Plângere contravenţională. Sentința nr. 5947/2013. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5947/2013 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 15-10-2013 în dosarul nr. 1881/94/2013
DOSAR NR._ SECTIA CIVILĂ
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5947
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 15 OCTOMBRIE 2013
COMPLETUL COMPUS DIN:
PREȘEDINTE ELISABETA-MIHAELA IORDĂCHESCU
GREFIER E. A.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul C. M. D. și pe intimatul, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, având ca obiect plângere contravenționala (pr.v. . nr._/24.01.2013)
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cauza are ca obiect plângere contravenționala; stadiul procesual, fond, cauza se afla la primul termen de judecată; petentul a solicitat judecata în lipsă.
Instanța în baza art. 159 1C.p.c rap. la art. 1 C.p.c și art. 32 al.2 din OG 2 /2001 constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze plângerea.
Instanța în baza art. 167 C.p.c încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile existente la dosar.
Nemaifiind probe de administrat, in baza art. 150 C.p.c instanța declara închise dezbaterile si retine cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, la data de 07.02.2013, petentul C. M. D. a solicitat instanței în contradictoriu cu intimatul, Inspectoratul de Poliție al Județului Ilfov, anularea procesului verbal de contravenție . nr._/24.01.2013 ca nelegal și netemeinic.
În motivare, petentul a arătat că la data de 24.01.2013 a fost sancționat contravențional pentru că nu ar fi acordat prioritate de trecere unui pieton pe raza localității B..
Petentul in esență se consideră nevinovat pentru cele reținute în sarcina sa în procesul verbal contestat.
Petentul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.6 CEDO, solicitând administrarea probei cu înscrisuri, înregistrarea video, un martor, planșe foto.
Intimata, legal citată, nu a depus întâmpinare, dar la solicitarea instanței a comunicat că petentul a semnat procesul verbal fără mențiuni; a comunicat fișa de abateri.
Instanța, a încuviințat proba cu înscrisuri pentru părți.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul verbal . nr._ din data de 24.01.2013, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 280 lei și reținerea permisului de conducere pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 alin 3 lit. b din OUG 195/2002, privind circulația pe drumurile publice.
În fapt, s-a reținut că la data de 24.01.2013, petentul circuland cu autoturismul nr_, in localitatea B., nu a acordat prioritate pietonului angajat în traversare pe trecerea de pietoni marcată și semnalizată corespunzător.
Verificând legalitatea procesului verbal, în conformitate cu art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea prevederilor art 16 si art 17 din OG nr. 2/2001 care reglementeaza incheierea sa valabila.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Procesul-verbal a fost semnat de agentul constatator și de petent, fiind astfel respectate și dispozițiile art. 19 din același act normativ.
Plângerea a fost depusă la instanță în termenul legal de 15 zile.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța constată că, prin raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului trebuie analizat, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentei reprezintă o „acuzație în materie penală”, în sensul art.6 din CEDO. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative: 1)dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2) natura faptei, 3) natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
În cauză, neacordarea priorității de trecere pietonilor reprezintă o faptă contravențională și nu penală, conform legii naționale. De asemenea, tratamentul sancționator s-a realizat prin aplicarea unei amenzi în cuantum de 280 lei și prin suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 zile, care cumulate, prezintă o anumită severitate. De asemenea, rațiunea urmărită de legiuitor în incriminarea unei astfel de fapte o reprezintă protejarea siguranței pe drumurile publice.
Astfel, prin raportare la gradul de severitate al sancțiunii și la natura faptei, instanța concluzionează că fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o „acuzație în materie penală”.
Consecințele calificării faptei drept „acuzație în materie penală” sunt: petenta se bucură de prezumția de nevinovăție iar sarcina probei incumbă autorităților statului. Însă, nici una dintre aceste garanții procesuale nu are caracter absolut, deoarece limitele până la care funcționează prezumția de nevinovăție și conținutul obligației autorităților de a suporta sarcina probei se raportează la specificul fiecărui caz în parte.
În materia faptelor scoase din sfera dreptului penal și incluse în sfera abaterilor contravenționale, Curtea Europeană a admis faptul că limitele de apreciere sub aspectul respectării prezumției de nevinovăție sunt mult mai largi. Prezumția de nevinovăție nu este una absolută, ca de altfel nici obligația acuzării de a suporta întreaga sarcină a probei.
D. fiind că analiza se plasează într-un domeniu în care numărul faptelor sancționate este extrem de mare, Curtea Europeană a reținut că aplicarea cu cea mai mare rigoare a principiilor enunțate ar duce la lăsarea nepedepsite a multor contravenții și ar pune în sarcina autorităților ce aplică astfel de sancțiuni o povară excesivă și nejustificată.
Jurisprudența Curții europene nu impune statelor contractante să dea o anumită forță probantă, mai largă sau mai restrânsă, procesului-verbal de contravenție, și cu atât mai mult să îl facă lipsit de orice efect util, ci doar statuează asupra faptului că sarcina instanțelor naționale este de a respecta principiul proporționalității între, pe de o parte, scopul urmărit de autoritățile statului de a sancționa faptele antisociale, iar pe de altă parte, mijloacele utilizate în proces pentru aflarea adevărului judiciar, cu respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional. Aceasta presupune prin esență ca sistemul probator să nu ducă la impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit în materie de sarcină a probei.
Hotărârea A. împotriva României nu constituie o critică a atribuirii unei valori probante procesului-verbal de contravenție, ci doar a modului de administrare a probelor. Din această perspectivă, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și poate constitui o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului. A conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerat o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art.6 din CEDO.
Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale, minore ca și gravitate dar extrem de numeroase.
Potrivit art. 100 alin.3 lit. b din OUG 195/2002 reprezintă contravenție neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului.
Totodată, instanța reține că mențiunile din procesul verbal se coroborează cu recunoașterea faptei de către petent de la momentul constatării când a semnat procesul verbal cu mențiunea „recunoaste fapta”. (f. 6)
Dacă simpla semnătură a contravenientului la rubrica de luare la cunoștință de procesul-verbal nu echivalează, în principiu, cu recunoașterea faptei, nu același lucru se poate spune despre situația în care același contravenient semnează actul ce indică lipsa obiecțiunilor sale. Este de presupus că, într-o asemenea situație, orice persoană ar lua o minimă atitudine față de actul nelegal și cu conținut incorect, refuzând să își asume, prin semnătură, o mențiune ce nu corespunde adevărului.
Nu există o altă explicație rezonabilă decât recunoașterea faptei pentru ca petentul să fi semnat procesul-verbal care indica lipsa obiecțiunilor sale. Acesta nu a contestat semnătura și nu a oferit o explicație pentru această atitudine.
Faptul că ulterior petentul și-a schimbat atitudinea nu înlătură prezumția simplă întemeiată pe însăși atitudinea sa inițială.
Ținând cont de împrejurarea că procesul-verbal cuprinde constatările personale ale agentului de poliție și că prin probatoriul administrat petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute de agentul constatator, instanța constată că procesul-verbal este temeinic întocmit, petentul făcându-se vinovat de săvârșirea contravenției reținută în sarcina sa.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunilor aplicate, instanța constată că organul constatator a individualizat în mod corect sancțiunile.
Astfel, conform art.100 alin.3 lit. b raportat la art.98 din OUG 195/2002, fapta săvârșită se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile. Agentul de poliție a aplicat minimul, respectiv 4 puncte amendă – 280 lei amendă.
Potrivit art. 96 alin.1 din OUG nr.195/2002, sancțiunile complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege.
Raportat la cele două criterii legale prevăzute de art. 98 alin.3 din OUG nr.195/2002, gravitatea faptei și pericolul social, precum și la art.21 alin. 3 din OG 2/2001 instanța reține că sancțiunile sunt proporționale. Astfel, instanța are în vedere că fapta prezintă un grad de pericol social sporit raportat la urmările care s-ar fi putut produce, motiv pentru care suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 zile este justificată. În acest context, instanța reține că gradul de pericol este sporit și că sancțiunea complementară se impune a fi menținută.
Față de aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal este legal și temeinic iar sancțiunile sunt proporționale, motiv pentru care va respinge acțiunea ca neîntemeiată și va menține procesul verbal contestat ca fiind legal și temeinic întocmit.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul C. M. D. dom. în Târgoviște, ., nr. 2A, ., ., în contradictoriu cu intimatul, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV - sector 2, București, ., nr. 7, ca neîntemeiată.
Menține procesul – verbal ca fiind legal și temeinic întocmit.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.10.2013.
P., GREFIER,
Red. Jud.IEM/thn.E.A./4 ex/03.02.2014
| ← Actiune in regres. Sentința nr. 7203/2013. Judecătoria BUFTEA | Actiune in regres. Sentința nr. 5239/2013. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
