Plângere contravenţională. Sentința nr. 5743/2013. Judecătoria BUFTEA

Sentința nr. 5743/2013 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 07-10-2013 în dosarul nr. 3169/94/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA BUFTEA

Sentința civilă nr. 5743

Ședința publică de la 07.10.2013

Instanța constituită din:

Președinte: I. E. M.

Grefier: M. S. I.

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul Z. M., în contradictoriu cu intimatul I. G. AL POLIȚIEI ROMÂNE- BIROUL POLIȚIE A3.

Dezbaterile de fond au avut loc în ședința publica de la 23.09.2013, fiind consemnate în încheierea de ședința de la aceea data, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data 30.09.2013, 07.10.2013 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin plângerea contravențională înregistrată la data de 06.03.2012, pe rolul acestei instanțe, sub nr._, petentul Z. M., în contradictoriu cu intimatul I. G. AL POLIȚIEI ROMÂNE- BIROUL POLIȚIE A3, a solicitat anularea procesului-verbal . nr._ din data de 05.02.2013, prin care a fost sancționat cu suma de 150 lei pentru neutilizarea luminilor de întâmpinare în timp ce circula pe A3.

În motivarea plângerii, petentul arată că la data de 05.02.2013, în timp ce circula pe A3 din direcția Ploiești – București, a fost oprit de un agent de poliție rutieră care i-a solicitat documentele personale și ale autoturismului. După aproximativ 30 de minute, agentul s-a întors la autoturism cu procesul verbal de constatare a contravenției completat și nu i-a dat posibilitatea să consemneze în totalitate rubrica mențiuni.

Petentul susține că procesul verbal de contravenție contestat nu cuprinde toate elementele necesare pentru ca instanța să verifice legalitatea și temeinicia contravenției, încălcând astfel art. 16 alin 1 din OG nr. 2/2001.

Astfel, agentul de poliție nu a consemnat la descrierea faptei mijlocul tehnic folosit pentru constatarea contravenției, mai mult, acesta nu a luat el însuși cunoștință despre acest lucru.

În continuare, petentul susține că fapta reținută în sarcina sa nu este prevăzută ca și contravenție de norma legală indicată de agentul constatator în cuprinsul procesului verbal de contravenție, aceasta impunând doar o anumită conduită.

De asemenea, o altă încălcare a prevederilor OG nr. 2/2001, în opinia petentului, o reprezintă modul în care i-a fost adus la cunoștință procesul verbal de către agentul constatator, respectiv lăsarea unui plic în poartă și nu afișare. Astfel, nu a putut nici plăti sancțiunea în termen de 48 ore, așa cum prevede art. 28 alin 1 din OG nr. 2/2001.

În drept, cererea se întemeiază pe prevederile OG 2/2001 și OUG nr. 195/2002R, Legea 24/2000, art. 6 CEDO, Primul Protocol CEDO, Cauza A. vs România și solicită judecarea cauzei în lipsă.

Petentul, în dovedirea celor susținute, solicită proba cu înscrisuri.

Legal citat, intimatul, solicită respingerea plângerii, menținerea procesului verbal ca temeinic și legal.

În motivare se arată că situația prezentată de petent în plângerea contravențională nu corespunde realității deoarece, conform actului de constatare, acesta a fost sancționat pentru că a condus pe A3 la km. 15, autoturismul VW cu nr. de înmatriculare_ din direcția Ploiești spre București fără a avea în funcțiune luminile de întâlnire. Această faptă este sancționată la art. 108 alin 1 lit a pct 7 din OUG 195/2001 cu 2 puncte amendă și 2 puncte penalizare.

Referitor la aplicarea sancțiunii cu avertismentul, se menționează că atunci când trebuie aplicate puncte penalizare, sancțiune principală nu poate fi decât amenda.

În susținerea actului de constatare și a întâmpinării, intimatul anexează punctul de vedere al agentului constatator și solicită judecarea cauzei în lipsă.

În răspunsul la întâmpinare, petentul susține că intimata mistifică adevărul și nu ia în considerare că pe procesul verbal de contravenție a scris nu sunt, moment în care agentul constatator i-a smuls din mână procesul verbal de contravenție.

Menționează faptul că, în condițiile în care instanța nu ar fi convinsă de cele arătate de el, dorește deschiderea procedurii de înscriere în fals a procesului verbal de contravenție deoarece cele consemnate de agentul de poliție nu corespund realității, referitor la faptul Nu are. Refuză să semneze pentru că a încercat să facă obiecțiuni dar a fost împiedicat de către agentul de poliție.

În final, petentul susține că intimata ignoră prevederile art. 7 alin 3 din OG nr. 2/2001 și că nu face vorbire de dreptul de a plăti în 48 de ore jumătate din minimul amenzii.

Cererea este scutită de taxă de timbru și timbru judiciar, potrivit art. 36 din OG nr. 2/2001 și art. 1 alin 2 din OG 32/1995.

La termenul din 25.06.2013, instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei și din oficiu proba testimonială cu martorul M. N., instanța revenind asupra probei în ședința din 23.09.2013, apreciind că nu este utilă și concludentă pentru soluționarea plângerii contravenționale, față de calitatea acestuia de martor asistent și raportat la motivele invocate de către petent prin plângerea contravențională.

Analizând materialul probator, instanța reține următoarele:

Prin procesul verbal . nr._ din data de 05.02.2013, prin care a fost sancționat cu suma de 150 lei pentru neutilizarea luminilor de întâlnire în timp ce circula pe A3, contravenție prevăzută de art.108 alin.1 lit. a pct.7 din OUG 195/2002, republicată, privind circulația pe drumurile publice.

Potrivit normei arătate este contravenție nerespectarea obligației de a folosi luminile de întâlnire și pe timpul zilei, pe autostrăzi, drumuri expres și pe drumuri naționale europene (E)

În fapt, s-a reținut că la data de 05.02.2013, petentul a condus pe A3 la km. 15, autoturismul VW cu nr. de înmatriculare_ din direcția Ploiești spre București fără a avea în funcțiune luminile de întâlnire.

Plângerea a fost depusă cu respectarea termenului de 15 zile stabilit de art. 31 din O.G. nr. 2/2001.

Verificând legalitatea procesului verbal, în conformitate cu art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea prevederilor care reglementează încheierea sa valabilă.

Art.17 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice, lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a locului comiterii acesteia ori a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.

Instanța apreciază că fapta contravențională a fost descrisă cu arătarea tuturor împrejurărilor care pot servi la aprecierea în concret a gradului de pericol social al faptei, fiind respectate dispozițiile legale în această privință.

Cum petentul nu a probat o astfel de vătămare, iar dreptul la apărare nu i-a fost îngrădit din moment ce a avut posibilitatea invocării tuturor obiecțiunilor cu privire la fapta contravențională atât în plângerea contravențională cât și în fața instanței, instanța constată legalitatea întocmirii procesului verbal sub acest aspect.

Totodată, instanța constată că fapta contravențională a fost suficient descrisă de către agentul constatator care a indicat nu numai textul de lege sancționator încălcat - art.108 alin.1 lit. a pct.7 din OUG 195/2002, ci a și arătat, în concret, în ce a constat încălcarea, astfel încât instanța poate verifica legalitatea și temeinicia procesului verbal.

În ceea ce privește consemnarea și a unui alt articol în cuprinsul procesului verbal, instanța retine ca este o simplă eroare materială, nefiind de natură să atragă nulitatea procesului verbal contestat, pe de o parte fapta fiind descrisă corespunzător, pe de altă parte, fiind indicat în mod corect și norma legală în care este încadrată.

Relativ la apărarea petentului în sensul că nu a avut posibilitatea achitării a jumătate din minimul amenzii în termen de 48 ore de la comunicare pentru că procesul verbal nu i-a fost comunicat procedural, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată pentru următoarele considerente: pe de o parte instanța reține că necomunicarea procesului verbal la data săvârșirii faptei se datorează culpei petentului care a refuzat să îl primească, astfel cum se menționează în actul sancționator, iar pe de altă parte, comunicarea nu se realizează în mod legal numai prin scrisoare recomandată ci și prin afișare sau înmânare, sens în care agentul procedural întocmește un proces verbal care reprezintă înscrisul prin care se dovedește data primirii actului sancționator, dată de la care începe să curgă termenul de 48 ore.

În lipsa acestui proces verbal de comunicare a procesului verbal de contravenție, petentul este în termenul arătat pentru a achita amenda.

Nefondate sunt și susținerile privind lipsa calității agentului constatator întrucât din analizarea actului sancționator menționat rezultă în mod clar că acesta a fost întocmit de către un reprezentant al intimatei în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în calitate de agent constatator, nefiind relevante alte mențiuni privind titulatura funcției acestuia.

Analizând temeinicia procesului verbal contestat, se reține că petentul a fost sancționat pentru fapta de a nu fi avut luminile de întâlnire în funcțiune.

Procesul verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 34 OG 2/2001.

Potrivit jurisprudenței CEDO în materie, utilizând diferite criterii: clasificarea faptei în dreptul național, natura faptei incriminate, natura și gravitatea sancțiunii, s-a stabilit incidența în cauzele care au ca și obiect contestarea faptelor contravenționale a dispozițiilor art. 6 ale Convenției.

Față de cele de mai sus, se pune în discuție în mod implicit și forța probantă a procesului verbal de constatare a contravenției, respectiv dacă acesta poate constitui o probă împotriva contestatorului.

Sub acest aspect, se constată că deciziile pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu tranșează problema. În plus, în materia prezumției de nevinovăție, sub aspectul sarcinii probei, art. 6 par. 2 din Convenție, nu interzice existența unor prezumții de fapt sau de drept (cauza Salabiaku c. Franței) în măsura în care statele respectă în cele le privește pe acestea din urmă, cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit – cauza Janosevic c. Suediei.

Din interpretarea sistematică a prevederilor art. 16 și art. 34 din OG nr. 2/2001 reiese că procesul verbal de contravenției nu numai că nu este lipsit de forță probantă ci dimpotrivă, face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de către petent și nicidecum de către organul constatator.

Din această perspectivă considerăm că procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.

Astfel, instanța reține că petentul nu a negat săvârșirea faptelor contravenționale reținute și nici nu a depus vreo dovadă contrară celor stabilite de către agentul constatator prin procesul verbal, ci doar a considerat că sarcina probei revine organului constatator.

În consecință, instanța constată că fapta contravențională reținută în sarcina petentei prin procesul-verbal a fost probată, fiind dovedită vinovăția acestuia, motiv pentru care instanța apreciază că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției atacat este legal și temeinic întocmit.

Cu privire la sancțiune, instanța reține că agentul constatator a făcut o corectă încadrare a faptei reținute în sarcina petentului și a aplicat sancțiunile prevăzute de art. 108 alin. 1 lit. a pct. 7 din O.U.G. 195/2002, în mod legal.

Pentru stabilirea acesteia, agentul constatator a respectat dispozițiile art. 21 pct.3 din OG nr. 2/2001 care prevăd că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Față de aceste dispoziții legale și de datele cauzei, instanța constată că organul constatator a individualizat în mod corect sancțiunile, stabilind numărul minim de puncte-amendă pentru clasa de sancțiuni aplicabilă contravenției reținute în sarcina petentului. Totodată, instanța reține că sancțiunea principală a amenzii sunt proporționale cu gravitatea faptei și pericolul social al acesteia, criterii legale prevăzute de art.98 alin. 3 din O.U.G. nr.195/2002.

Astfel, instanța are în vedere că fapta de a circula fără luminile de întâlnire în cursul zilei are o anumită gravitate prin raportare la urmările care s-ar fi putut produce, petentul, prin fapta sa, punând în pericol siguranța sa, a celorlalți participanți la trafic cât și a locuitorilor din zonă.

Văzând și dispozițiile art.34 din O.G. nr.2/2002, instanța va respinge plângerea contravențională formulată ca neîntemeiată și va menține procesul verbal ca fiind legal și temeinic întocmit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge plângerea contravențională a petentului Z. M., cu domiciliul în comuna Dărmănești, ., nr. 220, județul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul I. G. AL POLIȚIEI ROMÂNE- BIROUL POLIȚIE A3, cu sediul în Snagov, ., județul Ilfov.

Menține procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 05.02.2013, emis de intimata, ca fiind legal și temeinic întocmit.

Cu apel în 30 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Judecătoria B..

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07.10.2013.

PREȘEDINTE,GREFIER,

I. E. MihaelaManolescu S. I.

Red. IEM./ Tehnored. MSI/4 ex./14.11.2013

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere contravenţională. Sentința nr. 5743/2013. Judecătoria BUFTEA