Plângere contravenţională. Sentința nr. 113/2013. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 113/2013 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 14-01-2013 în dosarul nr. 4113/94/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
Sentința civilă nr. 113
Ședința publică de la 14.01.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. D.-I.
Grefier: C. V.
Pe rol soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de petenta . cu sediul în or. Voluntari, ., . 2, J. Ilfov în contradictoriu cu intimata G. F. - SECȚIA ILFOV cu sediul în mun. București, .. 10 sector 3 având ca obiect plângere contravențională – proces verbal H/_/30.03.2012
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 07.01.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de astăzi, 14.01.2013, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 04.04.2012 sub nr._, petenta . a solicitat în contradictoriu cu intimata G. F. - SECȚIA ILFOV anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 30.03.2012 prin care în baza art.1 lit. a din Legea 12/1990 a fost sancționată cu amendă în cuantum de 6000 lei și măsura complementară a confiscării mărfii, respectiv 66.233,2 kg banane, precum și confiscarea sumei de 584.192, 31 lei, sumă ce reprezintă veniturile societății în perioada 30.09._12. În motivarea plângerii petenta a arătat că la data de 30.03.2011 a fost împreună cu comisarii Gărzii Financiare să desigileze 3 T.I.R.-uri cu marfă destinată societății, care au fost sigilate la . după verificarea actelor de proveniență a mărfii s-au deplasat la sediul societății pentru verificarea documentelor financiar-contabile, acte care arată petenta că îndeplineau condițiile prevăzute de lege. Comisarii intimatei au extins verificările și asupra actelor constitutive ale societății apreciind că mandatele administratorilor expiraseră în data de 15.09.2011, depășindu-și atribuțiile de control, iar cu privire la măsura complementară a confiscării arată petenta că aceasta a fost dispusă abuziv interpretându-se eronat dispozițiile art. 4 alin.1 din Legea 12/1990 întrucât marfa era însoțită de documentele de transport prevăzute de lege și nu puteau face obiectul unei contravenții.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile OG 2/2001 aprobată cu modificări prin Legea 180/2002 și Legea 12/1990.
În dovedirea susținerilor au fost anexate înscrisuri aflate la filele 4-11 din dosar.
La data de 25.04.2012 petenta, prin serviciul registratură, a formulat cerere completatoare a plângerii contravenționale, solicitând anularea procesului verbal de contravenție cu consecința anulării amenzii în cuantum de 6000 lei, anularea măsurii confiscării mărfii și a măsurii confiscării veniturilor societății, reiterând situația de fapt descrisă prin plângerea contravențională. În completare, a arătat că fapta constatată de organul de control, respectiv lipsa mențiunilor privind prelungirea mandatelor administratorilor societății nu poate fi apreciată ca fiind contravenție în temeiul art. 1 lit. a din Legea 12/1990 întrucât legiuitorul a dorit sancționarea faptelor săvârșite cu intenție, a activităților comerciale ilicite, respectiv operațiuni economice prin care se urmărește fraudarea legislației în scopul obținerii de avantaje materiale prin prejudicierea directă a statului, scop care reiese și din cuprinsul celorlalte dispoziții de la art.1 lit. b-p, iar fapta reținută de organul de control vizează dispozițiile legale privitoare la organizarea și reprezentarea societății în raporturile cu terții, lipsa mențiunii hotărârii A. din data de 01.09.2011 a reprezentat o neglijență, fără a aduce atingere societății în raporturile cu terții sau organele statului întrucât societatea a fost administrată în fapt de domnul Alpozu Suat, asociat, care s-a ocupat întotdeauna de activitatea de reprezentare a societății. Mai arată petenta că din coroborarea dispozițiilor Legii 31/1990 cu cele ale Legii 26/1990 lipsa administratorului nu constituie contravenție, ci duce eventual la blocarea activității societății, faptei îi lipsește încălcarea unei norme de drept, iar potrivit Legii 26/1990 nu există o sancțiune distinctă pentru lipsa mențiunii cu privire la prelungirea mandatelor administratorilor, aceasta putând fi complinită oricând fără a afecta activitatea societății întrucât nu asigură decât opozabilitatea față de terțe persoane. Administratorul societății este un mandatar, iar încetarea mandatului are loc doar prin hotărârea adunării generale a asociaților potrivit principiului simetriei actelor juridice, neexistând un text legal care să prevadă că mandatul acordat temporar încetează la expirarea acestuia, iar la momentul împlinirii perioadei pentru care administratorul a fost desemnat mandatul acestuia se prelungește în mod tacit, dacă această intenție reiese neîndoielnic din împrejurările de fapt, respectiv din atitudinea asociaților, precum și din necesitatea realizării unor activități cu caracter de continuitate. Arată în completare petenta că aceste precizări completează susținerile conform cărora înregistrarea cu întârziere a hotărârii de prelungire a mandatului de administrator nu constituie contravenție și nu poate fi sancționată conform art. 1 și urm. din Legea 12/1990. Referitor la mărfurile confiscate, arată că acestea nu fac parte din categoria acelora care potrivit dispozițiilor art.4 din Legea 12/1990 au servit sau au fost destinate să servească la săvârșirea contravențiilor întrucât erau achiziționate în mod legal, fiind însoțite de toate documentele necesare, iar sumele de bani asupra cărora s-a dispus confiscarea nu sunt venituri obținute ilicit atâta vreme cât societatea a fost condusă și administrată de organele deja menționate în statutul A., fiind obținute în baza unei activități licite de vânzare și cumpărare.
Petenta a nexat cererii completatoare înscrisuri aflate la filele 29-81 din dosar.
Petenta la data de 01.10.2012, în ședință publică, a depus o nouă completare de acțiune arătând că de la data de 15.09.2012 și până la data de 03.04.2012 actele de administrare ale petentei au fost realizate de către numiții Alpozu Suat – administrator și asociat al societății - și Matjaz Strukelj – administrator. Potrivit dispozițiilor art. 72 din Legea 31/1990, obligațiile și răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat, iar conform jurisprudenței mandatul poate fi expres ori tacit, mandatul tacit fiind incident atunci când rezultă din împrejurări de fapt ce fac neîndoielnică intenția părților, dovada acestor fapte putându-se face, atât de către părți, cât și de către terțul care contractează cu mandatarul prin orice mijloc de probă, iar prelungirea tacită a mandatului rezultă și din necontestarea de către asociați a actelor de administrare înfăptuite după data expirării mandatului, precum și din executarea de către mandatar a sarcinii, față de terți administratorii în fapt fiind în continuare mandatari aparenți, astfel încât nu se poate susține că societatea petenta nu a avut administratori. Mai arată pententa că așa cum rezultă din RIL 1/2002 pronunțat de ÎCCJ scopul adoptării Legii 12/1990 este acela al asigurării protecției populației împotriva unor activități comerciale ilicite, de a preveni desfășurarea unor activități care sunt desfășurate cu intenția de a frauda legislația în scopul obținerii unor avantaje materiale prin prejudicierea statului sau a unor terțe persoane, iar în cauză nu există o astfel de finalitate a contravențiilor reținute în sarcina petentei, neînregistrarea hotărârii A. privind prelungirea mandatului administratorilor nefiind de natură să cauzeze o pagubă statului sau altor terțe persoane, iar efectuarea de acte de comerț de administratori al căror mandat a expirat nu reprezintă acte ilicite de comerț întrucât societatea în numele căreia au acționat în fapt îndeplinește condițiile cerute de lege pentru funcționarea sa. Mai arată petenta că în situația în care fapta reținută drept contravenție în temeiul Legii 12/1990 este prevăzută ca și contravenție într-o lege specială, atunci se aplică legea specială, aceasta având prioritate față de legea generală. Astfel, conform art. 22 și art. 44 din Legea 26/1990 sancțiunea neînregistrării mențiunilor prevăzute de lege cu privire la mandatul administratorilor este amendă judiciară de 500 de lei ce poate fi aplicată rpin încheiere pronunțată de judecătorul delegat. De asemenea, conform art, 131 alin.4 și art. 270³ alin.2 din Legea 31/1990 constituie contravenție neînregistrarea hotărârilor adunării generale în cazul societăților pe acțiuni, astfel încât ar fi fost aplicabile cel mult dispozițiile Legii 26/1990 și Legii 31/1990 care au prioritate față de dispozițiile Legii 12/1990. Arată petenta că organele de control ale Gărzii Financiare nu au atribuții de a verifica regularitatea actelor statutare ale unei societăți, astfel de atribuții aparținând judecătorului delegat la Registrul Comerțului. Conform art. 9 alin.2 din HG 1324/2009 privind organizarea și funcționarea Gărzii Financiare, în exercitarea atribuțiilor sale aceasta efectuează în mod permanent control operativ și inopinat cu privire la aspectele menționate la lit.a-d, iar printre acestea nu se numără și verificarea documentelor societare ale agențiilor economici supuși controlului.
În subsidiar, arată petenta că sancțiunea aplicată nu este proporțională, sancțiunile complementare fiind exagerate în raport de gravitatea faptei și consecințele acesteia, fiind vorba de o greșeală, o omisiune care nu avut nicio influență asupra impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat, fără consecințe pecuniare față de terțe persone, astfel încât ar fi putut fi aplicată sancțiunea avertismentului.
Cu privire la locul descărcării mărfii arată petenta că s-a costatat de către comisarii Gărzii Financiare că potrivit CMR-urilor aferente transporturilor de marfă, locul de descărcare al mărfurilor era sediul social, însă la această adresă nu există condiții specifice în vederea depozitării mărfii, astfel încât s-a concluzionat că marfa nu urma a fi descărcat în acel loc. față de aceste aspecte, petenta arată că avea încheiate contracte cu două societăți comercile, respectiv Pomarium Fruct SRL – contractul nr.211/05.05.2011 și Ager Fruit SRL – contractul nr. 05/10.11.2010, contracte având ca obiect vânzarea-cumpărarea de mărfuri conform anexelor la contracte prin care urmau a fi vândute banane către cele două societăți. Așa cum rezultă din notificările privind comerțul intracomunitar, completate și semnate de reprezentantul societății, numitul Alpozu Suat, toată marfa provenea de la Rastoder d.o.o. și deși avea ca destinatar societatea petentă, urma a fi depozitată în Voluntari, jud. Ilfov la clientul Ager Fruit, care a și achitat anterior o parte din marfă.
Petenta a anexat înscrisuri aflate la filele 90-126, 167-197 din dosar.
Prin notele de ședință depuse la data de 26.11.2012 în ședință publică, petenta a solicitat în plus față de capetele de cerere inițiale plata contravalorii mărfii confiscate în cuantum de aproximativ 250.000 lei, precum și plata contravalorii cheltuielilor de transport în cuantum de 47.520 euro, echivalentul în lei al sumei de 2008.094 lei, reiterând apărările formulate prin completările anterioare de acțiune.
La data de 07.01.2013 petenta și-a precizat cuantumul contravalorii mărfii la suma de 47.520 euro reprezentând valoarea de achiziție a mărfii conform facturilor fiscale aflate la filele 167,169 și 171 din dosar, iar cuantumul valorii transportului la suma de 18.723,34 lei, arătând că precizarea vine în completarea notelor de ședință depuse la data de 26.11.2012.
Intimata nu a formulat întâmpinare în cauză, însă a comunicat documentele ce au stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenție, precum și documentele privind valorificarea mărfii confiscate în regim de urgență conform dispozițiilor art.6 alin.6 din OG 14/2007 (f. 205-214).
De asemenea, intimata a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea plângerii formulate ca neîntemeiată, arătând în motivare că petenta a fost sancționată contravențional pentru încălcarea dispozițiilor art.1 lit.a din Legea 12/1990, iar sintagma „fără îndeplinirea condițiilor stabilite prin lege” a reprezentat pentru agentul constatator faptul că, la data dării în consemn a petentei, adică la data de 29.03.2012, conform raportului din aceeași dată, societatea petentă nu mai avea administrator, mandatul acestuia fiind expirat din data de 15.09.2011, aspect recunoscut de către petentă prin nota explicativă dată de către directorului societății petente numitul N. V. și de asemenea nici la controlul din data de 30.03.2012 și ulterior la data de 03.04.2012 petenta nu mai avea administrator, fapta ilicită fiind reprezentată de acțiunea sau inacțiunea unei persoane fizice sau juridice, prin care se încalcă o normă de conduită obligatorie. În speță arată intimata, norma de conduită obligatorie încălcată o reprezintă neprelungirea mandatului administratorului societății și efectuarea de către acesta de acte și fapte de comerț, în numele și pe seama societății petente și nu se poate admite că încălcarea acestei dispoziții legale nu constituie contravenție chiar dacă petenta susține că pentru societățile cu răspundere limitată fapta nu există conform Legii 31/1990. Arată intimata că în speță nu se aplică dispozițiile Legii 31/1990, ci Legea 12/1990, lege specială, coroborată cu dispozițiile OG 2/2001, că este absurd să admitem că fapta nu reprezintă contravenție întrucât a considera altfel ar crea un precedent și toate societățile cu răspundere limitată nu și-ar mai îndeplini această obligație, Legea 31/1990 este trecută neobservată în practică, iar un contract încheiat între două societăți comerciale dintre care administratorul uneia are mandatul expirat nu poate fi considerat legal, mandatul administratorului nu putea fi prelungit tacit întrucât acest lucru nu este prevăzut în actul constitutiv, iar scopul Legii 12/1990 nu este de a proteja, ci de a sancționa conduita necorespunzătoare a agenților economici. Referitor la documentele justificative prezentate de petentă, acestea nu pot fi luate în considerare deoarece la punctul 3 din CMR nr. KOP-12-1525/27.03.2012, nr. 1457/27.03.2012 și nr. 1587/28.03.2012 se menționează ca și loc de descărcare ., ., deși petenta susține că depozitarea mărfurilor nu se făcea la sediul său social, ci la clientul său Ager Fruit. Arată intimata că dacă mărfurile urmau a fi livrate și depozitate la sediul Ager Fruit înseamnă că potrivit art. 2.8 din contractul de vânzare-cumpărare nr.05/10.11.2012 și a anexei nr.18 din acesta proprietatea și riscurile se transferă cumpărătorului, adică către Ager Fruit, iar petenta nu mai are calitate procesuală activă de a formula plângerea. Mai mult decât atât la data controlului din 30.03.2012 contractul și actul adițional încheiate cu Ager Fruit nu mai era valabil fiind semnat de un administrator ce avea mandatul expirat din data de 15.09.2011. De asemenea, contractul și actul adițional încheiate de către petentă cu Promarium Fruct nu sunt valabile, actul adițional fiind încheiat la data de 27.03.2012, dată la care mandatul administratorului petentei expirase. Referitor la capătul de cerere privind plata de către intimată a contravalorii mărfii confiscate solicită respingerea acestuia deoarece măsura confiscării s-a dispus în conformitate cu dispozițiile Legii 12/1990 ca măsură complementară și poate fi anulată numai dacă este anulată sancțiunea principală, iar în legătură cu capătul de cerere privind restituirea veniturilor confiscate acest capăt de cerere nu este cuprins nici în cererea principală, nici în cea completatoare, astfel că nu poate fi primit, solicitând respingerea acestui capăt de cerere ca neîntemeiat deoarece în perioada 2011-2012 societatea nu a funcționat legal, obținând venituri ilicite întrucât nici administratorul societății, cât și asociații nu mai avea mandate valabile, fiind expirate, iar organele statului sunt chemate tocmai pentru a reprima astfel de acțiuni. Mai arată că agenții intimatei sunt competenți conform art. 2 alin.3 din Legea 12/1990 să sancționeze faptele prevăzute drept contravenții de acest act normativ. Solicită respingerea ca neîntemeiat a capătului de cerere privind plata cheltuielilor de judecată.
La termenul din data de 07.01.2013 instanța a pus în discuția părților excepția lipsei calității procesuale active a petentei cu privire la capătul de cerere având ca obiect restituirea contravalorii de cumpărare a mărfurilor confiscate, excepția fiind unită cu fondul cauzei.
De asemenea, a fost disjuns capătul de cerere formulat de petentă cu privire la restituirea cheltuielilor de transport, având ca obiect pretenții, măsura dispusă fiind motivată prin încheierea de dezbateri, parte integrantă din prezenta hotărâre.
La cererea părților a fost amânată pronunțarea pentru a da posibilitatea depunerii de concluzii scrise.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
- În temeiul art. 137 C:pr.civ., instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor invocate de părți, ce fac de prisos analiza în fond a cauzei.
Astfel, cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a petentei privind capătul de cerere având ca obiect restituirea contravalorii de achiziție a mărfii confiscate în cuantum de 47.520 euro echivalentul sumei de 210.280,25 lei conform cursului BNR (precizare fila 201 din dosar) instanța reține:
Calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între persoana care formulează cererea de chemare în judecată și cel care este titularul dreptului dedus judecății. Reclamantul fiind cel care pornește acțiunea, trebuie să justifice atât calitatea procesuală activă, cât și calitatea procesuală pasivă.
Excepția lipsei calității procesuale active este o excepție de fond, absolută și peremptorie, astfel încât poate fi invocată atât de părți, cât și de instanță din oficiu.
Conform art. 41 alin.1 din OG 2/2001 confiscarea se aduce la îndeplinire de organul care a dispus aceasta măsură, în condițiile legii, iar conform alin.2 al aceluiași text de lege în caz de anulare sau de constatare a nulității procesului-verbal bunurile confiscate, cu excepția celor a căror deținere sau circulație este interzisă prin lege, se restituie de îndată celui in drept. În temeiul art. 41 alin.3 din OG 2/2001 dacă bunurile prevăzute la alin. (2) au fost valorificate, instanța va dispune să se achite celui în drept o despăgubire care se stabilește în raport cu valoarea de circulație a bunurilor.
Ceea ce conferă calitate procesuală activă cu privire la acest capăt de cerere este, în principal, dreptul de proprietate, astfel încât instanța trebuie să analizeze aparența acestuia drept, fără a converti plângerea contravențională într-o adevărată acțiune în revendicare.
Conform procesului verbal de contravenție întocmit de către intimată, . nr._ din data de 30.03.2012 petenta a fost sancționată în temeiul art. 1 lit.a din Legea 12/1990 cu amendă contravențională în cuantum de 6000 lei, confiscarea cantității de 66.233,2 kg brut de banane și confiscarea sumei de 584.192,31 lei reprezentând veniturile societății în perioada 30.09._12. Conform înscrisurilor depuse de către intimată cantitatea de 66.233,2 kg de banane a fost valorificată în regim de urgență cu privire la bunuri perisabile, fiind vândută la licitație (f.208-214).
Cu privire la cantitatea de 66.233, 2 kg banane a cărei contravaloare de cumpărare de solicită a fi restituită se reține că în conformitate cu facturile aflate la filele 167, 169 și 171 din dosar aceasta a fost comandată de către petentă de la societatea Rastoder cu sediul în Ljublijana, Slovenia la data de 28.03.2012, locul livrării mărfii fiind în Voluntari, jud. Ilfov, ., Etaj 1. Contrar susținerilor intimatei, din contractul nr. 05/10.11.2010 (f.112-113) nu reiese că proprietatea bunurilor a fost transmisă către .. Astfel, conform art. 2.8. din contract, la locul și data prevăzute în contract pentru livrarea mărfurilor, dreptul de proprietate și riscurile se transferă cumpărătorului, respectiv către ., iar în art.III din contract sunt prevăzute condițiile privind recepția mărfurilor. Prin urmare, aparența dreptului de proprietate la este în favoarea petentei întrucât marfa nu a fost niciodată livrată către cumpărător, fiind sigilată și confiscată, astfel încât conform art. 2.8. din contract nu putea fi transmisă proprietatea către cumpărător. De asemenea, susținerile conform cărora contractul nr. 05/10.11.2010 este nul întrucât a fost încheiat de către un administrator ce avea mandatul expirat sunt neîntemeiate în principal întrucât contractul nu a fost niciodată desființat printr-o hotărâre judecătorească, iar dacă s-ar aprecia că nulitatea poate fi invocată pe cale de apărare de către intimată aceasta nu ar avea nici un interes, singurele părți interesat fiind asociații societății petente ori ..
Pentru aceste considerente urmează a respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active a petentei cu privire la capătul de cerere având ca obiect restituirea contravalorii de achiziție a mărfii confiscate.
II. Cu privire la fondul cauzei
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 30.03.2012 petenta . a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 6000 lei, confiscarea cantității de 66.233,2 kg brut banane și confiscarea sumei de 584.192,31 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.1 lit.a din Legea 12/1990, măsurile complementare privind confiscarea fiind aplicate în temeiul art. 4 din Legea 12/1990.
S-a reținut în urma controlului operativ și inopinat desfășurat la data de 30.03.2012 la societatea petentă că din data de 15.09.2011 conform informațiilor online ONRC societatea nu mai are administratori deoarece mandatele acestora au expirat, motiv pentru care s-a dispus confiscarea tuturor veniturilor pe ultimele 6 luni, acestea fiind în sumă totală de 584.192,31 lei, sumă identificată în balanțele de verificare ale societății în conturile „704”, „765” și „707” și totodată s-a confiscat cantitatea de 66.233,2 kg brut banane aflate în mijloacele de transport cu nr._ și_ ,_ ,_ ,_ și_ . Se precizează de asemenea în procesul verbal de contravenție că fapta este descrisă amănunțit în nota de constatare . nr.4529/30.03.2012 parte integrantă din procesul verbal de contravenție, fapta fiind săvârșită continuu începând cu data de 15.09.2011 și constatată și sancționată la data de 30.03.2012, reținându-se că în conformitate cu CMR-urile anexate locul de descărcare al mărfurilor este sediul social.
Cu titlu preliminar instanța constată că plângerea contravențională a fost formulată în termenul legal de 15 zile, procesul verbal de contravenție fiind comunicat acestuia la data întocmirii, respectiv 30.03.2012, iar plângerea depusă la instanță de către reprezentantul convențional al petentei la data de 04.04.2012.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea cerințelor legale prevăzute de art.16 și 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Procesul-verbal a fost semnat de agentul constatator și de petent care avut ocazia să formuleze obiecțiuni la momentul întocmirii acestuia.
Susținerile petentei în sensul că procesul verbal de contravenție a fost încheiat de către un agent constatator necompetent sunt neîntemeiate. Astfel, prin raportare la încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina petentei, respectiv art.1 lit. a din Legea 12/1990, conform art. 2 alin.3 constatarea și sancționarea contravențiilor prevăzute de Legea 12/1990 se face printre altele și de către comisarii Gărzii Financiare.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța constată că, prin raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului trebuie analizat, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o „acuzație în materie penală”, în sensul art.6 din CEDO. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative: 1)dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2) natura faptei, 3)natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
În cauză, potrivit dreptului intern, fapta reținută în sarcina petentei reprezintă faptă contravențională și nu penală, însă tratamentul sancționator s-a realizat prin aplicarea unei amenzi în cuantum de 6000 lei, confiscarea cantității de 66.233,2 kg brut banane și confiscarea sumei de 584.192,31 lei ce au o severitate foarte sporită.
Astfel, prin raportare la sancțiunile aplicate petentei, instanța concluzionează că fapta reținută reprezintă o „acuzație în materie penală” în sensul jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în materie contravențională (Cauza P. împotriva României).
Consecințele calificării faptei drept „acuzație în materie penală” sunt: petenta se bucură de prezumția de nevinovăție iar sarcina probei incumbă autorităților statului. Însă, nici una dintre aceste garanții procesuale nu are caracter absolut, deoarece limitele până la care funcționează prezumția de nevinovăție și conținutul obligației autorităților de a suporta sarcina probei se raportează la specificul fiecărui caz în parte.
Instanța constată că în cauză fapta reținută prin procesul verbal de contravenție, respectiv aceea de a desfășura activitate comercială deși mandatul administratorilor era expirat nu se încadrează în dispozițiile art.1 lit. a din Legea 12/1990. Astfel prin art.1 lit. a se sancționează efectuarea de acte sau fapte de comerț de natura celor prevăzute de codul Comercial sau în alte legi fără îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege.
Conform RIL 1/2002 pronunțat de ÎCCJ s-a reținut în considerentele hotărârii că scopul adoptării Legii nr. 12/1990 este acela al asigurării protecției populației împotriva unor activități comerciale ilicite, atât prin sancționarea penală sau contravențională, după caz, a celor care încalcă dispozițiile acestei legi, cat si prin confiscarea bunurilor care au servit sau au fost destinate să servească la săvârșirea de activități comerciale ilicite.
În cauză însă, desfășurarea activității societății deși mandatul administratorului era expirat nu reprezintă în primul rând un act de comerț de natura celor prevăzute de Codul Comercial în art. 3, abrogat în prezent, și cu atât mai mult ilegal dacă activitățile desfășurate în concret de societate și care se circumscriu în sfera obiectului de activitate cu respectarea principiului specialității capacității de folosință al persoanei juridice sunt legale.
Astfel, transportul de marfă efectuat de societatea petentă s-a desfășurat cu respectarea dispozițiilor prevăzute de lege, marfa fiind însoțită de documentele de proveniență, respectiv facturi fiscale și CMR (f.6-11, 90, 92-100, 102-104). De asemenea, deși în CMR se prevede ca loc de livrare sediul societății nu se poate aprecia că marfa urma să fie depozitată în acel spațiu în condițiile în care conform contractelor de vânzare cumpărare nr.211/05.05.2011 și nr. 05/10.11.2011 încheiate cu . și ., petenta, după achiziționare livra marfa mai departe, la societățile cumpărătoare, în vederea comercializării. Aceste aspecte rezultă și din factura . nr.1292 din data de 29.03.2012 emisă pentru . în calitate de cumpărător pentru suma de 118.000 lei cu titlu de avans marfă (f.114 verso).
Fapta așa cum a fost reținută prin procesul verbal de contravenție, respectiv desfășurarea de activitate comercială deși mandatul administratorilor era expirat, se poate înscrie cel mult în dispozițiile speciale ale Legii 26/1990 și Legii 32/1990 privind societățile comerciale, lege specială față de Legea 12/1990 contrar celor susținute de către intimată. Nu se poate susține că legea specială este Legea 12/1990 când aceasta sancționează o diversitate de fapte săvârșite atât de persoane fizice, cât și juridice, ci din contră, aplicabilă în cauză ar fi fost Legea 31/1990 care se referă exclusiv la societăți comerciale.
Astfel, înnoirea și înregistrarea mandatelor administratorilor reprezintă activități de gestionare internă a societății comerciale și în raporturile cu terții. Mandatului administratorului îi sunt aplicabile dispozițiile speciale privind legea societăților comerciale, iar în completare dispozițiile generale privitoare la mandat, administratorul fiind un mandatar al societății. Mandatul său este atribuit de către asociați și revocat tot de aceștia. Prin faptul că numitul Alpozu Suat a desfășurat în continuare activitate de administrator mandatul acestuia a fost în fapt prelungit tacit de către asociați. De altfel, singurii interesați să atace actele întocmite de către administratorul care avea mandatul expirat sunt chiar asociații, aceștia putând fi prejudiciați prin neexercitarea unei activități de reprezentare corespunzătoare de către administrator, însă actele încheiate de către mandatarul aparent au fost în fapt ratificat de către asociați. Ulterior, mandatul numitului Alpozu Suat a fost reînnoit și prin Hotărâre A. înregistrată la Registrul Comerțului.
Prin urmare, urmează a admite plângerea formulată de către petentă și va anula procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 30.03.2012 întocmit de intimată, cu consecința exonerării petentei de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 6000 lei.
Procesul verbal de contravenție fiind netemeinic, urmează a fi înlăturată și măsura confiscării sumei de 584.192,31 lei, sumă reprezentând veniturile societății petente în perioada 30.09.2011 – 30.03.2012 conform Balanței de Verificare din conturile 704, 707 și 765, cu consecința restituirii acestei sume din conturile Bugetului de stat, respectiv DGFP – Ilfov.
Suma a fost confiscată prin procesul verbal de contravenție în temeiul art.4 din Legea 12/1990 întrucât provine din desfășurarea activității ilicite. Așa cum s-a arătat, desfășurarea de activitate comercială legală, deși mandatul administratorului era expirat în fapt nu poate fi considerată activitate ilegală atâta timp cât petenta a achitat impozitele și taxele la bugetul de stat, iar suma confiscată poate fi justificată conform actelor contrabile ale societății. De altfel singura motivare pentru confiscarea sumei este doar faptul că în perioada în care aceste venituri au fost obținute de către societate administratorul avea mandatul expirat, însă nu se precizează sub nici un aspect că activitățile comerciale concrete ce au generat aceste venituri ar fi fost ilegale.
Cu privire la capătul de cerere privind restituirea contravalorii de achiziție a mărfii confiscate în cuantum de 47.520 euro echivalentul sumei în lei conform cursului BNR (precizare fila 201 din dosar) instanța reține că acest capăt de cerere reprezintă un efect al admiterii plângerii contravenționale și nu reprezintă un capăt de cerere distinct având ca obiect pretenții ce ar trebui timbrat.
Aceste aspecte rezultă din dispozițiile art.41 alin.2 din OG 2/2001 care prevede că în caz de anulare sau de constatare a nulității procesului-verbal bunurile confiscate, cu excepția celor a căror deținere sau circulație este interzisă prin lege, se restituie de îndată celui in drept. În temeiul art. 41 alin.3 din OG 2/2001 dacă bunurile prevăzute la alin. (2) au fost valorificate, instanța va dispune să se achite celui în drept o despăgubire care se stabilește în raport cu valoarea de circulație a bunurilor.
Deși art. 41 alin. 3 din OG 2/2001 prevede că despăgubirea se stabilește în raport cu valoarea de circulație a bunurilor, instanța apreciază că în cauză sunt în continuare aplicabile dispozițiile art. 129 alin.6 C.pr.civ. ce prevede principiul disponibilității procesului civil.
Astfel, petenta a solicitat exclusiv restituirea valorii de achiziție a bunurilor, care prin ipoteză, reprezintă mai puțin decât valoarea de circulație ce cuprinde și adaosul comercial al vânzătorului, precum și TVA-ul (precizare fila 201 din dosar). Prin urmare, în cauză nu mai era necesară din acest punct de vedere stabilirea valorii de circulație a bunurilor prin efectuarea unei expertize.
Suma de 47.520 euro cu titlu de preț de achiziție al cantității de marfă confiscată, respectiv banane, reiese din facturile fiscale traduse din limba engleză, respectiv factura fiscală nr. T1200483 în valoare de 15.840 euro cu dată a plății la 09.04.2012 (f.167), factura fiscală nr. T1200506 în valoare de_ euro cu dată a plății 09.04.2012 (f.169) și factura fiscală nr. T1200530 în valoare de 15.840 euro cu dată a plății 09.04.2012 (f.171).
În consecință va admite și acest capăt de cerere și va dispune restituirea în temeiul art. 41 alin.3 din OG 2/2001 raportat la art.129 alin.6 C.pr.civ. și a sumei de 47.520 euro, echivalentul în lei la cursul BNR în ziua plății, reprezentând valoarea de cumpărare a mărfii confiscate, respectiv cantitatea de 66.233,2 kg banane.
Cu privire la cheltuielile de judecată, în temeiul art. 274 C.pr.civ., va obliga partea în culpă, respectiv intimata la plata sumei de 4814 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat pentru av. M. P. (delegație fila 8) conform chitanțelor aflate la filele 202-204 din dosar.
Instanța apreciază că suma nu este disproporționată față de munca efectiv prestată de către apărător care s-a prezentat la fiecare termen de judecată, a formulat cereri și concluzii scrise și de asemenea nu este disproporționată prin raportare la valoarea bunurilor confiscate. Astfel, instanța apreciază cheltuielile efectuate de petentă ca fiind proporționale și necesare exercitării dreptului la apărare și desfășurării litigiului.
De asemenea, va lua act de faptul că petenta își rezervă dreptul de a solicita pe cale separată onorariul apărătorului A. L. cu împuternicire la dosar fila 21.
Cu privire la capătul de cerere privind restituirea sumei de 18.723,34 lei cu titlu de contravaloare transport marfă, în temeiul art. 165 C.pr.civ. acesta a fost disjuns, fiind format dosarul nr._ aflat pe rolul Judecătoriei B..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active a petentei cu privire la capătul de cerere având ca obiect restituirea contravalorii de cumpărare a mărfii confiscate.
Admite plângerea contravențională formulată de petenta . cu sediul în or. Voluntari, ., . 2, J. Ilfov în contradictoriu cu intimata G. F. - SECȚIA ILFOV cu sediul în mun. București, .. 10 sector 3 așa cum a fost precizată și completată.
Anulează procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 30.03.2012 întocmit de intimată.
Exonerează petenta de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 6000 lei și înlătură măsura complementară a confiscării sumei de 584.192,31 lei, sumă reprezentând veniturile societății petente în perioada 30.09.2011 – 30.03.2012 conform Balanță Verificare din conturile 704, 707 și 765, cu consecința restituirii acestei sume din conturile Bugetului de stat, respectiv DGFP – Ilfov.
Obligă intimata la plata sumei de 47.520 euro, echivalentul în lei la cursul BNR în ziua plății, reprezentând valoarea de cumpărare a mărfii confiscate, respectiv cantitatea de 66.233,2 kg banane.
Obligă intimata la plata sumei de 4814 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14.01.2013.
Președinte, Grefier,
S. D. I. C. V.
Red. Jud. SDI/Thn.CV /4 ex/05.02.2013
| ← Fond funciar. Sentința nr. 2110/2013. Judecătoria BUFTEA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4445/2013.... → |
|---|
