Somaţie de plată. Sentința nr. 5197/2013. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5197/2013 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 18-09-2013 în dosarul nr. 12228/94/2012
JUDECĂTORIA BUFTEA
Dosar nr._
Sentința civilă nr.5197
Ședința Publică din data de 18.09.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE R. V. A.
Grefier C. L.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe creditor . și pe debitor . ca obiect ordonanță de plată
Dezbaterile de fond au avut loc în ședința publica de la 02.09.2013, fiind consemnate în încheierea de ședința de la aceea data, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data 10.09.2013, apoi la 18.09.2013, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 05.10.2012, creditoarea S.C. W. România S.R.L a chemat în judecată pe debitoarea . instanței să pronunțe o hotărâre prin care aceasta să fie somată să-i plătească suma de 8.567,48 lei cu titlu de rest de preț al mărfurilor vândute, obligarea la plata penalităților de întârziere în cuantum de 2.627,76 lei, să se dispună plata penalităților până la achitarea efectivă a debitului și să fie obligată debitoarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că a încheiat cu debitoarea o convenție având ca obiect vânzarea-cumpărarea, pe bază de comandă, de produse comercializate de creditoare, debitoarea obligându-se să achite contravaloarea acestora pe baza facturilor emise și că, întrucât debitoarea nu și-a îndeplinit obligația de plată, s-a acumulat debitul restant solicitat prin prezenta cerere, care, în opinia creditoarei, reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă.
În drept, creditoarea a invocat prevederile OUG 119/2007.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 39 lei potrivit art. 15 din OUG 119/2007 raportat la art.3 lit.o1 din Legea 146/ 1997 și timbru judiciar de 0,30 lei, potrivit art.3 alin.1 din OG 32/1995.
În dovedirea acțiunii, creditoarea a depus la dosar înscrisuri, (filele 4-13).
Debitoarea nu a depus întâmpinare, nu și-a trimis reprezentant în fața instanței și nu a contestat creanța.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Între creditoare, în calitate de vânzător, și debitoare, în calitate de cumpărător, s-a încheiat convenția nr._/25.07.2006, având ca obiect vânzarea cumpărarea de produse pe baza de comenzi; prețul și modalitățile de plată sunt stabilite în contract, debitoarei revenindu-i obligația de a achita contravaloarea facturilor în maximum 7 zile de la data emiterii acestora, conform art.III pct 1 din conventie.
În baza acestui contract creditoarea și-a executat obligațiile și a emis facturile fiscale cu nr._/27.03.2012; nr._/10.04.2012 si nr._/18.04.2012 în cuantum total de 8.567,48 lei, la care s-au calculat penalitățile de întârziere.
În acest sens creditoarea a făcut, conform art. 1169 C.civ., art. 1176 alin. 1 C.civ. și art. 46 C.. de creanță, având ca obiect plata prețului produselor livrate, cu facturile fiscale acceptate tacit de debitoare prin ștampila aplicată și prin semnătura reprezentantului societății comerciale, în vreme ce debitoarea nu a probat îndeplinirea propriei obligații, respectiv plata sumei pretinse de creditoare cu titlu de preț al mărfurilor livrate.
Potrivit art.2 alin. 1 din OUG nr. 119/2007, fac obiectul procedurii ordonanței de plata creanțele certe, lichide și exigibile care sunt constatate prin contracte comerciale, încheiate între părți, având ca obiect furnizarea unor bunuri sau prestarea unor servicii, contra unei sume de bani.
În speță, instanța constată că părțile au calitatea cerută de textul de lege special, fiind comercianți, iar creanța decurge din livrarea de mărfuri de către creditoare în beneficiul debitoarei.
Potrivit art. 46 Cod comercial, obligațiile comerciale se probează prin facturi acceptate, precum și prin orice alte mijloace de probă. Factura comercială este un înscris sub semnătură privată prin care se constată executarea unei operațiuni comerciale și face dovada împotriva emitentului ei, în privința întregului său cuprins, indiferent dacă a fost sau nu acceptată iar împotriva destinatarului numai dacă a fost acceptată. Acceptarea facturii poate fi expresă, atunci când este semnată de destinatar ori tacită, în cazul în care rezultă din manifestări de voință neîndoielnice care atestă voința de a accepta factura.
Analizând înscrisurile depuse la dosarul cauzei de creditoare, instanța apreciază că sunt îndeplinite condițiile necesare emiterii unei ordonanțe de plată.
Suma de 8.567,48 lei lei, contravaloare marfa livrata, reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă, in sensul textului de lege special si art. 379 C.pr.civ, având în vedere că atât existența, cât și întinderea ei rezultă din facturile fiscale depuse la dosar, coroborate cu dispozițiile contractuale asumate în mod expres de debitoare, iar termenul stabilit pentru plată, 7 zile calendaristice de la emiterea facturii, menționat în cuprinsul contractului, a expirat anterior sesizării instanței.
Din aceste considerente, instanța va admite capătul principal de cerere și va obliga debitoarea la plata către creditoare a sumei de 8.567,48 lei lei, reprezentând debit neachitat.
În ceea ce privește penalitățile contractuale, constând în daune-interese moratorii, instanta reține că părțile au prevăzut la art. IV pct. 1 din contract o clauză penală, potrivit căreia, pentru orice întârzieri la plată, cumpărătorul plătește penalități de întârziere de 0,2% pe zi, calculate la valoarea facturilor neachitate, totalul penalităților putând depăși cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate.
Astfel, în baza acestor dispoziții contractuale au fost calculate penalități de întârziere aferente debitului principal în cuantum de 2627,76 lei prin aplicarea unui procent de 0,2%/zi, de la scadență până la data de 25.05.2006, conform modalității de calcul depusă la fila 4.
Analizând această creanță, instanța constată caracterul cert, lichid și exigibil al acesteia conform disp. art. 379 C.pr.civ. deoarece existența acesteia rezultă din contractul asumat de debitor prin semnătură, având un cuantum determinabil prin aplicarea clauzelor contractuale și fiind o creanță exigibilă prin raportare la data efectuării calculului de către debitor. De asemenea, având în vedere că obligația debitorului subzistă, instanța îl va soma pe acesta și la plata penalităților de întârziere calculate în continuare, până la data îndeplinirii obligației de plată a debitului principal în cuantum de 8.567,48 lei lei.
În baza art. 10 alin. 3 din OUG 119/2007 instanța stabilește termen de plată a debitului în 10 zile de la data comunicării prezentei ordonanțe.
În baza art. 274 C.proc.civ., instanta, constatând culpa procesuală a debitoarei o va obliga să plătească creditoarei suma de 39,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciara de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite actiunea formulată de creditoarea S.C. W. România S.R.L cu sediul ales la S.C.P.A. N. & Asociații în București, ., . în contradictoriu cu debitoarea .> cu sediul în C., ., județ C..
Obligă debitoarea la plata către creditoare în termen de 10 zile de la data comunicării prezentei ordonanțe a sumei de 8567,48 lei reprezentând debit principal, la plata sumei de 2627,76 lei, reprezentand penalitati de intarziere, precum si la plata penalitatilor de intarziere de la data introducerii cererii de chemare in judecata, 05.10.2012, pana la data achitarii efective a debitului principal.
Obligă debitoarea la plata către creditoare a sumei de 39,3 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Cu drept de cerere în anulare pentru debitoare în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18.09.2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red.jud RVA/tehnored/C.L.6 ex/24.09.2013
| ← Somaţie de plată. Sentința nr. 375/2013. Judecătoria BUFTEA | Pretenţii. Sentința nr. 5238/2013. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
