Somaţie de plată. Sentința nr. 1614/2013. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1614/2013 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 19-03-2013 în dosarul nr. 16675/94/2012
DOSAR NR._ SECTIA CIVILĂ
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
SENTINȚA CIVILĂ NR.1614
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 19 MARTIE 2013
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE ELISABETA-MIHAELA IORDĂCHESCU
GREFIER E. A.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect somație de plată cerere formulată de creditoarea, . SRL în contradictoriu cu debitoarea, ..
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la 12.03.2013, fiind consemnate in încheierea de ședința de la acea data, ce face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 19.03.2013, când in aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față,constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28.12.2012 sub nr._, creditoarea, . SRL în contradictoriu cu debitoarea, . a solicitat obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 15.939,43 lei, reprezentând contravaloare facturi neachitate, penalități de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii creditoarea a arătat că între părți a fost încheiat contractul de închiriere nr._-F35P7 din data de 23.08.2011 modificat și completat prin actul adițional nr. 1 din 18.05.2012 având ca obiect închirierea către debitoare a spațiului expozițional ST-F35P7x13.00mp situat în .. 16, judetul Ilfov, pavilion P7. De asemenea la data de 23.08.2011 a încheiat cu debitoarea contractul de închiriere nr._-F35P7 din data de 23.08.2011 modificat și completat prin actul adițional nr. 1 din 18.05.2012 având ca obiect închirierea către debitoare a spațiului expozițional ST-F37P7x12.37mp situat în com. Afumați, .. 16, județul Ilfov, pavilion P7.
Debitoarea nu a îndeplinit obligațiile contractuale nu a efectuat plata chiriei aferente spațiilor închiriate.
Conform art. IX pct. 3 din Contractele menționate s-au calculat penalități de întârziere datoare de debitoare până la data de 14.12.2012.
A precizat că are o creanță certă,lichidă și exigibilă.
În drept au fost invocate disp. OUG nr.119/2007.
În susținerea cererii a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus la dosar un set de înscrisuri în copie certificată pentru conformitate cu originalul (filele 5-38).
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 39 lei și timbru judiciar de 0,30 lei.
Legal citată, debitoarea a formulat întâmpinare la data de 12.03.2013, prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
Sub aspectul probatoriului, în cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 23.08.2011, între creditoarea . în calitate de proprietar, si ., în calitate de chiriaș, s-au încheiat două contracte, respectiv contractul nr. 5875-F35P7 și contractul nr. 5879-F37P7, având ca obiect închirierea de către Proprietarul-creditor a două spații expoziționale situate în Comuna Afumați, .. 16, județul Ilfov, pavilion P7, în baza căruia aceasta și-a asumat obligația de a asigura folosința acestor spații comercial, iar chiriașul și-a asumat obligația de a achita lunar contravaloarea chiriei prevăzute în contract. (f 6-13, 20-21, respectiv 25-34).
În ceea ce privește durata contractuală, potrivit art VI din Contractele mai sus menționate, acestea au fost încheiate pentru o perioadă de 12 luni, începând de la data de 01.10.2011, până la data de 30.09.1012. Această perioadă a fost modificată prin actul adițional nr. 1 la Contracte, durata contractuală fiind de la data de 01.06.2012 la data de 31.05.2012, chiriașul obligându-se să ia spațiul în folosință de la data de 08.12.2011 și să îl amenajeze de la data de 01.06.2012. (f. 20-21, respectiv f. 33-34).
Părțile au convenit prin Contracte, respectiv actele adiționale la aceastea, ca pentru perioada de închiriere, chiriașul să plătească o chirie de 624 Euro lunar +TVA, pentru contract nr. 5875-F35P7, respectiv 594 Euro +TVA, contract nr. 5879-F37P7, astfel cum rezultă din art. VIII pct 1 al Contractelor. (f.11, f. 30).
Ulterior, prin actele adiționale nr. 1 la acestea cuantumul chiriei datorate de chiriașul-debitor către proprietarul – creditor a fost modificat la 390 Euro/lună + TVA pentru ambele contracte.
Prin art. IX, pct 3 din contracte, s-a prevăzut că neplata chiriei la termen autorizează creditoarea la perceperea de penalități de 0,3 % pentru fiecare zi de întârziere din cuantumul sumei datorate.
Instanța urmează a analiza dacă pretențiile creditoarei îndeplinește condițiile cerute de O.U.G nr.119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte comerciale pentru emiterea ordonanței de plată. Astfel, potrivit art.2 din O.U.G. nr.119/2007, dispozițiile acestei ordonanțe se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani care rezultă din contracte comerciale.
Astfel, creanța pentru care creditoarea a solicitat emiterea ordonanței de plată are ca obligație corelativă plata sumei de 11.752,59 lei cu titlu de chiria neachitată până la data introducerii acțiunii și suma de 4.186,84 lei cu titlul de penalități de întârziere, calculate de la data scadenței fiecărei facturi în parte, până la data de 14.12.2012.
Totodată instanța reține că debitul restant rezultă din contractele de închiriere semnate și ștampilate de ambele părți, și din facturile emise, în acest sens, și acceptate la plată de către debitoare, prin semnătură și ștampilă, înscrisuri care se circumscriu prevederilor art. 2 alin. 1 din O.U. G. nr. 119/2007.
În ceea ce privește caracterul cert al creanței instanța are în vedere și dispozițiile art. 379 alin. 3 C.p.civ., potrivit cărora creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor, sau recunoscute de dânsul.
Astfel, creanța debitoarei este certă întrucât rezultă din atât din contractul încheiat între părți, și însușit de acestea prin semnătură și prin aplicarea ștampilei, cât și din semnarea și ștampilarea facturilor fiscale nr. EMD034041/24.05.2012, facturii fiscale nr. EMD034042/24.05.2012, EMD036669/06.08.2012, facturii fiscale nr. EMD037462/05.09.2012, facturii fiscale nr. EMD038444/03.10.2012, precum și a facturii nr. EMD038446/03.10.2012 (f. 22-24, respectiv 35-36).
Instanța reține că în speță, debitoarea a depus întâmpinare la termenul din 12.03.2013, arătând că a intrat în posesia spațiului în luna martie 2012 și a activat în acesta aproximativ 6 luni, arătând că proprietarul nu a asigurat vad comercial pavilionului expozițional în care debitoarea închiriase spațiu, motiv pentru care nu a respectat anunțul privind promovarea la închiriere spațiilor, iar debitoarea nu a avut clienți (f. 73)
În ceea ce privește susținerile debitoarei cu referire la faptul că au intrat în posesia spațiului în luna martie 2012 și au activat în acesta aproximativ 6 luni, instanța urmează a le înlătura, apreciind pe de o parte că nu au relevanță în speță raportat la obiectul cauzei – ordonanță de plată ca urmare a debitelor restante pentru neplata chiriei, pe de altă parte facturile au fost emise ulterior datei la care arată chiriașul că ar fi luat în folosință spațiul, respectiv în luna mai 2012 (factură avans contract), și în lunile august, septembrie, octombrie 2012, cu titlu de chirie lunară.
Cu referire la susținerea debitoarei că ar fi folosit efectiv spațiul închiriat aproximativ 6 luni, instanța o califică drept o simplă apărare, fără a fi susținută de probe care să aibă relevanță în cauză, cum ar fi rezilierea contractului.
Față de probatoriul administrat, instanța constată că ambele contracte de închiriere erau în vigoare la data emiterii facturilor, că perioada facturată se află în interiorul duratei contractuale, iar facturile emise sunt semnate și ștampilate de către debitoare.
În ceea ce privește susținerile debitoarei că proprietarul–creditor ar fi trebuit să îi asigure vad comercial, instanța nu poate reține aceste argumente, neexistând o clauză în contract care să condiționeze plata chiriei de acest aspect.
Potrivit art. 379 alin. 4 Cod procedură civilă, creanța este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță.
În cauză, caracterul lichid al creanței rezultă din faptul că aceasta este determinată expres în contract și în facturile fiscale emise în executarea acestuia.
Caracterul exigibil al creanței rezultă din faptul că aceasta a ajuns la scadență, fiind depășite termenele prevăzute în contract pentru plata chiriei, respectiv 10 zile de la primirea facturii fiscale.
Având în vedere aceste considerente, instanța apreciază că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 din O.U.G. nr.119/2007, motiv pentru care va obliga debitoarea la plata către creditoare a sumei de 11.752,59 lei cu titlu de chiria neachitată până la data introducerii acțiunii.
În ceea ce privește obligarea debitoarei la plata penalităților de întârziere, instanța reține că, potrivit art. IX pct 3 din contracte, „ în caz de nerespectare a termenului de plată se vor percepe penalități de întârziere de 0,3% pe zi din valoarea cuantumul sumei datorate”.
Prin urmare, părțile au stipulat o clauză penală, în temeiul căreia acestea au evaluat prejudiciul rezultat din neachitarea în termen a sumelor datorate de debitoare. Dând eficiență principiului libertății contractuale cu privire la stabilirea sancțiunilor penalizatoare și a cuantumului acestora, instanța constată valabilitatea clauzei penale inserate. Totodată, având în vedere că au fost depășite datele de scadență pentru achitarea chiriei, instanța constată că sunt întrunite toate condițiile prevăzute de părți pentru a opera clauza penală, motiv pentru care va obliga debitoarea la plata penalităților de întârziere în sumă de 4.186,84 reprezentând 0,3 % pe zi din cuantumul sumei datorate, de la data scadenței fiecărei facturi în parte calculate, până la data de 14.12.2012.
În conformitate cu prevederile. art. 10 alin. 3 din O.U.G. nr.119/2007 și cu cererea creditoarei, instanța va fixa un termen de plată de 10 zile de data comunicării prezentei ordonanțe.
Întrucât cererea creditorilor urmează a fi admisă, instanța constată că debitoarea se află în culpă procesuală, căzând în pretenții și, în baza dispozițiile art.274 Cod procedură civilă, va dispune obligarea acesteia la plata către creditori a cheltuielilor de judecată în cuantum de 44 lei, reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de creditoarea, . SRL cu sediul ales la SCA " P., I. M. și Asociații" din ., sector 1, București, în contradictoriu cu debitoarea, . cu sediul în sector 4, București, .. 114, ., ..
Obligă debitoarea la plata către creditoare în termen de 10 zile de la data comunicării prezentei ordonanțe a sumei de 15.939,43 lei, din care 11.752,59 lei cu titlu de chiria neachitată și 4.186,84 lei, cu titlu de penalități de întârziere.
Obligă debitoarea la plata către creditoare a sumei de 44 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Cu drept de cerere în anulare pentru debitoare în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19.03.2013.
P., GREFIER,
Red. Jud. IEM/thn.E.A./6 ex/ 12.04.2013
| ← Somaţie de plată. Sentința nr. 7617/2013. Judecătoria BUFTEA | Fond funciar. Sentința nr. 2110/2013. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
