Plângere contravenţională. Sentința nr. 2974/2013. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2974/2013 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 29-04-2013 în dosarul nr. 10745/94/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
Sentința civilă nr. 2974
Ședința publică de la 07.05.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. D.-I.
Grefier: M. A.
Pe rol soluționarea cauzei Civil privind pe petentul C. I. în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, având ca obiect plângere contravetionala împotriva procesului – verbal de constatare și sancționarea contravenției . nr._/28.08.2012.
La apelul nominal făcut în ședință răspunde petentul, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
- cauza are ca obiect plângere contravențională prin care se solicită anularea procesului verbal . nr._/28.08.2012, după care.
Instanța procedează la legitimarea petentului C. I., fiind identificat cu CI . nr._, CNP_.
Instanța, în baza art. 34 din OG 2/2001 procedează la ascultarea petentului care expune situația de la momentul întocmirii procesului-verbal.
Petentul arată că era cu un coleg și trebuia să meargă până în Corbeanca pentru a-l lăsa acasă iar la intersecția respectivă a fost o neînțelegere, era semiîntuneric o mașină venea și nu avea luminile de întâlnire aprinse, doar pozițiile, a oprit pentru a da prioritate autoturismului pe drumul cu prioritate după care a fost oprit de poliție. Faptul care l-a surprins a fost că celălalt conducător auto a oprit mașina ca martor, a stat de vorbă cu polițiștii, conduce de 20 de ani nu a avut nici un accident nu a provocat daune.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat instanța acordă cuvântul pe probe.
Petentul solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
În temeiul art. 167 din codul de procedură civilă va încuviința, pentru petent proba cu înscrisuri.
Petentul solicită comunicarea actelor de procedură la adresa din București, ., ., ..
Nemaifiind alte probe de administrat, instanța acordă petentului cuvântul pe fondul cauzei.
Petentul, având cuvântul solicită admiterea plângerii.
Instanța față de actele și lucrările dosarului, reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 06.09.2012 sub nr._ petentul C. I. în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV a solicitat anularea procesului verbal de contravenție ./_/28.08.2012.
În fapt, a arătat că la data de 28.08.2012 a condus autoturismul cu număr de înmatriculare_ în zona localității B., iar la momentul aproprierii cu o intersecție dirijată prin semne de circulație-indicatoare a observat un indicator de cedează trecerea. Afară era întuneric reducând viteza iar din stânga sa venind un autoturism, fapt pentru care a oprit și a așteptat să treacă autoturismul care se afla pe drumul cu prioritate. Datorită distanței agenții constatatori nu au observat ce s-a întâmplat, fapt pentru care petentul a fost oprit pentru faptul că nu a acordat prioritate.
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 31 din OG nr. 2/2001.
În dovedirea susținerilor petentul a depus înscrisuri, respectiv copie după procesul verbal de contravenție (f. 5).
Plângerea este scutită de plata taxei judiciare de timbru potrivit art.15 lit.i din Legea nr.146/1997 și a timbrului judiciar conform art.1 alin.2 din OG nr.32/1995.
Intimata nu a depus întâmpinare.
În condițiile art.167 alin.1 C.proc.civ., a fost încuviințată proba cu înscrisuri apreciind că aceasta este utilă, concludentă și pertinentă soluționării cauzei.
Analizând cauza prin prisma probatoriului administrat, instanța reține:
Prin procesul-verbal . nr._ din data de 28.08.2012 s-a reținut că, la ora 21:00, petentul a condus autoturismul nr._ pe DJ 101 în zona calea ferată B. și nu a respectat semnificația indicatorului cedează trecerea neacordând prioritate de trecere autoturismului cu nr._ care circula pe drumul cu, existând pericol de accident. Petentului i s-a aplicat sancțiunea amenzii în cuantum total de 280 lei și măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile.
La rubrica obiecțiuni a fost completată mențiunea „ A circulat fără fază de întânire, a redus după care mi-am continuat deplasarea”, procesul verbal fiind semnat de către petent.
Cu titlu preliminar instanța constată că plângerea contravențională a fost formulată în termenul legal de 15 zile, procesul verbal de contravenție fiind comunicat acestuia la data întocmirii, respectiv 28.08.2012, iar plângerea depusă la poștă la data de 04.09.2012 (plic fila 6).
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea cerințelor legale prevăzute de art.16 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Procesul-verbal a fost semnat de agentul constatator și de petent care avut ocazia să formuleze obiecțiuni la momentul întocmirii acestuia. De altfel, petentul nu invocă motive de nelegalitate, ci doar de netemeinicie a faptei reținute în sarcina sa.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța constată că, prin raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului trebuie analizat, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o „acuzație în materie penală”, în sensul art.6 din CEDO. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative: 1)dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2) natura faptei, 3)natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
În cauză, potrivit dreptului intern, fapta reținută în sarcina petentului reprezintă faptă contravențională și nu penală. De asemenea, tratamentul sancționator s-a realizat prin aplicarea unei amenzi în cuantum de 280 lei care prezintă o severitate redusă.
Pe de altă parte, rațiunea urmărită de legiuitor în incriminarea unor astfel de fapte o reprezintă protejarea siguranței pe drumurile publice. Fapta poate genera nu numai o stare de pericol pentru siguranța pe drumurile publice cât și consecințe deosebit de grave (urmările pot consta de exemplu în producerea unui accident de circulație cu vătămarea corporală a participanților la trafic sau chiar decesul acestora).
Astfel, prin raportare la natura faptei și rațiunea incriminării acesteia, instanța concluzionează că fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o „acuzație în materie penală”.
Consecințele calificării faptei drept „acuzație în materie penală” sunt: petentul se bucură de prezumția de nevinovăție iar sarcina probei incumbă autorităților statului. Însă, nici una dintre aceste garanții procesuale nu are caracter absolut, deoarece limitele până la care funcționează prezumția de nevinovăție și conținutul obligației autorităților de a suporta sarcina probei se raportează la specificul fiecărui caz în parte.
În materia faptelor scoase din sfera dreptului penal și incluse în sfera abaterilor contravenționale, Curtea europeană a admis faptul că limitele de apreciere sub aspectul respectării prezumției de nevinovăție sunt mult mai largi. Prezumția de nevinovăție nu este una absolută, ca de altfel nici obligația acuzării de a suporta întreaga sarcină a probei. D. fiind că analiza se plasează într-un domeniu în care numărul faptelor sancționate este extrem de mare, Curtea europeană a reținut că aplicarea cu cea mai mare rigoare a principiilor enunțate ar duce la lăsarea nepedepsite a multor contravenții și ar pune în sarcina autorităților ce aplică astfel de sancțiuni o povară excesivă și nejustificată (Cauza A. contra României, Cauza P. contra României).
În această ordine de idei, instanța constată că este dovedit că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției prevăzute de art. 135 din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002, sancționată conform art. 100 alin.3 lit.c din OUG 195/2002.
În primul rând instanța observă că procesul-verbal cuprinde constatările personale ale agentului de poliție, astfel că actul se bucură de forță probantă prin el însuși. Ținând cont de împrejurarea că procesul-verbal cuprinde constatările personale ale agentului de poliție și că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute de agentul constatator, instanța va constata că procesul-verbal este temeinic întocmit, petentul făcându-se vinovat de săvârșirea contravenției reținută în sarcina sa.
De altfel, prin plângerea formulată petentul recunoaște faptul că exista indicatorul cedează trecerea, iar celălalt autoturism circula pe drumul cu prioritate, însă a efectuat virajul pentru a nu bloca circulația în intersecție, celălalt șofer oprind autoturismul pentru a-i permite trecerea. Aceste aspecte nu au fost dovedite în fața instnaței, iar simplele sușineri ale petentului nu pot face dovada contrară împotriva aspectelor reținute prin procesul verbal de contravenție.
De asemenea, se reține că hotărârea A. împotriva României, nu constituie o critică a atribuirii unei valori probante procesului-verbal de contravenție, ci doar a modului de administrare a probelor. Din această perspectivă, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și poate constitui o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului. Față de aceste împrejurări, instanța apreciază că procesul-verbal este temeinic întocmit.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunilor aplicate, instanța constată că organul constatator a individualizat în mod corect sancțiunile. Astfel, conform art. 103 alin.3 lit.c din OUG 195/2002 a fost aplicat minimul amenzii contravenționale, respectiv 4 puncte amendă. Raportat la cele două criterii legale prevăzute de art. 98 alin.3 din OUG nr.195/2002, gravitatea faptei și pericolul social, precum și la art.21 alin.3 din OG 2/2001 se reține că sancțiunile sunt proporționale. Astfel, instanța are în vedere că fapta are o anumită gravitate raportat la urmările care s-ar fi putut produce, prin aceasta petentul periclitând atât siguranța sa cât și a celorlalți participanți la trafic încât nu se justifică înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertisment.
Față de aceste considerente, instanța va respinge plângerea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul C. I. cu domiciliul ales în București, ., ., . în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV cu sediul în București, ., nr.7, Sector 2, ca neîntemeiată.
Menține procesul verbal . nr._ din data de 28.08.2012 ca fiind legal și temeinic.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29.04.2013
Președinte, Grefier,
S. D. I. M. A.
Red. Jud. SDI
Thn.MA /
4 ex/10.06.2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 593/2013. Judecătoria BUFTEA | Somaţie de plată. Sentința nr. 375/2013. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
