Plângere contravenţională. Sentința nr. 439/2013. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 439/2013 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 31-01-2013 în dosarul nr. 6580/94/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
Sentința civilă nr. 439
Ședința publică de la 31.01.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. R. E.
Grefier: S. D.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta Cavasa L. L. și pe intimat Inspectoratul de Poliție al Județului Ilfov, având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile de fond au avut loc în ședința publică de la 23.01.2013, fiind consemnate in încheierea de ședință de la aceea dată, parte integrantă din prezenta sentința, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data de astăzi, 31.01.2013, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
I N S T A N T A,
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 31.05.2012, sub nr._ petenta Cavasa L. L. în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție al Județului Ilfov a solicitat anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 19.05.2012 prin care a fost amendat contravențional cu suma de 280 lei și reținerea permisului de conducere pe o perioadă de 30 de zile.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că în data de 19.05.2012 în jurul orei 08:40 în timp ce se deplasa din direcția Urziceni - București, la limita dintre . Voluntari, a efectuat ieșirea de pe DN2 către varianta Bucureștiului. În momentul în care a ajuns sub pod la intersecția cu Varianta București, avea în față un TIR care la un moment dat a ieșit și a blocat circulația timp de 2-3 minute, după care s-a încadrat pe sensul către . i-a venit rândul să efectueze aceeași manevră, a oprit, s-a asigurat și a făcut stânga pe sensul către . în care a făcut stânga, dinspre Jilava nu venea nimic iar dinspre dreapta la distanță de cel puțin 500 m ori 1 km, veneau două mașini, a doua fiind una de poliție, iar după ce a ieșit de sub pod a fost oprită de către aceasta iar echipajul de poliție i-a luat actele și i s-a întocmit procesul verbal de contravenție.
În drept, petenta a invocat disp. OG 2/2001.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului verbal de contravenție ca legal și temeinic întocmit.
În drept a invocat dispozițiile art.115 și urm. Codul de procedură civilă.
În dovedirea cererii a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și totodată a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Plângerea este scutită de plata taxei judiciare de timbru potrivit art.15 lit.i din Legea nr.146/1997 și a timbrului judiciar conform art.1 alin.2 din O.G. nr.32/1995.
În temeiul art.167 alin.1 C.proc.civ., considerându-o utilă, concludentă și pertinentă soluționării cauzei, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, în carul căreia petentul a depus, în copie, procesul verbal de constatare a contravenției.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 19.05.2012 petentul a fost amendat contravențional cu suma de 280 lei și reținerea permisului de conducere pe o perioadă de 30 de zile pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.100/3/c din OUG 195/2002.
În fapt s-a reținut că, în data de 19.05.2012, ora 08:40, pe DN2 – DNCB în Voluntari, petentul a condus autoutilitara cu număr de înmatriculare_ pe Șoseaua de Centură din direcția Afumați către București iar la intersecția cu DNCB nu a acordat prioritate de trecere autoturismelor care circulau pe drumul prioritar (DNCB).
Plângerea a fost depusă la instanță cu respectarea termenului de 15 zile stabilit de art.31 alin.1 din O.G. nr.2/2001.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea cerințelor legale prevăzute de art.16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea. Procesul-verbal a fost semnat de agentul constatator și de către petent, fiind astfel respectate și dispozițiile art. 19 din același act normativ.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța constată că, prin raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului trebuie analizat, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentei reprezintă o „acuzație în materie penală”, în sensul art.6 din CEDO. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative: 1)dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2) natura faptei, 3)natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
În cauză, neacordarea priorității de trecere vehiculelor care au acest drept reprezintă o faptă contravențională și nu penală, conform legii naționale. De asemenea, tratamentul sancționator s-a realizat prin aplicarea unei amenzi în cuantum de 280 lei și prin suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 zile, care cumulate, prezintă o anumită severitate. De asemenea, rațiunea urmărită de legiuitor în incriminarea unei astfel de fapte o reprezintă protejarea siguranței pe drumurile publice.
Astfel, prin raportare la gradul de severitate al sancțiunii și la natura faptei, instanța concluzionează că fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o „acuzație în materie penală”.
Consecințele calificării faptei drept „acuzație în materie penală” sunt: petenta se bucură de prezumția de nevinovăție iar sarcina probei incumbă autorităților statului. Însă, nici una dintre aceste garanții procesuale nu are caracter absolut, deoarece limitele până la care funcționează prezumția de nevinovăție și conținutul obligației autorităților de a suporta sarcina probei se raportează la specificul fiecărui caz în parte.
În materia faptelor scoase din sfera dreptului penal și incluse în sfera abaterilor contravenționale, Curtea Europeană a admis faptul că limitele de apreciere sub aspectul respectării prezumției de nevinovăție sunt mult mai largi. Prezumția de nevinovăție nu este una absolută, ca de altfel nici obligația acuzării de a suporta întreaga sarcină a probei. D. fiind că analiza se plasează într-un domeniu în care numărul faptelor sancționate este extrem de mare, Curtea europeană a reținut că aplicarea cu cea mai mare rigoare a principiilor enunțate ar duce la lăsarea nepedepsite a multor contravenții și ar pune în sarcina autorităților ce aplică astfel de sancțiuni o povară excesivă și nejustificată.
Jurisprudența Curții Europene nu impune statelor contractante să dea o anumită forță probantă, mai largă sau mai restrânsă, procesului-verbal de contravenție, și cu atât mai mult să îl facă lipsit de orice efect util, ci doar statuează asupra faptului că sarcina instanțelor naționale este de a respecta principiul proporționalității între, pe de o parte, scopul urmărit de autoritățile statului de a sancționa faptele antisociale, iar pe de altă parte, mijloacele utilizate în proces pentru aflarea adevărului judiciar, cu respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional. Aceasta presupune prin esență ca sistemul probator să nu ducă la impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit în materie de sarcină a probei.
Hotărârea A. împotriva României nu constituie o critică a atribuirii unei valori probante procesului-verbal de contravenție, ci doar a modului de administrare a probelor. Din această perspectivă, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și poate constitui o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului. A conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerat o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art.6 din CEDO. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale, minore ca și gravitate dar extrem de numeroase.
Potrivit art.100 alin.3 lit. c din OUG 195/2002 reprezintă contravenție neacordarea priorității vehiculelor care au acest drept.
Susținerile petentului cu privire la nevinovăția sa nu sunt în măsură să înlăture prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal ce a fost întocmit în baza constatărilor personale ale agentului de poliție, nefiind susținute de nicio probă în acest sens.
De asemenea, nu este exoneratoare de răspundere nici împrejurarea că în procesul verbal nu a fost menționat numărul de înmatriculare al autovehiculului căruia nu i s-a acordat prioritate de trecere având în vedere că lega nu instituie această obligația în sarcina agentului constatator.
Ținând cont de împrejurarea că procesul-verbal cuprinde constatările personale ale agentului de poliție și că prin probatoriul administrat petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute de agentul constatator, instanța va instanța constată că procesul-verbal este temeinic întocmit, petentul făcându-se vinovat de săvârșirea contravenției reținută în sarcina sa.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunilor aplicate, instanța constată că organul constatator a individualizat în mod corect sancțiunile.
Astfel, conform art.100 alin.3 lit. c raportat la art.98 din OUG 195/2002, fapta săvârșită se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile. Agentul de poliție a aplicat minimul, respectiv 4 puncte amendă – 280 lei amendă.
Potrivit art.96 alin.1 din OUG nr.195/2002, sancțiunile complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege.
Raportat la cele două criterii legale prevăzute de art. 98 alin.3 din OUG nr.195/2002, gravitatea faptei și pericolul social, precum și la art.21 alin.3 din OG 2/2001 instanța reține că sancțiunile sunt proporționale. Astfel, instanța are în vedere că fapta prezintă un grad de pericol social sporit raportat la urmările care s-ar fi putut produce, motiv pentru care suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 zile este justificată. În acest context, instanța reține că gradul de pericol este sporit și că sancțiunea complementară se impune a fi menținută indiferent că petenta a mai fost sau nu sancționată contravențional la regimul circulației rutiere.
Față de aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal este legal și temeinic iar sancțiunile sunt proporționale, motiv pentru care va respinge acțiunea ca neîntemeiată și va menține procesul verbal contestat ca fiind legal și temeinic întocmit.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă și având în vedere principiului disponibilității, instanța urmează a lua act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta C. L. L., domiciliată în Urziceni, .. 83, ., . în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV cu sediul în București, ., nr.7, Sector 2.
Menține ca legal și temeinic întocmit procesul verbal contestat.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 31.01.2013.
Președinte Grefier
Jud. R. E. C. S. D.
Red.CRE/Tehnored.SD/4ex/15.04.2013
| ← Somaţie de plată. Sentința nr. 2962/2013. Judecătoria BUFTEA | Pretenţii. Sentința nr. 2863/2013. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
