f. 76), după împlinirea termenului de prescripție de trei ani calculat de la datele anterior menționate, astfel că în raport de dispozițiile art. 7 alin.1, art. 1 alin. 1 si art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 se apreciază c dreptul la acțiune al reclamantei cu privire la pretențiile invocate prin acțiune este prescris, împlinindu-se termenul de prescripție de trei ani, înainte de promovarea acțiunii.
În consecința instanta va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune invocata din oficiu, sens in care va respinge actiunea cu privire la primele doua capete de cerere (obligarea paratului la plata sumei de 68.000 lei, contravaloarea despagubirii achitate de reclamanta pentru M. C. si M. R., si 76.000 lei, contravaloarea despagubirii achitate de catre reclamanta catre R. L.), ca fiind prescrisa.
In ceea ce priveste al treilea capat de cerere – obligarea paratului la plata despagubirii in cuantum de 11.100 lei achitate de catre reclamanta minorului R. M. C., prin M. R., instanta constata ca suma de 900 lei, aferenta ordinelor de plata susmentionate este prescrisa, in ceea ce priveste diferenta de suma, avand in vedere cele aratate, instanta va admite in parte acest capat de cerere si va obliga paratul la plata catre reclamanta a sumei de 10.200 lei, cu titlu de despagubiri (despăgubiri in cuantum de 300 lei/luna, aferente perioadei 15.02._12, insemnand in total suma de 10.200 lei).
Cu privire la capatul de cerere accesoriu privind plata dobânzii legale, instanta retine ca potrivit art. 13 din Ordinul nr.1/2008, persoana responsabila pentru repararea prejudiciului are obligatia sa ramburseze Fondului despagubirea achitata persoanei pagubite, cheltuielile legate de instrumentarea si lichidarea pretentiilor de despagubire, precum si dobânda legala aferenta sumelor cheltuite de Fond.
Constatând aplicabilitatea în speta a acestor dispozitii legale, va obliga pârâtul sa achite reclamantului si dobânda legala penalizatoare aferenta sumei de 10.200 lei, calculate începând cu data de 15.02.2010, pentru fiecare plată în parte (debit principal in cuanum de 300 lei/luna) si pana la data achitării integrale a debitului.
In ceea ce priveste capatul de cerere privind obligarea paratului la plata catre reclamanta a platillor periodice viitoare, avand in vedere ca la data pronuntarii hotararii suma nu este certa, lichida si exigibila. instanta va respinge aceasta cerere ca neintemeiata.
Potrivit art. 274 C.pr.civ., instanța va admite in parte cererea reclamantei privind cheltuielile de judecata, urmează să-l oblige pe pârât, fiind în culpă procesuală, cazand in pretentii in parte, la plata cheltuielilor de judecată in cuantum de 728 lei, reprezentand taxa de timbru si timbru judiciar, ce au fost calculate proportional cu capatul de cerere admis.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite in parte cererea formulată de reclamantul, F. de Protecție a Victimelor Străzii cu sediul in .. 40-40 bis,sect.2, București în contradictoriu cu pârâtul N. I. dom. în Chitila, ., J. ILFOV.
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru primele două capete de cerere, invocată din oficiu.
Respinge acțiunea cu privire la primele două capete de cerere, ca fiind prescrisă.
Obligă pârâtul la plata către reclamanta a sumei de 10.200 lei, reprezentând contravaloare despăgubiri lunare in cuantum de 300 lei, aferente perioadei 15.02._12, precum si la plata dobânzii legale penalizatoare aferente, calculate începând cu data de 15.02.2010, pentru fiecare plată în parte si pana la data achitării integrale a debitului.
Obliga paratul la plata către reclamanta a sumei de 728 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentând taxa judiciară de timbru si timbru judiciar.
Cu recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronunțata in ședința publica, astăzi, 08.10.2013.
P., GREFIER,
Red. Jud. IEM/thn.E.A. /4ex/02.12. 2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1985/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3425/2013.... → |
|---|
