Pretenţii. Sentința nr. 21/2013. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 21/2013 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 04-01-2013 în dosarul nr. 5002/94/2012
DOSAR NR._ SECȚIA CIVILĂ
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 21
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 04.01.2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: C. E. D.
GREFIER: D. S.
Pe rol pronunțarea cauzei civile privind pe reclamanta S.C. B. L. ROMÂNIA S.A. și pe pârâtul D. A. R., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică la data de 20.12.2012, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 28.12.2012, apoi la 4.01.2013, când în aceeași compunere a dispus următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanței la data de 26.04.2012 sub nr._, reclamanta S.C. B. L. ROMÂNIA S.A. a chemat în judecată pe pârâtul D. A. R., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 12.998,92 lei.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că la data de 30.06.2010, pârâtul a formulat o cerere, înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr. de dosar_/3/2010, prin care a solicitat obligarea reclamantei la plata a 12 salarii nete, cu titlu de daune morale și materiale. La data de 26.04.2011, pârâtul și-a completat acțiunea, solicitând inclusiv anularea Deciziei nr. 108/04.06.2010 și obligarea reclamantei la reintegrarea acestuia pe postul deținut anterior.
Soluționând dosarul, Tribunalul București a respins acțiunea formulată de D. A. R., apreciind-o ca nefiind întemeiată (sentința nr. 4108/26.04.2011). Această sentință a rămas definitivă și irevocabilă prin neapelare.
În vederea asigurării apărărilor, reclamanta a apelat la serviciile societății de avocatură SCA Z. R. P., servicii pentru care a plătit suma de 12.998,92 lei.
Reclamanta a mai arătat că pârâtul a formulat o cerere de chemare în judecată care a fost respinsă de către instanță ca fiind neîntemeiată, iar ca urmare a faptei delictuale a pârâtului (constând în formulare unei cereri neîntemeiate) reclamanta a suferit un prejudiciu de 12.998,92 lei, constând în cheltuielile pe care a trebuit să le avanseze pentru asigurarea serviciilor de asistență juridică și reprezentare. Prejudiciul suferit de către reclamantă este cert atât în ceea ce privește existența, cât și în ceea ce privește întinderea (acest lucru reieșind din documentele de plată depuse la dosar).
Mai mult, fapta delictuală săvârșită de pârât rezultă nu doar din simplul fapt al respingerii cererii, dar și din faptul că această cerere era neîntemeiată, reprezentând practic o exercitare abuzivă a dreptului de a formula cereri de chemare în judecată.
Legea definește abuzul de drept ca fiind acea situație în care o parte folosește un mijloc juridic licit în vederea obținerii unui scop ilicit - art. 723 alin 1 și 2 C.proc.civ.
Față de toate aceste aspecte de fapt și de drept, a solicitat instanței să se constatate faptul că în speță, sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii civile delictuale a pârâtului și să admită cererea de chemare în judecată așa cum a fost formulată.
În dovedirea cererii a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care a atașat următoarele: cererea de chemare în judecată ce a format obiectul dosarului_/3/2010; cererea completatoare formulată de pârât la data de 26.04.2011; copie a sentinței civile nr. 4108/26.04.2011, pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/3/2010; dovada achitării de către reclamantă a onorariului de avocat în cuantum de 12.998,92 lei.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 112 rap. la art. 274 și urm.; art. 723 alin. 1 și 2 C.proc.civ.
Reclamanta a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru de 890,94 lei și timbru judiciar de 6 lei.
La data de 28.11.2012 pârâtul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat instanței respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, iar în subsidiar reducerea cuantumului sumei reprezentând cheltuieli de judecată, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.
În motivare pârâtul a arătat că suma de 12.998,92 lei este nejustificată și abuzivă raportat la efectiva derulare de mijloace juridice incidente în cauză, un singur termen de judecată nefiind de natură a justifica sub nicio formă o asemenea sumă.
A mai arătat că dispozițiile art.274 alin.3 C.proc.civ., permit instanței să micșoreze acest tip de onorariu, ori de câte ori constată că sunt nepotrivit de mari raportat la munca îndeplinită.
În drept au fost invocate dispozițiile art.118, 274, art.723 C.proc.civ.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Reclamanta a solicitat prin cererea de chemare în judecată obligarea pârâtei la suma de 12.998,92 lei, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate de reclamantă în cadrul dosarului nr._/3/2010.
Instanța reține că potrivit art.274 alin.1 C.proc.civ. partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere să plătească cheltuieli de judecată. Conform practicii judiciare și Deciziei nr.311/1969 a Tribunalului Suprem, dacă nu s-au cerut cheltuieli de judecată, ele pot fi solicitate printr-o cerere separată în termenul de prescripție de drept comun, care curge de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care cel în cauză a câștigat procesul iar competenta de soluționare a cererii revine judecătoriei, indiferent de gradul instanței care a pronunțat soluția. Rezultă din dispozițiile legale sus menționate ca la baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecata sta culpa procesuala a parții care a pierdut procesul.
In speța, instanța reține că reclamanta a depus la dosar în dovedirea cheltuielilor de judecată o . facturi, cu extrasele de cont aferente, reprezentând contravaloarea prestațiilor juridice conform contract_/07.12.2010. Instanța reține faptul că reclamanta, deși a beneficiat de asistență juridică nu a înțeles să depună la dosar contractul de asistență juridică în baza căruia s-au efectuat cheltuielile de judecată, pentru a putea verifica natura și cuantumul cheltuielilor de judecată (pentru verificarea dacă aceste cheltuieli reprezentau sau nu onorariu de succes sau alte prestații ce ar fi fost în sarcina exclusivă a părții contractante). Astfel, instanța apreciază că din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că acestea au caracterul unor cheltuieli de judecată, efectuate în cursul dosarului nr._/3/2010.
Față de aceste considerente, instanța va respinge acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamanta S.C. B. L. ROMÂNIA S.A., având sediul în sector 1, București, ., în contradictoriu cu pârâtul D. A. R., cu domiciliul în B., .. 22, .. 3, ., ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.01.2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red./Dact./C.E.D./D.S./4 ex./2013
| ← Contestaţie la executare. Hotărâre din 08-07-2013,... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 504/2013.... → |
|---|
