Plângere contravenţională. Sentința nr. 2005/2013. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2005/2013 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 03-04-2013 în dosarul nr. 9809/94/2012
Dosar nr._
JUDECĂTORIA BUFTEA
SENTINTA CIVILA NR.2005
Ședința Publică din data de 03.04.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: ALINA LOREDANA FLORESCU
Grefier C. L.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petent S. D. G. și pe intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 25.03.2013 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integranta din prezenta sentință când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la dat de 01.04.2013 apoi la data de 03.04.2013 când a hotărât următoarele:
INSTANTA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ petentul S. D. G. a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._/31.07.2012 întocmit de intimatul I. de Politie a Județului llfov.
In fapt, petentul a arătat ca la data de 31.07.2012 a condus autoturismul marca Mazda cu nr de inmatriculare_, pe Șoseaua de Centură si inainte de a ajunge în localitatea Afumati a fost oprit de un echipaj de poliție, care i-a arătat că a efectuat manevra de despăsire a unui autovehicul in zona de actiune a indicatorului “depăsirea interzisă” peste marcajul longitudinal continuu. Petentul a arătat că a dorit să efectueze virajul la stânga astfel că s-a încadrat pe banda a doua de circulatie, respectiv banda din stînga al aceluasi sens de mers. De asemenea, petentul a mai arătat că nu a semnat procesul verbal de contraventie întrucât nu i-au fost consemnate obiectiunile.
In drept, cererea a fost întemeiata pe dispozitiile art 31, art 32 din OG nr. 2/2001.
In sustinere cererii, petentul a depus la dosar copie carte de identitate si dovada de circulatie
Legal citat, intimatul nu a depus întâmpinare însă la solicitarea instanței a depus punctul de vedere al agentului constatat0or care a arătat că petentul a fost sancționat pentru faptul că a efectuat manevra de depășire neregulamentară a unui autocamion încălcând marcajul de interzicere si cel continuu. De asemenea, intimatul a mai arătat că petentul a recunoscut că se îndrepta către Autostrada A2 si a greșit intrucit nu cunoaște zona.
La termenul din 25.02.2013 instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri iar petentului proba testimonială, fiind aplicate dispozițiile art. 186 alin 2 C. pr civ..
Analizând actele si lucrările dosarului instanta retine următoarele:
În fapt, prin procesul verbal . nr._/31.07.2012, petentul a fost sancționat cu amenda contravențională în cuantum de 280 lei și reținerea permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce, agentul constatator reținând în sarcina sa că la data de 31.07.2012, orele 23:30 a condus autoturismul cu nr de inmatriculare_ pe DNCB din directia Stefanesti catre P. iar la intersecția DNCB cu DN 2, sub podul ce traversează calea ferată, în zona de acțiune a marcajului continuu acesta a efectuat manevra de depășire a unui autocamion, faptă prevăzută de art. 100 alin 3, lit e din OUG 195/2002 și sancționată de art. 100 alin. 3 din OUG 195/2002.
În drept, potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.
Astfel, analizând cuprinsul procesului-verbal sub aspectul legalității sale instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea disp. art. 17 din OG nr.2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă sub sancțiunea nulității absolute, întrucât acesta conține numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Petentul nu a invocat asepcte de nelegalitate a procesului verbal de contravenție.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În lumina acestor principii, instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura contestatorului dreptul la un proces echitabil.
În cauza de față, instanța constată că petentul nu a făcut dovada netemeiniciei procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, prezumția de care beneficiază acesta nefiind, așadar, răsturnată. Față de acest aspect trebuie menționat că petentul a susținut că este nevinovat dar nu a administrat nicio probă în acest sens și, deși i-a fost încuviințată proba cu martori acesta nu a indicat adresa acestora pentru a fi citați în cauză, fiind decăzut din probă la termenul din data de 25.03.2013.
In plus, instanța reține că săvârșirea faptei reținută în sarcina petentului a fost constatată în mod personal de către agentul constatator.
Susținerile petentului în sensul că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției, în condițiile în care nu a încălcat marcajul longitudinal continuu, nu au fost dovedite, neexistând vreo probă la dosar care să poată fi coroborată cu declarația petentului.
În conformitate cu art. 120 alin. 1 lit. i din HG 1391/2006, depășirea este interzisă când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar și parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere. În concordanță cu art. 100 alin.3 lit. e din OUG 195/2002, nerespectarea regulilor privind depășirea constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.
Întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul verbal, pe baza probelor aflate la dosar, instanța reține că fapta comisă de petent constituie contravenția prevăzută de articolul mai sus menționat.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale instanța constată că potrivit art. 21 alin.3 din O.G nr.2/2001 sancțiunea aplicată pentru săvârșirea unei contravenții trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Potrivit art. 100 alin. 3 rap. la art. 98 alin. 4 din din OUG 195/2002, clasa a II-a reprezintă o sancțiune de 4 sau 5 puncte-amendă, petentul fiind sancționat cu minimul amenzii (4 puncte amendă).
Cu privire la sancțiunea aplicată, se constată că amenda aplicată petentului este în cuantumul minim prevăzut de lege, 4 puncte- amendă, fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările, de modul de comitere a faptei.
Sancțiunea complementară a aplicării suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 30 de zile, prin reținerea permisului de conducere este expres prevăzută de lege și obligatorie.
Față de dispozițiile legale amintite anterior instanța urmează să rețină că sancțiunile aplicate petentului sunt legale.
Față de aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul S. D. G. domiciliat în Sibiu, ., ., . în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE ILFOV, cu sediul în București, ., nr.7, sector 2, ca neîntemeiată.
Menține procesul verbal ca fiind legal și temeinic.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 03.04.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
Red: jud. FAL/Tehndact. CL 4 ex/28.05.2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 5320/2013. Judecătoria BUFTEA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2006/2013.... → |
|---|
