Plângere contravenţională. Sentința nr. 2207/2013. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2207/2013 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 11-04-2013 în dosarul nr. 9499/94/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
Sentința civilă nr. 2207
Ședința publică de la 11.04.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: FLORESCU ALINA LOREDANA
Grefier: C. V.
Pe rol soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de petentul C. V.-L. - Mogoșoaia, ., J. Ilfov în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV sector 2, București, ., nr. 7 având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 01.04.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 08.04.2013, după care la data de 10.04.2012, ulterior la data de 11.04.2012 când în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 08.08.2012 sub nr. _ petentul P. V. în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV a solicitat anularea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 25.06.2012. Acesta a arătat că la data de 10.06.2012 în jurul orelor 20:00 în timp ce se afla în fața Primăriei Mogoșoaia pentru a vota a fost amendat întrucât ar fi provocat scandal împreună cu alte persoane. A arătat că acest lucru nu a fost posibil deoarece între orele 17:30-18:00 procesul de votare a fost blocat iar în fața primăriei au început să se strângă din ce în ce mai multe persoane nemulțumite că nu pot vota. A mai susținut faptul că nu a fost de față la întocmirea procesului verbal, nu a fost chemat de organele de poliție pentru a fi ascultat cu privire la cele întâmplate.
Petentul nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Cererea a fost întemeiată în drept potrivit pe Legii 32/1968.
Petentul a depus la dosar înscrisuri (filele 3-4).
Plângerea este scutită de plata taxei judiciare de timbru potrivit art.15 lit.i din Legea nr.146/1997 și a timbrului judiciar conform art.1 alin.2 din OG nr.32/1995.
Intimata a depus prin serviciul registratură la data de 13.12.2012 punct de vedere al agentului constatator care a susținut că persoanele amendate la acea dată au încercat să blocheze un drum de circulație publică (fila 13) și întâmpinare la data de 04.01.2013 (filele 16-17).
În temeiul art. 167 C.pr.civ. a fost încuviințată proba cu înscrisuri.
Analizând cauza prin prisma probatoriului administrat, reține:
Prin procesul-verbal . nr._ din data de 25.06.2012 (fila 3) s-a constatat că în data de 10.06.2012, orele 19:30, la Primăria Mogoșoaia, cu ocazia desfășurării alegerilor locale 2012, susnumita în timp ce se afla în fața Primăriei din . și participat efectiv la scandal împreună cu mai multe persoane fiind necesară intervenția Brigăzii Speciale a Jandarmeriei pentru aplanarea conflictului.
În sarcina petentului a fost reținută fapta prevăzută de art. 3 pct.2 din Legea 61/1991 R.
Petentului i-a fost aplicată sancțiunea contravențională constând în amendă în cuantum de 500 lei în baza art.4 alin. 1 lit. c din Legea 61/1991.
Potrivit art. 3 pct.2 din Legea 61/1991 R constituie contravenție constituirea unui grup format din trei sau mai multe persoane, în scopul de a săvârși acțiuni ilicite, contrare ordinii și liniștii publice și normelor de conviețuire socială, precum și actele de încurajare sau sprijinire, sub orice formă, a unor astfel de grupuri de persoane, care incită la dezordine socială.
Procesul-verbal de contravenție face dovadă asupra situației de fapt reținute și asupra încadrării în drept a faptei în condițiile în care este legal și temeinic întocmit. Din analiza comparativă a cerințelor prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute și a cuprinsului procesului-verbal se poate constata că acesta a fost legal întocmit.
Astfel, în privința elementelor de forma ale procesului verbal prevazute de art. 16 din OG 2/2001, instanta observa ca acesta îndeplinește toate conditiile de valabilitate reglementate de lege, inclusiv cele prevazute sub sanctiunea nulitatii absolute, conf. art. 17 din OG 2/2001, respectiv numele, prenumele, calitatea agentului constatator, numele, prenumele contravenientului, data si locul savarsirii faptei, semnatura agentului. Procesul-verbal de contravenție nu a fost semnat de petent întrucât a fost întocmit în lipsă, dar au fost respectate dispozițiile art. 19 din OG 2/2001 având în vedere că această împrejurare a fost confirmată de un martor asistent.
Petentul nu a criticat elemente de legalitate ale procesului verbal de contravenție întocmit.
În ceea ce privește temeinicia, instanta constata ca nu s-a facut dovada unei alte situatii de fapt decât cea mentionata în procesul verbal. Faptul că petentul a susținut că nu a provocat scandal, nu poate fi o ipoteză credibilă din punct de vedere juridic atâta timp cât nu este susținută de niciun mijloc de probă în cauză.
Este un principiu general recunoscut că cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească. În același sens este și art. 129 alin. 1 C. proc. civ., care prevede că părțile au obligația de a-și proba pretențiile și apărările. Deci petentul trebuie să dovedească afirmațiile pe care le face cu privire la pretențiile formulate iar judecătorul își va forma convingerea și va pronunța hotărârea pe baza probelor care s-au administrat în cauză.
Rolul activ al instanței prev. de art.129 alin.5 Cod procedură civilă nu poate constitui temeiul substituirii instanței în poziția procesuală a uneia din părți și în apărarea intereselor acesteia. Totodată prevederile art. 47 din OG nr.2/2001 stipulează expres că dispozițiile acesteia se completează cu dispozițiile codului de procedură civilă, iar conform disp.art.35 din OG nr.2/2001 plângerile împotriva proceselor-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor se soluționează cu precădere.
Instanța are în vedere și decizia nr. 205/2009 pronunțată de Curtea Constituțională referitoare la excepția de neconstituționalitate a disp.art.16, art.17 și art.19 alin.1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor potrivit cu care „instanța competentă să soluționeze plângerea îndreptată împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este obligată să urmeze anumite reguli procedurale, în virtutea cărora sarcina probei aparține celui care afirmă ceva în instanță, iar nu celui care a întocmit procesul-verbal de contravenție”.
Trebuie precizat că, de altfel, în cauza A. împotriva Romaniei (hotararea din 04.10.2007, devinitiva la 31.03.2008), Curtea Europeana admite ca orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, pe care Convenția nu le împiedică din principiu, insa trebuie recunoscut celui acuzat de savarsirea unei contraventii garantiile procedurale prevazute de art 6 par. 1 si 3 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, respectiv informarea acuzatului, în termenul cel mai scurt, asupra naturii și cauzei acuzației ce i se aduce, acordarea timpului și înlesnirilor necesare pentru a-și pregăti apărarea, garantarea dreptului la apărare personal sau prin avocat, posibilitatea de a întreba sau solicita audierea martorilor acuzării și de a obtine citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării.
Esential este ca atat pe parcursul judecatii, cât si în etapa analizei probelor sa nu se încalce prezumtia de nevinovatie de care se bucura contravenientul. Cu alte cuvinte, petentul trebuie sa aiba posibilitatea sa propuna si sa administreze ce probe doreste, iar instanta sa adminstreze probele atat in favoarea, cat si in defavoarea contravenientului cu impartialitate, motivand de ce a dat o credibilitate mai mare celor din urma. Aceasta este in esenta si concluzia la care ajunge Curtea Europeana a Drepturilor Omului in cauza A. contra Romaniei.
Din economia disp.art.34 din OG 2/2001 rezultă că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrarie. Procesul-verbal contravențional fiind prezumat a fi legal, revine contravenientului care l-a contestat, deci care a făcut plângerea în instanță, să răstoarne prezumția, adică să dovedească netemeinicia și/sau nelegalitatea acestuia. Prezumția de adevăr a procesului-verbal poate fi răsturnată prin probe contrarii.
Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a statuat că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este un drept absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c.Franța, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c.Suedia).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c.Franța).
Dispozițiile Legii 61/1991 au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de conviețuire socială iar respectarea acestora are implicații majore asupra garantării ordinii și liniștii publice.
Desigur că persoana sancționată în baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil – art.31-36 din OG 2/2001 – în cadrul căruia se poate servi de orice mijloc de probă și poate invoca orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c.România).
Având în vedere cele expuse, instanța reține că petentul nu a făcut dovada prin nici un mijloc de probă că situația de fapt ar fi alta decât cea descrisă în procesul-verbal atacat.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale în raport de disp.art.21 alin.3 din OG 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată la minimul prevăzut de lege este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită contravenția, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia și de circumstanțele personale ale contravenientului, așa încât nu se impune reevaluarea acesteia.
Față de considerentele arătate mai sus, instanța, în temeiul art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, urmează a respinge plângerea contravențională formulată de către petentul C. V.-L. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Ilfov, împotriva procesului-verbal . nr._ din data de 25.06.2012, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul C. V.-L. - Mogoșoaia, ., J. Ilfov în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV sector 2, București, ., nr. 7 ca neîntemeiată.
Menține procesul verbal ca fiind legal și temeinic.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11.04.2013.
Președinte, Grefier,
F. A. L. C. V.
Pentru grefier in CO,
semneaza grefier sef,
Red. Jud. FAL
Tehn. CV /2 ex/05.06.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 320/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5013/2013.... → |
|---|
