Plângere contravenţională. Sentința nr. 4983/2013. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4983/2013 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 03-09-2013 în dosarul nr. 1843/94/2013
DOSAR NR._ SECTIA CIVILĂ
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4983
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 03 SEPTEMBRIE 2013
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE ELISABETA-MIHAELA IORDĂCHESCU
GREFIER E. A.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta, M. I. și pe intimatul, Inspectoratul de Poliție al Județului Ilfov, având ca obiect plângere contravenționala ( pr.v. ._/06.02.2013).
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: petenta, M. I. personal, prezent martorul propus de petentă, C. S. O., lipsind intimatul, Inspectoratul de Poliție al Județului Ilfov.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează următoarele: cauza are ca obiect plângere contravenționala; stadiul procesual, fond, cauza se afla la al 2 lea termen de judecată, prezent martorul .
Petenta arată că evenimentul s-a petrecut pe data de06.02.2013 în jurul prânzului, orele, 12,45-13,00 și a fost sancționată contravențional pe motiv că ar fi trecut calea ferată pe roșu lucru neadevărat. Arată că se circula bară la bară și începuse să traverseze calea ferată înainte de a se declanșa semnalul sonor, respectiv semnalul luminos de culoare roșie aflându-se la jumătatea șinelor, moment în care a înainta încet. După ce a traversat calea ferată a fost oprită de poliție.
S-a procedat la audierea martorului prezent, C. S. O., iar declarația după consemnare a fost atașată la dosar.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat instanța acordă cuvântul asupra fondului.
Petenta solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată, anularea procesului verbal contestat.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 07.02.2013 sub nr._, petenta, M. I. în contradictoriu cu intimatul, Inspectoratul de Poliție al Județului Ilfov a solicitat anularea procesului verbal ._/06.02.2013.
În motivare, petentul arată că datele reținute în procesul verbal nu corespund realității.
Arată că la data menționată în procesul-verbal, 06.02.2013, in jurul orei 13 se deplasa către Ștefănești și pe . oprită de un echipaj de poliție și i s-a întocmit procesul verbal contestat pe motiv că „ nu a oprit la semnalul roșu și sonor care erau în funcțiune la trecerea la nivel cu calea ferată CFR A.” deși la rubrica mențiuni a arătat că „se afla deja pe calea ferată”
Petenta nu recunoaște săvârșirea contravenției reținută în sarcina sa.
La plângere, petentul a anexat procesul-verbal contestat.
In drept plângerea a fost întemeiată pe disp. O.G.nr. 2/2001.
Legal citat, intimatul nu și-a trimis reprezentant în instanță și nici nu a depus întâmpinare în cauză.
La solicitarea instanței intimatul a comunicat 3 fotografii radar CD-ul cu filmarea ; a solicitat judecata în lipsă.
Cererea este scutită de taxă de timbru și timbru judiciar.
In cauză a fost încuviințată pentru petentă proba cu înscrisuri și proba testimonială cu un martor a cărui depoziție se află la fila 22 dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției ._/06.02.2013, petenta a fost amendat contravențional cu suma de 675 lei și reținerea permisului de conducere pe o perioadă de 90 de zile pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.102/3/c din OUG 195/2002.
În fapt s-a reținut că, în data de 06.02.2013, ora 13:14, pe bld. Eroilor CFR A. B., petenta a condus autoturismul cu număr de înmatriculare_ și nu a oprit la trecerea la nivel cu calea ferată când semibarierele erau în curs de coborâre iar semnalele luminoase și sonore erau în funcțiune.
Plângerea a fost depusă la instanță cu respectarea termenului de 15 zile stabilit de art.31 alin.1 din O.G. nr.2/2001.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea cerințelor legale prevăzute de art.16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea. Procesul-verbal a fost semnat de agentul constatator și de către petenta, fiind astfel respectate și dispozițiile art. 19 din același act normativ.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța constată că, prin raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului trebuie analizat, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentei reprezintă o „acuzație în materie penală”, în sensul art.6 din CEDO. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative: 1)dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2) natura faptei, 3)natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
În cauză, neoprirea la trecerea la nivel cu calea ferată când barierele sau semibarierele sunt coborâte ori în curs de coborâre sau când semnalele cu lumini roșii și/sau sonore sunt în funcțiune reprezintă o faptă contravențională și nu penală, conform legii naționale. De asemenea, tratamentul sancționator s-a realizat prin aplicarea unei amenzi în cuantum de 675 lei și prin suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 zile, care cumulate, prezintă o anumită severitate. De asemenea, rațiunea urmărită de legiuitor în incriminarea unei astfel de fapte o reprezintă protejarea siguranței pe drumurile publice.
Astfel, prin raportare la gradul de severitate al sancțiunii și la natura faptei, instanța concluzionează că fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o „acuzație în materie penală”.
Consecințele calificării faptei drept „acuzație în materie penală” sunt: petenta se bucură de prezumția de nevinovăție iar sarcina probei incumbă autorităților statului. Însă, nici una dintre aceste garanții procesuale nu are caracter absolut, deoarece limitele până la care funcționează prezumția de nevinovăție și conținutul obligației autorităților de a suporta sarcina probei se raportează la specificul fiecărui caz în parte.
În materia faptelor scoase din sfera dreptului penal și incluse în sfera abaterilor contravenționale, Curtea Europeană a admis faptul că limitele de apreciere sub aspectul respectării prezumției de nevinovăție sunt mult mai largi. Prezumția de nevinovăție nu este una absolută, ca de altfel nici obligația acuzării de a suporta întreaga sarcină a probei. D. fiind că analiza se plasează într-un domeniu în care numărul faptelor sancționate este extrem de mare, Curtea Europeană a reținut că aplicarea cu cea mai mare rigoare a principiilor enunțate ar duce la lăsarea nepedepsite a multor contravenții și ar pune în sarcina autorităților ce aplică astfel de sancțiuni o povară excesivă și nejustificată.
Jurisprudența Curții europene nu impune statelor contractante să dea o anumită forță probantă, mai largă sau mai restrânsă, procesului-verbal de contravenție, și cu atât mai mult să îl facă lipsit de orice efect util, ci doar statuează asupra faptului că sarcina instanțelor naționale este de a respecta principiul proporționalității între, pe de o parte, scopul urmărit de autoritățile statului de a sancționa faptele antisociale, iar pe de altă parte, mijloacele utilizate în proces pentru aflarea adevărului judiciar, cu respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional. Aceasta presupune prin esență ca sistemul probator să nu ducă la impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit în materie de sarcină a probei.
Hotărârea A. împotriva României nu constituie o critică a atribuirii unei valori probante procesului-verbal de contravenție, ci doar a modului de administrare a probelor. Din această perspectivă, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și poate constitui o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului. A conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerat o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art.6 din CEDO. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale, minore ca și gravitate dar extrem de numeroase.
Potrivit art.102 alin.3 lit. c din OUG 195/2002 reprezintă contravenție neoprirea la trecerea la nivel cu calea ferată când barierele sau semibarierele sunt coborâte ori în curs de coborâre sau când semnalele cu lumini roșii și/sau sonore sunt în funcțiune.
Instanța constată că mențiunile agentului de poliție se coroborează și cu recunoașterea săvârșirii faptei de către petent la momentul constatării contravenției când a semnat procesul verbal cu mențiunea că „se afla deja pe calea ferată când bariera s-a lăsat”, precum și planșele foto depuse de intimată (f. 17-19).
In ceea ce privește mențiunea petentei că „se afla deja pe calea ferată când bariera s-a lăsat”, instanța reține că aceasta omita să precizeze că bariera a început să se lase când petenta se afla la o distanță de 3 autoturisme față de calea ferată, și că toate acestea au trecut săvârșind aceeași faptă contravențională ca și petenta, situație care este dovedită prin planșele foto depuse în mod cronologic de intimată (f. 17-19).
De asemenea instanța reține că semnalul roșu era pornit înainte ca petenta să ajungă pe linia ferată, și că luminile de avertizare nu erau galbene, ci roșii, așa cum rezultă indubitabil și din proba video depusă de intimată (f. 16)
Cu privire la declarația martorului, instanța constată că acesta nu arată în totalitate situația de fapt și că nu se coroborează cu probatoriul administrat în cauză (planșe foto, probă video), pentru aceste motive instanța urmând a înlătura declarația acestuia.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunilor aplicate, instanța constată că organul constatator a individualizat în mod corect sancțiunile.
Astfel, conform art.102 alin.3 lit. c raportat la art.98 din OUG 195/2002, fapta săvârșită se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile. Agentul de poliție a aplicat minimul, respectiv 9 puncte amendă – 675 lei amendă.
Potrivit art. 96 alin.1 din OUG nr.195/2002, sancțiunile complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege.
Raportat la cele două criterii legale prevăzute de art. 98 alin.3 din OUG nr. 195/2002, gravitatea faptei și pericolul social, precum și la art.21 alin.3 din OG 2/2001 instanța reține că sancțiunile sunt proporționale. Astfel, instanța are în vedere că fapta prezintă un grad de pericol social sporit raportat la urmările care s-ar fi putut produce, motiv pentru care suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 zile este justificată. În acest context, instanța reține că gradul de pericol este sporit și că sancțiunea complementară se impune a fi menținută.
Față de aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal este legal și temeinic iar sancțiunile sunt proporționale, motiv pentru care va respinge acțiunea ca neîntemeiată și va menține procesul verbal CP_/06.02.2013, ca fiind legal și temeinic întocmit.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă și având în vedere principiului disponibilității, instanța urmează a lua act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta, M. I. cu dom. în sector 3, București, .. 7, ., ., în contradictoriu cu intimatul, Inspectoratul de Poliție al Județului Ilfov cu sediul în sector 2, București, ., nr. 7, ca neîntemeiată.
Menține procesul – verbal ca fiind legal și temeinic întocmit.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.09.2013.
Președinte,Grefier,
Red. Jud. IEM/thn.AE/ 17.10. 2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3109/2013. Judecătoria BUFTEA | Somaţie de plată. Sentința nr. 2162/2013. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
