Plângere contravenţională. Sentința nr. 7624/2013. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7624/2013 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 17-12-2013 în dosarul nr. 2849/94/2013
ROMÂNIA -JUDEȚUL ILFOV
JUDECĂTORIA BUFTEA
Dosar nr._
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr.7624
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 17.12.2013
INSTANȚA CONSITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE TĂŞCAN ADRIANA
GREFIER F. G.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională formulată de petenta P. L. ROMÂNIA IFN S.A. împotriva procesului – verbal de constatare și sancționarea contravenției . nr._ din data de 15.05.2012, emis de intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care arată următoarele: cauza se află la primul termen de judecată; stadiul procesual fond; cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Găești, Județul Dâmbovița la data de 15.06.2012, sub nr._ și declinată în favoarea Judecătoriei B.;
Instanța, din oficiu invocă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei B. și față de lucrările dosarului reține cauza în pronunțare pe excepție.
INSTANTA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 18.06.2012 sub nr._ pe rolul Judecătoriei Găești, petenta P. L. România IFN S.A. a formulat în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. – Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – CESTRIN plângerea contravențională împotriva procesului verbal de contravenție . 12 nr._ din data de 15.05.2012, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va da să se dispună anularea acestuia.
În fapt a arătat că pe cale de excepție a invocat nulitatea absolută a procesului verbal pentru încălcarea dispozițiilor art.19 alin.1 din O.G. nr.2/2001, cu privire la semnătura agentului constatator, a dispozițiilor art.17 din O.G. nr.2/2001, cu privire la numele, prenumele și calitatea agentului constatator.
În data de 30.05.2012 a fost comunicat societății petentei o copie a procesului verbal contestat potrivit căruia „ la data de 27.04.2012, ora 10:21 pe Autostrada A1, Km 70+460 m P., Județul Dâmbovița, vehiculul categoria A cu număr de înmatriculare_ aparținând societății petente a circulat fără a deține rovinieta valabilă fiind sancționată societatea, potrivit art.8 alin.2 din O.G. nr.15/2002 cu amendă contravențională în valoare de 250 lei.
A precizat faptul că la momentul săvârșirii contravenției nu conducea autoturismul un reprezentant al petentei ci unul din reprezentanții S.C. A. și A. S.R.L., prin urmare aceasta trebuia să achite rovinieta și aceasta trebuia sancționată. A mai invocat art.7 din O.G. nr.15/2002, are calitate de contravenient cel care a circulat efectiv fără rovinietă; art.6 din CEDO. La data de 15.07.2011 s-a închis contractul de leasing între petentă și S.C. A. și A. S.R.L., actele au fost predate, prin urmare nu este vina petentei că apare în prezent proprietar al autoturismului utilizat de S.C. A. și A. S.R.L., aceasta era obligată să facă demersuri pentru radierea acestuia de pe numele societății petentei.
Intimata a depus la dosar planșa foto furnizată de Sistemul Informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control a rovinietei SIEGMCR.
În drept a invocat dispozițiile O.G. nr.2/2001, O.G. nr.15/2002 și Legea 455/2001 și totodată a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Prin încheierea din data de 20.02.2013, cauza a fost declinată în favoarea Judecătoriei B., astfel că la data de 26.02.2013 cauza s-a înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ .
În temeiul art. 137 alin.1 C.proc.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
În consecință, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei B., invocată din oficiu.
Analizând materialul probator prin prisma excepției necompetenței teritoriale, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal . nr._ din data de 15.05.2012 petenta a fost sancționată contravențional pentru că vehiculul aparținând acesteia a circulat pe drumurile publice, fără a deține rovinietă valabilă.
Din examinarea procesului verbal de contravenție rezultă că fapta reținută în sarcina petentei a fost săvârșită pe raza comunei P., jud. Dâmbovița, localitate ce se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Găești.
Totodată, instanța reține că art.32 alin. 2 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor stabilește competența teritorială în favoarea judecătoriei în cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.
Prin urmare, ceea ce interesează în determinarea instanței competente teritorial este locul săvârșirii faptei contravenționale.
Din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 19 C.proc.civ. (care prevede posibilitatea părților de a alege instanța competentă în litigiile privitoare la bunuri) raportată la dispozițiile art.159 pct. 3 C.proc.civ. (potrivit cărora necompetența teritorială este de ordine publică dacă părțile nu o pot înlătura) se desprinde concluzia că în litigiile care nu sunt referitoare la bunuri (cum este și cazul plângerilor contravenționale), competența teritorială este exclusivă.
Totodată, instanța are în vedere dispozițiile art. XXIII alin. 1 si 4 din Legea nr. 2/2013, respectiv „Procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi.”
Aceasta este onormă de strictă interpretare și aplicare, care nu poate fi extinsă și în materie contravențională, pentru litigiile existente la data modificării legii rămânând competente instanțele inițial investite, în a căror circumscripție a fost săvârșită contravenția.
De asemenea, instanța reține că prin Legea nr. 2/2013 a fost introdus și art. 10 ind. 1 din OG nr. 15/2002, prin care s-a desemnat ca instanța competentă cea de la domiciliul pententului, însă aceste prevederi sunt aplicabile doar litigiilor începute după . acestui act normativ.
În același sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, într-o decizie de speță, respectiv Decizia nr. 2076/2013 „Potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, competența soluționării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.
Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., aduce modificări O.G. nr. 2/2001, prin art. 3 alin. (2) care introduce după art. 10 din O.G. nr. 15/2002, art. 101: „prin derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 (....) plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul."
Această normă de competență teritorială derogatorie de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 este cuprinsă în Secțiunea a 2-a din Legea nr. 2/2013, ce poartă denumirea de Modificarea și completarea unor acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ și fiscal, legiuitorul făcând așadar, distincția între cele două materii.
Însă, potrivit dispozițiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul Dispoziții tranzitorii și finale: „procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi."
De asemenea, alin (2) și (3) din art. 23 precizează în mod detaliat la ce instanțe și la ce cauze se referă alin. (1), respectiv: (2) „Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența curților de apel, se trimit la curțile de apel" și (3) „Procesele în curs de judecată în primă instanță în materia contenciosului administrativ și fiscal aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curților de apel și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența tribunalelor se trimit la tribunale."
D. urmare, din interpretarea teleologică și sistematică a dispozițiilor legii, se constată că art. 23 din Legea nr. 2/2013 se referă în mod restrictiv la procesele în materia contenciosului administrativ și fiscal, nu și în materie contravențională.
Așadar, de vreme ce art. 23 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la materia contravențională, prevederile Legii nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în această materie, chiar dacă materia contravențiilor constituie dispoziții de drept public și nu de drept privat. Totodată, prevederile Legii nr. 2/2013 se impun a fi interpretate în mod unitar, deoarece prin acest act normativ se aduc modificări în mai multe materii (procedură penală, contravenții, contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale), iar dispozițiile art. 13 alin. (1) se referă doar la procesele în materia contenciosului administrativ și fiscal, nefiind posibilă o interpretare extensivă, în sensul că ar fi aplicabile și proceselor în alte materii.
Având în vedere considerentele reținute, dispozițiile art. 13 din Legea nr. 2/2013 se aplică numai proceselor în materie contravențională începute după . Legii nr. 2/2013, nu și celor în curs de soluționare.”
Or, în speță, plângerea contravențională a fost introdusă la data de 14.06.2012 (plic, f. 19 verso), anterior adoptării Legii nr. 2/2013.
Locul săvârșirii contravenției reținute în sarcina petentei se află pe raza localității P., în circumscripția teritorială a Judecătoriei Găești, așa încât această instanță este competentă să soluționeze cauza, potrivit art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, având în vedere caracterul absolut al competenței teritoriale reglementate în materie contravențională.
Având în vedere că dosarul a fost înaintat Judecătoriei B. pe cale administrativă, neexistând o hotărâre a Judecătoriei Găești de declinare a competenței teritoriale, instanța reține că nu sunt întrunite condițiile art. 20 alin. 2 C.pr.civ. pentru a se constata ivit conflictul negativ de competență, motiv pentru care cauza va fi declinată instanței competente.
Reținând caracterul absolut al competenței teritoriale în această materie, de la care nici instanța, nici părțile nu pot deroga, în baza art. 32 alin. 2 din O.G. nr. 2/ 2001, a art. 158 și a art. 159 pct. 3 C. proc. civ., instanța va admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei B., invocată de instanță din oficiu, și va declina competența în favoarea Judecătoriei Găești, căreia i se va înainta dosarul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARAȘTE:
Admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei B., invocată din oficiu.
Declină competență de soluționare a cauzei formulată de petenta P. L. ROMÂNIA IFN S.A. cu sediul ales la C.. Av.Criana M. în București, . B., nr.3, Sector 5 în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. – CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ – CESTRIN cu sediul în București, ..401 A, Sector 6, în favoarea Judecătoriei Găești
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17.12.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
TĂȘCAN A. F. G.
Red.T.A./Tehnored.F.G./
3ex/07.01.2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 5812/2013. Judecătoria BUFTEA | Actiune in regres. Sentința nr. 1532/2013. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
