Somaţie de plată. Sentința nr. 121/2013. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 121/2013 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 14-01-2013 în dosarul nr. 8977/94/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
Sentința civilă nr. 121
Ședința publică de la 14.01.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. D.-I.
Grefier: C. V.
Pe rol soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de creditoarea . - București, cu sediul ales la SCA " O. și Asociații" din București, ., . 5 în contradictoriu cu debitoarea . - sector 6, București, . nr. 40, biroul C12, nr. 6 având ca obiect somație de plată.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 07.01.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de astăzi, 14.01.2013, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 26.07.2012 sub nr._, creditoarea . a solicitat în contradictoriu cu debitoarea . emiterea unei ordonanțe care să conțină somația la plata sumei de 8581,21 lei reprezentând contravaloarea neachitată a facturilor fiscale emise pentru livrarea de mărfuri în cursul anului 2011-2012 în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 680/29.06.2011, la plata sumei de 1336,09 lei cu titlu de penalități calculate de la data scadenței obligației succesive și până la data de 01.08.2012 și în continuare până la data plății efective a debitului principal, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, creditoarea a arătat că între aceasta și debitoare a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 680 din data de 29.06.2011 având ca obiect vânzarea de produse conform anexei la contract. Pentru marfa achiziționată în temeiul contractului debitoarea a acumulat o datorie în cuantum de 8581,21 lei constând în contravaloarea facturilor fiscale emise de către creditoare, facturi semnate de către debitoare și acceptate la plată. De asemenea arată că penalitățile solicitate au fost calculate conform art.3.3 din contract, efectuând calculul detaliat al acestora, arătând că deține o creanță certă, lichidă și exigibilă.
În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile OUG 119/2007.
Cererea fost legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 39 lei și timbru judiciar 3 lei.
În dovedirea acțiunii creditoarei i-a fost încuviințată, în condițiile art.167 alin.1 C.proc.civ. proba cu înscrisuri ( filele 5-46).
Debitorul, deși legal citat, nu a formulat întâmpinare în cauză și nici nu s-a prezentat în fața instanței.
La termenul din data de 07.01.2012 creditoarea și-a precizat cuantumul creanței solicitate la suma de 5581,21 lei în temeiul art. 132 pct.2 C.pr.civ. întrucât după data introducerii acțiunii debitoarea a achitat parțial debitul, în sensul achitării sumei de 3000 lei.
Analizând cauza prin prisma probatoriului administrat, reține:
În fapt, între creditoarea . și debitoarea . a fost încheiat Contractul de vânzare cumpărare nr.680/29.06.2011 (f. 5-11) privind vânzarea de produse farmaceutice, în baza acestuia fiind emise facturile fiscale atașate aflate la filele 17-46 din dosar. Atât contractul de vânzare-cumpărare, cât și toate facturile depuse la dosar sunt semnate și ștampilate de către debitoare.
Conform art. 3.3 din contractul de vânzare cumpărare nr.680/29.06.2011 (f. 5-11) plata se face de către cumpărător în maxim 15 zile, iar în cazul în care cumpărătorul nu achită sumele datorate conform termenelor stabilite va plăti penalități de 0,05% întârziere calculate la valoarea produselor vândute.
Legat de admisibilitatea cererii creditoarei, instanța constată că aceasta este supusă următoarelor condiții cumulative: existența unei obligații care să aibă ca obiect plata unei sume de bani născute dintr-un contract comercial încheiat între două societăți comerciale, iar creanța având ca obiect plata unei sume de bani să fie certă lichidă și exigibilă.
Prin urmare, instanța consideră că, în vederea admiterii cererii creditoarei, trebuie să procedeze la verificarea existenței în speță a condițiilor cumulative amintite mai sus.
În ceea ce privește existența primei condiții, respectiv aceea ca obligația a cărei executare se solicită prin ordonanța de plată să aibă ca obiect o sumă de bani, instanța consideră că acest aspect se verifică prin analiza obiectului cererii așa cum acesta a fost formulat de creditoare.
În ceea ce privește cea de-a doua condiție, respectiv aceea ca obligația a cărei executare se solicită prin somație să fie născută dintr-un contract comercial încheiat între două societăți, instanța constată că aceasta este îndeplinită. Astfel, pe de o parte, raportul juridic din care rezultă obligația debitoarei este reprezentat de acordul de voință al părților constatat prin contract scris, semnat de ambele părți și facturi semnate și ștampilate de către debitoare (f. 5-11, 17-46 din dosar).
În ceea ce privește condiția certitudinii creanței creditoarei, instanța constată că, potrivit dispozițiilor art. 379 alin. 2 Cod procedura civilă, creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul. Prin urmare, în aprecierea instanței, ceea ce conferă caracter cert unei creanțe este constatarea acesteia într-un act scris semnat de debitor. În speța de față, instanța constată că este îndeplinită această condiție deoarece facturile fiscale emise au fost acceptate de către debitoare.
În ceea ce privește caracterul lichid al creanței, instanța constată că, potrivit art. 379 alin. 4 Cod procedura civila, o creanță este lichidă când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță, chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de o deosebită socoteală.
Analizând conținutul facturii fiscale menționate referitoare la modalitățile de plată, instanța constată că suma pe care o datora debitoarea ca și contravaloarea produselor livrate de creditoare era individualizată (determinată) pe baza facturii emise.
Având în vedere că suma datorată de debitoare este în mod exact determinată în facturile emise de creditoare și a căror plată se solicită prin prezenta somație de plată, instanța consideră că și această condiție cumulativă a admisibilității somației este îndeplinită în speță, fiind redusă cu suma de 3000 lei achitată de către debitoare conform extrasului de cont din data de 01.11.2012 depus de creditoare la termenul de judecată din data de 07.01.2013.
Cu privire la cuantumul penalităților acesta este determinabil față de art. 3.3 din contractul încheiat între părți, fiind în cuantum de 0,05 % pe zi de întârziere și încep să curgă de la 15 zile de la scadență, fiind solicitate până la data de 01.08.2012 conform calculului creditoarei.
În privinta ultimei condiții, respectiv aceea a exigibilității obligației, instanța constată următoarele: Exigibilitatea unei obligații echivalează cu ajungerea ei la termen, respectiv cu momentul în care un creditor poate să solicite debitorului executarea acesteia de bunăvoie, putând, însă, să apeleze în caz de nevoie (în caz de neexecutare) la forța de constrângere a statului prin intermediul formulării unei acțiuni în justiție. Astfel, scadența este cuprinsă în fiecare factura, iar la data promovării acțiunii de către creditoare era împlinită.
Totodată, instanța constată că debitoarea, cu toate că a avut posibilitatea de a depune la dosar înscrisuri din care să rezulte că a achitat în întregime și în termen obligațiile în cauză, acesta nu a administrat niciun înscris care să justifice stingerea obligațiilor între cele două părți.
Având în vedere că, în speța de față, creditoarea prin înscrisurile administrate la dosar, a făcut dovada existenței unui acord de voință valabil și executarea propriilor obligații, afirmând în același timp neexecutarea obligațiilor de către debitoare, instanța reține că acesteia din urmă îi revenea sarcina de a dovedi, potrivit art. 1169 Cod civil, că a executat propriile obligații.
Însă, așa cum rezultă din analiza inscrisurilor aflate la dosar, singura care a înțeles să administreze dovezi în acest sens este creditoarea, iar analiza acestora confirmă cele arătate mai sus în sensul lipsei stingerii totale a debitului pe care debitoarea o avea față de creditoare. În plus, împrejurarea nedepunerii de către debitoare a întâmpinării - obligatorie în prezenta cauză -, constituie o atitudine procesuală pe care instanța urmează a o califica drept o recunoaștere a pretențiilor creditoarei, în conformitate cu dispozițiile art. 7 alin. 4 teza finala din O.U.G. nr. 119/2007.
Prin urmare, instanța constatând, în speță, îndeplinirea tuturor condițiilor cumulative de admisibilitate a unei ordonanțe de plată va admite cererea creditoarei și va obliga pe debitoare la plata sumei de 5581,21 lei, reprezentând contravaloarea facturilor fiscale emise de către creditoare și depuse la dosar, al căror cuantum este diminuat cu suma de 3000 de lei achitată de către debitoare după data introducerii acțiunii.
De asemenea, va admite cererea privind plata penalităților, acestea fiind în cuantum de 1336,09 lei calculate conform clauzelor contractuale, respectiv art.3.3 din contract, până la data de 01.08.2012 conform calculului efectuat de creditoare. De asemenea, va obliga debitoarea la plata în continuare a penalităților de întârziere în cuantum de 0,05% pe zi calculate de la data de 02.08.2012 până la data achitării efective a debitului restant conform art.3.3 din contract.
Totodată, instanța, în scopul executării obligațiilor de plată, va fixa un termen de plată de 15 zile de la data comunicării prezentei ordonanțe.
În conformitate cu prevederile art. 274 Cod procedura civila, instanța poate obliga la cerere partea care a căzut în pretenții să-i plătească celeilalte părți cheltuielile de judecată ocazionate de desfășurarea procesului. Cheltuielile de judecată sunt reprezentate de acele sume de bani pe care părțile trebuie să le efectueze pentru desfășurarea regulată a procesului civil și sunt compuse în principiu din taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, onorariu avocat, cheltuieli cu deplasarea martorilor, cheltuieli privind efectuarea expertizei și onorariul de expert, etc.
Cercetând din acest punct de vedere actele depuse la dosar de către creditoare, instanța constată că există la dosar înscrisuri din care rezultă efectuarea unor cheltuieli de către creditoare în vederea desfășurării în bune condiții a procesului de față, respectiv chitanța de plată a taxei de timbru și timbru judiciar, motiv pentru care, având în vedere faptul că, în speța de față, debitoarea este partea care a căzut în pretenții, va admite cererea creditoarei și, prin urmare, va obliga debitorea să plătească în favoarea creditoarei suma de 42 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, potrivit chitanței și timbrelor aflate la dosar. Deși creditoarea a achitat în plus un timbru judiciar de 0,30 lei nu are dreptul decât la restituirea taxei de timbru și timbrului judiciar stabilite de instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de creditoarea . - București, cu sediul ales la SCA " O. și Asociații" din București, ., .. 3-5, sector 5 în contradictoriu cu debitoarea . - sector 6, București, . nr. 40, biroul C12, nr. 6 așa cum a fost precizată.
Somează debitoarea la plata către creditoare, în termen de 15 zile de la comunicare, a sumei de 5581,21 lei reprezentând debit restant, la plata sumei de 1336,09 lei cu titlu de penalități calculate de la scadența fiecărei facturi până la data de 01.08.2012, precum și în continuare la plata penalităților în cuantum de 0,05% pe zi de întârziere calculate de la data de 02.08.2012 până la data achitării efective a debitului.
Obligă debitoarea la plata sumei de 42 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de cerere în anulare în termen de 10 zile de la comunicare pentru debitor.
Pronunțată în ședință publică azi,14.01.2013.
Președinte, Grefier,
S. D. I. C. V.
Red. Jud. SDI/Thn.CV /4 ex/01.02.2013
| ← Autorizarea intrării în încăperi. Art. 384 ind.1 al. 2... | Pretenţii. Sentința nr. 3109/2013. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
