Plângere contravenţională. Sentința nr. 2910/2013. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2910/2013 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 26-04-2013 în dosarul nr. 1135/94/2013
ROMÂNIA -JUDEȚUL ILFOV
JUDECĂTORIA BUFTEA
Dosar nr._
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr.2910
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE 26.04.2013
INSTANȚA CONSITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE TĂŞCAN ADRIANA
GREFIER F. G.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională formulată de petentul T. V. F. împotriva procesului – verbal de constatare și sancționarea contravenției . nr._ din data de 17.01.2013, emis de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV.
Dezbaterile de fond au avut loc in ședința publica de la 16.04.2013, fiind consemnate in încheierea de ședința de la aceea data, parte integrantă din prezenta sentința, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data de 19.04.2013, apoi la data de 26.04.2013, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANTA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
La data de 28.01.2013, a fost înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei B. plângerea formulată de petentul T. V. F. împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 17.01.2013 întocmit de intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Ilfov prin care a solicitat anularea procesului verbal de contravenție. Anularea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce și expunerea de plata amenzii.
În fapt, a arătat că a fost amendat contravențional și i-a fost reținut permisul de conducere pe o perioadă de 30 de zile pe motivul că nu ar fi acordat prioritate pe trecerea de pietoni. A apreciat procesul verbal de contravenție ca fiind netemeinic, întrucât pietonul nu era angajat în traversare pe sensul său de mers. Arată că acest moment a fost filmat de aparatul radar și se vede clar că pietonul nu pășise încă pe trecerea de pietoni în momentul în care rula deja pe trecerea de pietoni. Pietonul era cu capul în jos și nu ridica deloc privirea și nu dorea să se angajeze în traversare.
În drept, a invocat dispozițiile O.G. nr.2/2001, art.6 din CEDO.
În dovedirea plângerii contravenționale a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a depus la dosar în copie, cartea de identitate, procesul verbal contestat. (f.5-6).
Plângerea contravențională este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, conform art. 15, lit. i din Legea 146/1997 și art. 1, alin 2 din OG 32/1995.
Intimatul, legal citat, a depus la dosar CD, filmarea (f.18).
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din 17.01.2013 emis de Inspectoratul de Poliție al Județului Ilfov, petentul a fost sancționat cu amendă de 280 lei și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 zile.
În fapt, s-a reținut că petentul a condus auto cu nr._ pe DN7, . magazinului Lidl din direcția Târgoviște către București iar la trecerea de pietoni nu a acordat prioritate de trecere pietonului angajat regulamentar în traversarea drumului public, aflat pe sensul său de mers.
S-a arătat că fapta săvârșită este prevăzută de art.100/3/b din OUG nr.195 din 2002.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea cerințelor legale prevăzute de art.16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea. Procesul-verbal a fost semnat de agentul constatator, fiind astfel respectate și dispozițiile art. 19 din același act normativ. Plângerea a fost depusă la instanță în termenul legal de 15 zile.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța constată că, prin raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului trebuie analizat, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută reprezintă o „acuzație în materie penală”, în sensul art.6 din CEDO. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative: 1)dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2) natura faptei, 3)natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
În cauză, neacordarea priorității de trecere pietonilor reprezintă o faptă contravențională și nu penală, conform legii naționale. De asemenea, tratamentul sancționator s-a realizat prin aplicarea unei amenzi în cuantum de 280 lei și prin suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 zile, care cumulate, prezintă o anumită severitate. De asemenea, rațiunea urmărită de legiuitor în incriminarea unei astfel de fapte o reprezintă protejarea siguranței pe drumurile publice.
Astfel, prin raportare la gradul de severitate al sancțiunii și la natura faptei, instanța concluzionează că fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o „acuzație în materie penală”.
Consecințele calificării faptei drept „acuzație în materie penală” sunt: petenta se bucură de prezumția de nevinovăție iar sarcina probei incumbă autorităților statului. Însă, nici una dintre aceste garanții procesuale nu are caracter absolut, deoarece limitele până la care funcționează prezumția de nevinovăție și conținutul obligației autorităților de a suporta sarcina probei se raportează la specificul fiecărui caz în parte.
În materia faptelor scoase din sfera dreptului penal și incluse în sfera abaterilor contravenționale, Curtea europeană a admis faptul că limitele de apreciere sub aspectul respectării prezumției de nevinovăție sunt mult mai largi. Prezumția de nevinovăție nu este una absolută, ca de altfel nici obligația acuzării de a suporta întreaga sarcină a probei. D. fiind că analiza se plasează într-un domeniu în care numărul faptelor sancționate este extrem de mare, Curtea europeană a reținut că aplicarea cu cea mai mare rigoare a principiilor enunțate ar duce la lăsarea nepedepsite a multor contravenții și ar pune în sarcina autorităților ce aplică astfel de sancțiuni o povară excesivă și nejustificată.
Jurisprudența Curții europene nu impune statelor contractante să dea o anumită forță probantă, mai largă sau mai restrânsă, procesului-verbal de contravenție, și cu atât mai mult să îl facă lipsit de orice efect util, ci doar statuează asupra faptului că sarcina instanțelor naționale este de a respecta principiul proporționalității între, pe de o parte, scopul urmărit de autoritățile statului de a sancționa faptele antisociale, iar pe de altă parte, mijloacele utilizate în proces pentru aflarea adevărului judiciar, cu respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional. Aceasta presupune prin esență ca sistemul probator să nu ducă la impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit în materie de sarcină a probei.
Hotărârea A. împotriva României, nu constituie o critică a atribuirii unei valori probante procesului-verbal de contravenție, ci doar a modului de administrare a probelor. Din această perspectivă, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și poate constitui o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului. A conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerat o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art.6 din CEDO. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale, minore ca și gravitate dar extrem de numeroase.
În această ordine de idei, instanța observă că procesul-verbal criticat cuprinde constatările personale ale agentului de poliție, acesta fiind semnat de petent fără obiecțiuni.
Potrivit art.100 alin.3 lit. b din OUG 195/2002 reprezintă contravenție neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului.
La dosar intimatul a depus înregistrarea video din care rezultă fără dubiu săvârșirea de către petent a contravenției. Se observă că pietonul traversa regulamentar și se afla chiar pe sensul de mers al petentului.
În acest context, reținând că procesul-verbal cuprinde constatările personale ale agentului, coroborate cu probatoriul administrat, cu recunoașterea săvârșirii contravenției la momentul întocmirii procesului verbal fără obiecțiuni și cu prezumția de legalitate și temeinicie, instanța apreciază că procesul-verbal este temeinic întocmit.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunilor aplicate, instanța constată că organul constatator a individualizat în mod corect sancțiunile.
Potrivit art.96 alin.1 din OUG nr.195/2002, sancțiunile complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege.
Raportat la cele două criterii legale prevăzute de art. 98 alin.3 din OUG nr.195/2002, gravitatea faptei și pericolul social, precum și la art.21 alin.3 din OG 2/2001 instanța reține că sancțiunile sunt proporționale. Astfel, instanța are în vedere că fapta prezintă un grad de pericol social sporit raportat la urmările care s-ar fi putut produce, motiv pentru care suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 zile este justificată. În acest context, instanța reține că gradul de pericol este sporit și că sancțiunea complementară se impune a fi menținută indiferent că petentul a mai fost sau nu sancționat contravențional la regimul circulației rutiere.
Față de aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal este legal și temeinic iar sancțiunile sunt proporționale, motiv pentru care va respinge plângerea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARAȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul T. V. F. cu domiciliul în București, ..46-58, ., Apartament 47, Sector 3 în contradictoriu cu intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE ILFOV cu sediul în București, ., nr.7, sector 2, ca neîntemeiată.
Menține procesul verbal atacat, ca fiind legal și temeinic întocmit.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 26.04.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
TĂȘCAN A. F. G.
Red.jud.T.A
Thn.red.gr.FG/4ex /
04.06.2013
| ← Somaţie de plată. Sentința nr. 946/2013. Judecătoria BUFTEA | Contestaţie la executare. Sentința nr. 854/2013. Judecătoria... → |
|---|
