Somaţie de plată. Sentința nr. 6452/2013. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6452/2013 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 05-11-2013 în dosarul nr. 2451/94/2013
DOSAR NR._ SECTIA CIVILĂ
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
-
SENTINTA CIVILA NR. 6452
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 05 NOIEMBRIE 2013
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE ELISABETA-MIHAELA IORDĂCHESCU
GREFIER E. A.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect somație de plată, cerere formulată de creditoarea . (ROMÂNIA)TRADING SRL în contradictoriu cu debitoarea, I. C. SRL
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la 29.10.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, parte integrantă din prezenta sentință, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 05.11.2013, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei comerciale de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18.02.2013, sub nr._ /2012 creditoarea . (ROMÂNIA) TRADING SRL în contradictoriu cu debitoarea, I. C. SRL a formulat cerere de emitere a somației de plată împotriva debitoarei prin care să se oblige debitoarea la plata sumei de_,7 lei, reprezentând contravaloare mărfuri furnizate și la plata sumei de 44 lei reprezentând cheltuieli de judecata, din care 39 de lei taxa de timbru si 5 lei timbru judiciar, asa cum a fost completat. (f 3, 16)
In motivarea acțiunii, creditoarea a arătat ca intre părți s-au derulat acte de comerț. In baza desfășurării relațiilor comerciale, societatea creditoare a furnizat mărfuri specifice către societatea debitoare emițându-se doua facturi fiscale, rămase neachitate.
Facturile fiscale au fost acceptată la plată de debitoare prin semnare și ștampilare.
Totodată arată că deține împotriva debitoarei o creanță certă, lichidă și exigibilă.
In dovedirea cererii, creditoarea a solicitat proba cu înscrisuri, filele 6-10.
În drept au fost invocate dispozițiile O.G. nr. 5/2001, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit dispozițiilor art. 242 alin. 2 C.proc.civ. și administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Debitoarea, legal citata, nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței pentru a formula eventuale apărări.
Cererea a fost legal timbrată.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, între creditoare și debitoare s-au desfasurat relatii comerciale in forma simplificata, si anume vanzare cumpararea de marfuri, asa cum rezulta din factura fiscala nr. F1BRO7BM/_/21.10.2011, emisa in cauza de catre creditoare, în cuantum de 7100,65 lei si factura fiscala nr. F1BRO7BM/_/31.10.2011 in cuantum de 6545,05 lei. (f. 8-9).
Instanța urmează a reține că, în speță, sunt incidente condițiile prevăzute de art. 1 din O. G. nr. 5/2001, text legal în baza căruia creanța dedusă judecății trebuie să fie certă, lichidă și exigibilă și să rezulte din contracte comerciale.
Legat de admisibilitatea cererii creditoarei, instanța constată că aceasta este supusă următoarelor condiții cumulative: existența unei obligații ce are ca obiect plata unei sume de bani născute dintr-un contract comercial, iar creanța să fie certă, lichidă și exigibilă.
În ceea ce privește existența primei condiții, respectiv aceea ca obligația a cărei executare se solicită prin acțiune să aibă ca obiect o sumă de bani, instanța consideră că acest aspect se verifică prin analiza obiectului cererii, așa cum acesta a fost formulat de creditoare, fiind îndeplinită în cauză.
În ceea ce privește cea de a doua condiție, respectiv aceea ca obligația a cărei executare se solicită prin somație să fie născută dintr-un contract, instanța constată că aceasta este îndeplinită.
Dupa cum rezulta din factura depusa, intre parti s-au derulat raporturi comerciale in forma simplificata din care izvoraste obligatia creditoarei de a furniza produse, iar debitoarea are obligatia corelativa de a achita contravaloarea facturilor emise de creditoare, la scadenta.
Instanta mai retine ca debitoarea, desi a beneficiat de produsele livrate, nu a achitat, la scadenta contravaloarea prestatiei primite conform facturilor emise de creditoare. (f. 8-9)
Factura este inteleasa de art. 46 Cod . semnatura privata ce face proba contractului pe care il constata. Factura, independent de orice semnatura, dovedeste fata de emitent incheierea si conditiile de existenta ale operatiunii comerciale pe care o mentioneaza.
Pentru a avea forta probanta fata de persoana care nu a redactat-o, in speta debitoarea, factura trebuie sa fie acceptata de aceasta prin semnatura unei persoane ce reprezinta legal societatea si parafata cu stampila societatii. F. de emitent factura e asimilata prin continut unei marturisiri judiciare iar fata de destinatar este considerata mijloc de proba daca e acceptata si in speta se constata indeplinirea acestei conditii.
În ceea ce privește condiția certitudinii creanței creditoarei, instanța constată următoarele:
Potrivit dispozitiilor art. 379 alin. 2 Cod procedura civila, creanța este certă, instanța constatand că între părți au existat raporturi comerciale in forma simplificata, creditoarea emitand facturi fiscale, insusite de catre debitoare prin semnatura si stampila, insa neachitate de catre aceasta. (f. 8-9)
În ceea ce privește caracterul lichid al creanței, instanța constată că, potrivit art. 379 alin. 4 Cod procedura civila, creanță este lichidă, raportat la facturile fiscale emise de catre creditoare si insusite de catre debitoare suma pe care o datorează aceasta din urma drept contravaloare a marfii receptionate este individualizată (determinată), avand un cuantum total de 13.645,7 lei (asa cum reiese din factura fiscala nr. F1BRO7BM/_/21.10.201, în cuantum de 7.100,65 lei si din factura fiscala nr. F1BRO7BM/_/31.10.2011 in cuantum de 6.545,05 lei).
În privinta ultimei condiții, respectiv aceea a exigibilității obligației, instanța reține că exigibilitatea unei obligații echivalează cu ajungerea ei la termen.
Din facturile depuse, reiese că data scadenței este mentionata in mod expres in cuprinsul facturii nr. F1BRO7BM/_/31.10.2011, aceasta fiind scadenta la 13.11.2011, iar cu privire la factura fiscala nr. F1BRO7BM/_ instanta retine ca aceasta a devenit scadenta la data de 21.10.2011, deoarece in cuprinsul facturii nu s-a prevazut un termen pentru efectuarea platii, acestea fiind scadenta de indata (la data emiterii/livrarii marfii).
Având în vedere faptul că obligația de a plăti o sumă de bani este o obligație de a face, creditorului acestei obligații - în vederea obținerii executării acesteia prin intermediul unei acțiuni în justiție - nu-i revine decât sarcina de a proba existența contractului și executarea propriilor obligații, urmată de afirmarea neexecutării obligației debitoarei, acesteia din urma revenindu-i sarcina de a dovedi prin chitanțe de plată faptul că între cele două entități nu mai există nicio obligație valabilă, acestea fiind stinse anterior prin plată.
Întrucât, în speța de față, creditoarea, prin înscrisurile administrate la dosar, a făcut dovada existenței unui contract valabil și executarea propriilor obligații, afirmând în același timp neexecutarea obligațiilor de către debitoare, instanța reține că acesteia din urmă îi revenea sarcina de a dovedi, potrivit art. 1169 Cod civil, că a executat propriile obligații.
Însă, așa cum rezultă din analiza inscrisurilor aflate la dosar, singura care a inteles sa administreze dovezi în acest sens este creditoarea, iar analiza acestora confirmă cele arătate mai sus în sensul lipsei stingerii totale a debitului pe care debitoarea o avea față de creditoare.
Prin urmare, instanța constatând, în speță, îndeplinirea tuturor condițiilor cumulative de admisibilitate a unei ordonanțe de plată, va admite cererea creditoarei și va obliga pe debitoare la plata sumei de 13.645,7 lei, debit neachitat, reprezentand contravaloarea marfurilor livrate de catre creditoare.
Totodată, instanța în scopul executării obligațiilor de plată, va fixa un termen de plată de 10 de zile de la data comunicării prezentei ordonanțe.
În conformitate cu prevederile art. 274 Cod procedura civila, instanța poate obliga la cerere partea care a căzut în pretenții să-i plătească celeilalte părți cheltuielile de judecată ocazionate de desfășurarea procesului. Cercetând din acest punct de vedere actele depuse la dosar de către creditoare, instanța constată că există la dosar înscrisuri din care rezultă efectuarea unor cheltuieli de către creditoare în vederea desfășurării în bune condiții a procesului de față, respectiv chitanța de plată a taxei de timbru și timbre judiciare, motiv pentru care, având în vedere faptul că debitoarea este partea care a căzut în pretenții, va admite cererea creditoarei și, prin urmare, va obliga debitoarea să plătească în favoarea creditoarei suma de 44 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de creditoarea, . (ROMÂNIA)TRADING SRL cu sediul în București, cu sediul ales la Coface România Credit Management Services SRL cu sediul în București .. 39, ., în contradictoriu cu debitoarea, I. C. SRL cu sediul în Săftica, ., J. ILFOV.
Obligă debitoarea la plata către creditoare a sumei de 13.645,7 lei, reprezentând debit datorat.
Obligă debitoarea la plata către creditoare a sumei de 44 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Stabilește termen pe plată în sarcina debitoarei în 10 zile de la comunicarea prezentei sentințe.
Cu drept de cerere în anulare pentru debitoare în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 05.11.2013.
P.,GREFIER,
Red./tehnored/I.E.M./AE/6 ex./13.12.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5991/2013.... | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... → |
|---|
