Somaţie de plată. Sentința nr. 505/2013. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 505/2013 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 01-02-2013 în dosarul nr. 6036/94/2012
Dosar nr._
JUDECĂTORIA BUFTEA
JUDEȚUL ILFOV
Sentința civilă 505
Ședința publică de la data de 01.02.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. E. D.
GREFIER M. A.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe creditoarea . și debitoarea ., având ca obiect somație de plată.
Dezbaterile de fond au avut loc în ședința publica de la 24.01.2013, fiind consemnate în încheierea de ședința de la aceea data, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data 01.02.2013 când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18.05.2012 sub numărul_, creditoarea . a solicitat instanței ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună emiterea unei ordonanțe prin care să se dispună obligarea debitoarei la plata sumei de 479,09 lei, din care: 462,39 lei, reprezentând contravaloarea mărfii achiziționate și 16,70 lei reprezentând dobânda legală aferentă facturilor neachitate, calculată până la data de 06.04.2012; actualizarea sumei reprezentând dobânda legală până la achitarea efectivă a debitului; cu cheltuieli de judecată.
În motivare, creditoarea a arătat că între părți s-au derulat operațiuni comerciale de furnizare mărfuri conform facturilor nr._/04.11.2011 în cuantum de 146,59 lei din care a fost achitată suma de 50 lei, rămânând un rest de plată în valoare de 96,59 lei și factura nr._/18.11.2011 în cuantum de 365,80 lei, neachitată, reprezentând contravaloarea produselor achiziționate de debitoare. S-a mai arătat că debitoarea nu și-a respectat obligația de plată. Totodată arată că deține o creanță certă, lichidă și exigibilă.
În drept au fost invocate disp. OG 5/2001, OG 13/24.08.2011, art. 43 din Codul comercial, art. 1489 alin. 1 cod civil.
În dovedirea acțiunii, creditoarea a depus la dosar înscrisuri ( f. 5-15) ce i-a fost încuviințată la termenul din data de 24.01.2013.
Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 39 lei taxă judiciară de timbru, în baza art. 3 lit. o¹ din Legea nr. 146/1997, și cu suma de 1,5 lei timbru judiciar, potrivit art. 3 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 32/1995.
Debitoarea, deși legal citată nu a depus întâmpinare și nici s-a prezentat în fața instanței pentru a formula eventuale apărări.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Pentru ca instanța să emită o ordonanță cuprinzând somație de plată împotriva debitorului trebuie să fie îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1 din O.G. nr. 5/2001.
Astfel, în baza textului legal menționat, procedura somației de plată se desfășoară, la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanțelor certe, lichide si exigibile ce reprezintă obligații de plata a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege și care atestă drepturi si obligații privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestații.
Potrivit art. 379 alin. 3 Cod procedură civilă, creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul. A.. 4 al aceluiași articol dispune că o creanță este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și al altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță, chiar dacă prin aceasta determinare ar fi nevoie de o deosebita socoteală.
Din materialul probator administrat, rezultă că facturile în litigiu nu fac dovada deplină a însușirii obligației de plată de către debitor, nefiind semnate de primire. Pe cale de consecință, instanța nu-si poate forma convingerea în sensul însușirii la plata a facturilor în litigiu, în lipsa altor probe cu care să se coroboreze și care să fie apte să facă dovada împotriva debitorului.
Având în vedere dispozițiile art. 1169 cod civil care reglementează principiul general potrivit cu care „cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească”, creditoarei îi revenea sarcina probei în dovedirea existenței caracterului cert și lichid al creanței, astfel că, pentru analiza condițiilor de angajare a răspunderii debitoarei, instanța apreciază ca fiind necesară administrarea unui probatoriu mai amplu, de natură a lămuri raporturile exacte dintre părți, ceea ce excede procedurii sumare a somației de plată, respectiv dispozițiilor art. 4 alin. 2 din O.G. nr. 5/2001.
D. urmare, instanța constată că nu este certa și lichidă creanța, existența ei din punct de vedere juridic fiind discutabilă, motiv pentru care, în baza art. 6 si 7 din O.G. nr. 5/2001, va respinge cererea ca neîntemeiată, creditoarea având posibilitatea de a uza de procedura dreptului comun pentru realizarea creanței sale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de creditoarea . cu sediul în București, sector 1, . și debitoarea . cu sediul în Bălăceanca, ., jud. Ilfov, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 01.02.2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red.CED/
tehnored.MA/
2 ex./05.04.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2905/2013.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 1461/2013. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
