Plângere contravenţională. Sentința nr. 4528/2013. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4528/2013 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 27-06-2013 în dosarul nr. 11574/94/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
Sentința civilă nr. 4528
Ședința publică de la 27.06.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE L. C. M.
Grefier S. D.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta B. A. și pe intimat Inspectoratul de Poliție al Județului Ilfov, având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile de fond au avut loc în ședința publică de la 19.06.2013, fiind consemnate in încheierea de ședință de la aceea dată, parte integrantă din prezenta sentința, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data de astăzi, 27.06.2013, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
I N S T A N T A
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 26.09.2012, petenta B. A. a solicitat în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Ilfov, anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 07.09.2012 și în subsidiar înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment.
În motivarea plângerii petenta a arătat că, prin procesul verbal a fost amendată cu amendă contravențională de 420 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art.100 pct.13 și 108 alin.1 lit.a pct.5 din OUG 195/2002 R. Or, potrivit disp. art.109 alin.9 din OUG 195/2002R prevederile referitoare la contravemții se completează cu cele ale OG 2/2001 și potrivit art.5 alin.1 din OG 2/2001 sancțiunile contravenționale principale sunt: avertisment, amenda contravențională, prestarea unei activități în folosul comunității. Mai arată petenta că doctrina a definit avertismentul ca fiind sancțiunea morală ce se aplică în cazurile în care fapta este de o gravitate redusă, atunci când se apreciază că autorul faptei nu o va mai repeta.
În drept, petenta a invocat disp. OUG 195/2002R, OG 2/2001 și C.p.c. cu privire la comunicarea actelor de procedură.
Intimata nu a formulat întâmpinare dar a depus la dosar adresă prin care arată că fapta a fost constată, prin propriile simțuri.
Plângerea este scutită de plata taxei judiciare de timbru potrivit art.15 lit.i din Legea nr.146/1997 și a timbrului judiciar conform art.1 alin.2 din O.G. nr.32/1995.
În temeiul art.167 alin.1 C.proc.civ., considerându-o utilă, concludentă și pertinentă soluționării cauzei, instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri.
În cadrul probei cu înscrisuri petent a depus în copie, procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, adeverință de salariu, autorizație de transport, certificat de naștere minor aflat în întreținere.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 07.09.2012 întocmit de intimat, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 420 lei și reținerea permisului de conducere, întrucât la data de 07.09.2012, orele 00:35 a condus autorurismul cu numărul de înmatriculare_ pe . C. din Otopeni,iar când a ajuns în zona Bavaria,nu a respectat semnificațiile indicatoarelor rutiere „la stanga” și „acces interzis” .
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea cerințelor legale prevăzute de art.16 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei, a conduitei petentului și a tuturor manevrelor efectuate de petent și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Procesul-verbal a fost semnat de agentul constatator și de către petent, fiind consemnate și obiecțiunile acestuia din urmă.
De asemenea, instanța constată că plângerea a fost introdusă în termenul legal, prevăzut de art. 31 alin.1 din O.G. nr. 2/2001.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța constată că, prin raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului trebuie analizat, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o „acuzație în materie penală”, în sensul art.6 din CEDO. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative: 1)dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2) natura faptei, 3)natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
În cauză, potrivit dreptului intern, nerespectarea semnificației indicatoarelor și marcajelor de obligare și circulația pe un sector de drum pe care accesul este interzis reprezintă fapte contravenționale și nu penale. De asemenea, tratamentul sancționator s-a realizat prin aplicarea unei amenzi în cuantum de 420 lei și reținerea permisului de conducere, care prezintă o severitate deosebită.
Pe de altă parte, rațiunea urmărită de legiuitor în incriminarea unor astfel de fapte o reprezintă protejarea siguranței pe drumurile publice. Fapta poate genera nu numai o stare de pericol pentru siguranța pe drumurile publice cât și consecințe deosebit de grave (urmările pot consta de exemplu în producerea unui accident de circulație cu vătămarea corporală a participanților la trafic sau chiar decesul acestora).
Astfel, prin raportare la natura faptei și la severitatea sancțiunii, instanța concluzionează că fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o „acuzație în materie penală”.
Consecințele calificării faptei drept „acuzație în materie penală” sunt: petentul se bucură de prezumția de nevinovăție iar sarcina probei incumbă autorităților statului. Însă, nici una dintre aceste garanții procesuale nu are caracter absolut, deoarece limitele până la care funcționează prezumția de nevinovăție și conținutul obligației autorităților de a suporta sarcina probei se raportează la specificul fiecărui caz în parte.
În materia faptelor scoase din sfera dreptului penal și incluse în sfera abaterilor contravenționale, Curtea europeană a admis faptul că limitele de apreciere sub aspectul respectării prezumției de nevinovăție sunt mult mai largi. Prezumția de nevinovăție nu este una absolută, ca de altfel nici obligația acuzării de a suporta întreaga sarcină a probei. D. fiind că analiza se plasează într-un domeniu în care numărul faptelor sancționate este extrem de mare, Curtea europeană a reținut că aplicarea cu cea mai mare rigoare a principiilor enunțate ar duce la lăsarea nepedepsite a multor contravenții și ar pune în sarcina autorităților ce aplică astfel de sancțiuni o povară excesivă și nejustificată.
În această ordine de idei, instanța constată că este dovedit că petentul se face vinovat de săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 100 alin.1 pct 3 din OUG 195/2002 și art 108 alin 1 lit a pct 5.
În primul rând instanța observă că procesul-verbal cuprinde constatările personale ale agentului de poliție, astfel că actul se bucură de forță probantă prin el însuși.
Instanța constată totodată că petentul recunoaște faptele săvârșite.
Se reține și că Hotărârea A. împotriva României nu constituie o critică a atribuirii unei valori probante procesului-verbal de contravenție, ci doar a modului de administrare a probelor. Din această perspectivă, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și poate constitui o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului. A conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerat o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art.6 din CEDO. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale, minore ca și gravitate dar extrem de numeroase.
Față de aceste împrejurări, instanța apreciază că procesul-verbal este temeinic întocmit.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunilor aplicate, instanța constată că organul constatator a individualizat în mod corect sancțiunile.
Astfel, conform art. 101 alin.3 lit. d din OUG 195/2002 „nerespectarea semnificației indicatoarelor și marcajelor de obligare” constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni „circulația pe un sector de drum pe care accesul este interzis” se sancționează, pe lângă sancțiunea amenzii, cu 2 puncte penalizare. Agentul de poliție a aplicat minimul, respectiv 6 puncte amendă – 420 lei. De asemenea, se aplică și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce.
Raportat la cele două criterii legale prevăzute de art. 98 alin.3 din OUG nr.195/2002, gravitatea faptei și pericolul social, precum și la art.21 alin.3 din OG 2/2001 instanța reține că sancțiunile sunt proporționale și nu se justifică înlocuirea acestora cu sancțiunea avertismentului. Astfel, instanța are în vedere că fapta are o anumită gravitate raportat la urmările care s-ar fi putut produce, prin aceasta petentul periclitând atât siguranța sa cât și a celorlalți participanți la trafic.
Față de aceste considerente, instanța va respinge plângerea ca neîntemeiată și va menține procesul – verbal ca fiind legal și temeinic întocmit.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă și având în vedere principiului disponibilității, instanța urmează a lua act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta B. A., domiciliată în Târgoviște, . nr. 16, ., . în contradictoriu cu intimata intimat Inspectoratul de Poliție al Județului Ilfov, cu sediul în sector 2, București, ., nr. 7, ca neîntemeiată.
Menține procesul – verbal . nr_ ca fiind legal și temeinic întocmit.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.06.2013.
Președinte Grefier
L. C.-M. S. D.
Red. jud. L.C.M./Thn.SD/4ex/18.07.2013
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Uzucapiune. Sentința nr. 4543/2013. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
