Plângere contravenţională. Sentința nr. 3953/2013. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3953/2013 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 10-06-2013 în dosarul nr. 1158/94/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
Sentința civilă nr. 3953
Ședința publică de la 10.06.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. D.-I.
Grefier: M. A.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională formulată de petentul D. C. M. împotriva procesului – verbal de constatare și sancționarea contravenției . nr._ din data de 23.12.2011, emis de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV.
La apelul nominal făcut în ședință lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
- cauza are ca obiect plângere contravențională prin care se solicită anularea procesului verbal . nr._ din data de 23.12.2011,
- la data de 10.06.2013 intimata a depus prin serviciul registratură dovada de comunicare a procesului verbal către petent, după care.
În baza art.104 alin.13 din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești se lasă dosarul la a doua strigare, față de lipsa părților.
Se reia dosarul la a doua strigare, la ordine, la apelul nominal făcut în ședință publică, părțile lipsind.
Instanța față de actele și lucrările dosarului, reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 31.01.2012 sub nr._ petentul D. C. M. în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 23.12.2011.
În fapt, a arătat că la data de 23.12.2011 în jurul orei 22.00, se afla împreună cu alți prieteni în . oprit de un agent de poliție pentru faptul că a tulburat ordinea și liniștea publică.
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile Legii 61/1991R.
În dovedirea susținerilor petentul a depus înscrisuri, respectiv copie după procesul verbal de contravenție (f. 3).
Plângerea este scutită de plata taxei judiciare de timbru potrivit art.15 lit.i din Legea nr.146/1997 și a timbrului judiciar conform art.1 alin.2 din OG nr.32/1995.
Intimata a depus punct de vedere agent constatator.
La data de 18.06.2012 cauza a fost suspendată în temeiul art. 242 alin. 1 pct. 2 din Codul de procedură civilă, având în vedere că niciuna din părți nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nici nu a cerut în scris judecarea în lipsă.
La data de 06.03.2013 intimata a depus prin serviciul registratură cerere de repunere pe rol.
În condițiile art.167 alin.1 C.proc.civ., a fost încuviințată proba cu înscrisuri apreciind că aceasta este utilă, concludentă și pertinentă soluționării cauzei, iar în temeiul art. 112 pct. 5 C. a respins proba testimonială cu martori, nefiind indicată adresa, numele și teza probatorie.
Analizând cauza prin prisma probatoriului administrat, instanța reține:
În fapt, prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 23.12.2011 întocmit de IPJ Ilfov – Poliția Orașului Snagov, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum total de 2000 lei pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 3 pct. 2 și pct.24 din Legea 61/1991 republicată, sancțiunile fiind aplicate în temeiul art. 4 pct. 1 lit. b și c din același act normativ. Pentru a se proceda astfel s-a reținut că în data de 23.12.2011, ora 22:00 în localitatea Ciolpani, petentul s-a constituit într-un grup format din 7 persoane în scopul de a comite fapte contrare ordinii și liniștii publice și a participat efectiv la scandal în loc public pe Șoseaua București-Ploiești în dreptul imobilului cu nr. 162.
Cu titlu preliminar, instanța constată în temeiul art. 7 din Legea 61/1991 că plângerea contravențională a fost formulată în termen, fiind depusă la poștă la data de 21.01.2012 (f.5 verso), procesul-verbal de contravenție fiind comunicat petentului la data de 16.01.2012 (f.27).
Analizând legalitatea procesului-verbal de contravenție prin prisma dispozițiilor art. 16 și 17 din OG 2/2001, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale, nefiind afectat de vreo cauză de nulitate absolută și nici de o cauză de nulitate relativă ce nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal de contravenție. Mai mult decât atât, petentul prin plângerea contravențională nu formulează nicio critică privind nelegalitatea procesului verbal de contravenție, ci doar temeinicia faptelor reținute în sarcina sa.
Astfel, instanța constată din oficiu că procesul verbal de contravenție cuprinde mențiunile prevăzute de lege pentru întocmirea sa valabilă ca act administrativ.
Cu privire la temeinicia faptelor reținute în sarcina petentului, prevăzute de dispozițiile art. 3 pct.2 și pct.24 din Legea 61/1991 și sancționate de dispozițiile art. 4 pct. 1 lit.b și c din același act normativ, instanța apreciază că procesul verbal încheiat reține o stare de fapt reală, fiind temeinic.
Instanța reține că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și poate constitui o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului. A conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerat o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art.6 din CEDO. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale, minore ca și gravitate, dar extrem de numeroase (Cauza A. împotriva României).
În cauza P. împotriva României, Curtea reiterează că, la examinarea existenței unei „acuzații în materie penală”, este necesar să se ia în considerare trei criterii: încadrarea juridică a măsurii în litigiu în legislația națională, caracterul propriu-zis al măsurii, precum și caracterul și gravitatea „sancțiunii” (a se vedea Escoubet împotriva Belgiei [GC], nr._/95, pct. 32, CEDO 1999-VII). De asemenea, aceste criterii sunt alternative, nu cumulative: pentru aplicarea art. 6 cu privire la termenii „acuzații în materie penală”, este suficient ca, prin natura sa, contravenția în cauză să fie „penală” din punct de vedere al Convenției, sau să fi expus persoana respectivă la o sancțiune care, în virtutea caracterului și gravității ei, să se încadreze în general în „materie penală”. Acest fapt nu împiedică adoptarea unei abordări cumulative în cazul în care analiza separată a fiecărui criteriu nu permite desprinderea unei concluzii referitoare la existența unei „acuzații în materie penală” (a se vedea Garyfallou AEBE împotriva Greciei).
Deși neprevăzută în dreptul intern ca făcând parte din materia penală, o contravenție poate fi apreciată de instanță în concret ca fiind circumscrisă unei acuzații în materie penală în sensul art. 6 par. 1 din CEDO. În prezenta cauză, întrucât amenda nu este menită ca o compensație pecuniară pentru daune, ci ca o pedeapsă pentru a preveni recidiva, caracterul general al normei și scopul sancțiunilor, de prevenire dar și de pedeapsă, sunt suficiente pentru a demonstra că prezenta contravenție are, în conformitate cu art. 6 din Convenție, un caracter penal. Acest aspect are ca efect crearea în sarcina petentului a unei prezumții de nevinovăție, prezumție ce nu este absolută, ci relativă. Petentul are dreptul la contraprobă cu privire la aspectele indicate de către intimat, probele urmând a fi propuse și administrate în fața instanței. Prin urmare, revine petentului sarcina de a combate constatările personale ale agentului constatator consemnate în procesul verbal de contravenție și percepute personal de către agentul constatator.
În cauză petentul nu a reușit să combată prezumția de legalitate a procesului verbal de contravenție cu privire la constatările personale ale agentului constatator, nefăcând dovada contrară acestor aspecte.
Cât privește proporționalitate sancțiunilor aplicate, instanța reține că acestea sunt proporționale cu gradul de pericol social concret al faptei, petentul constituindu-se într-un grup organizat de șapte persoane în preajma sărbătorilor de C., provocând scandal public în dreptul unui imobil.
Pentru toate aceste considerente va respinge plângerea formulată ca neîntemeiată, menținând procesul verbal de contravenție ca fiind legal și temeinic.
Cu privire la cheltuielile de judecată va lua act că acestea nu au fost solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul D. C. M. cu domiciliul în ., ., Județul Ilfov în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV cu sediul în București, ., nr.7, Sector 2, ca neîntemeiată.
Menține procesul verbal . nr._ din data de 23.12.2011 ca fiind legal și temeinic.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10.06.2013.
Președinte, Grefier,
S. D. I. M. A.
Red. Jud. SDI/Thn.MA /4 ex/28.06.2013
| ← Somaţie de plată. Sentința nr. 5173/2013. Judecătoria BUFTEA | Somaţie de plată. Sentința nr. 3026/2013. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
