Acţiune în constatare. Sentința nr. 1904/2014. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1904/2014 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 22-05-2014 în dosarul nr. 13053/94/2012
Dosar nr._ SECȚIA CIVILĂ
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1904
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 22.05.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: BURCEA ALINA-LAURA
GREFIER: D. S.
Pe rol pronunțarea cauzei civile privind pe reclamanta C. A. - M. și pe pârâta . RESIDENCE SRL, având ca obiect acțiune în constatare.
Dezbaterile de fond au avut loc în ședința publica de la 15.05.2014, fiind consemnate în încheierea de ședința de la aceea data, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data 22.05.2014, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 23.10.2012 sub nr._, reclamanta C. A. – M. a chemat în judecată pe pârâta . RESIDENCE SRL, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
- constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale prevăzute la art. 1, 7. 1, 7. 2, 7. 3, 8. 1, 8. 2, 8. 3, cuprinse în contractul de execuție nr. 453/16.12.2009 și eliminarea acestora;
- rezoluțiunea contractului de execuție nr. 453/16.12.2009, ca urmare a imposibilității continuării acestuia,
- obligarea pârâtei la plata sumei de 1.956 euro + T.V.A. (echivalentul în lei la data efectuării plății), reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul cauzat de pârâtă ca urmare a faptei ilicite, constând în inserarea în contract a clauzelor abuzive;
- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în calitate de beneficiar a încheiat cu parata, în calitate de executant, Contractul de execuție nr. 453/16.12.2009, având ca obiect realizarea lucrărilor prevăzute in anexa acestuia, a imobilul situat in Voluntari, ., Jud. Ilfov - apartamentul nr. 20, și anume: montarea de pardoseli in bucătărie si baie din gresie; montarea de placaj din faianța in bucătărie; montarea de parchet laminat in living, dormitor si hol; montarea de uși interioare.
Pârâta s-a obligat sa execute lucrările pana la data de 20.01.2010.
Totodată, intre reclamanta, in calitate de promitentă-cumpărătoare si pârâtă, în calitate de promitentă-vânzătoare, a intervenit si antecontractul de vânzare-cumpărare nr. 452/16.12.2009, având ca obiect apartamentul mai sus descris si cota indiviza aferenta cestuia, prin care pârâta s-a obligat să finalizeze apartamentul până la data de 20.01.2010, iar în termen de 15 zile de la data finalizării și recepționării apartamentului, să perfecteze contractul de vânzare-cumpărare.
Conform Anexei nr. 3 la Antecontractul de vânzare-cumpărare, parata s-a obligat sa execute finisajele interioare la Apartament, zugrăveli si placaje ceramice, tâmplărie, printre care: gresie montata in bucătărie, grup sanitar si baie; parchet laminat in camera de zi, dormitoare si hol; placaj din faianța montata in baie si bucătărie; uși interioare. Astfel, toate lucrările cuprinse in Anexa la Contractul de execuție sunt cuprinse in Anexa nr. 3 la Antecontractul de vânzare-cumpărare.
Reclamanta a cumpărat apartamentul finisat, conform Antecontractului de vânzare-cumpărare, prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.18/29.01.2010 de BNP „Confides”.
Contractul de execuție conține clauze abuzive, întrucât produc un dezechilibru total intre prestațiile pârtilor - in sensul ca reclamanta, in calitate de consumator, a fost obligată să plătească sume de bani substanțiale fără sa primească nicio contraprestație din partea societății parate.
Având in vedere ca însăși clauza privind obiectul Contractului de execuție are caracter abuziv, prin eliminarea acesteia devine imposibila continuarea contractului, astfel încât se impune rezoluțiunea acestuia si repunerea pârtilor in situația anterioara.
Contractul semnat este un contract standard, ce nu a făcut obiectul unei negocieri, deoarece a fost redactat de S.C. A. C. HIGH RESIDENCE S.R.L., fără a-i da posibilitatea reclamantei să influențeze cuprinsul contractului sau natura clauzelor contractuale - astfel, clauzele contractuale 1, 7.1, 7.2, 7.3, 8.1, 8.2, si 8.3 sunt abuzive in înțelesul dat de art. 4 din Legea nr. 193/2000.
Prin Contractul de execuție, parata s-a obligat sa efectueze aceleași lucrări pe care deja si le asumase prin Antecontractul de vânzare-cumpărare. Așadar, rezulta ca reclamanta a achitat prețul anumitor lucrări de finisare de doua ori.
Reclamanta a apreciat ca sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, astfel încât a solicitat instanței sa oblige parata la plata despăgubirilor in cuantum de 1.956 Euro + TVA (echivalentul in lei la data efectuării plații), ca echivalent al prejudiciului material suferit ca urmare a inserării clauzelor abuzive in Contractul de execuție.
Fapta ilicita a paratei consta in inserarea unor clauze abuzive in Contractul de execuție, prin încălcarea normelor de drept obiectiv prevăzute de Legea nr. 193/2000.
Prejudiciul material cauzat prin fapta paratei consta in consecința negativa patrimoniala suferita de reclamantă. In speța dedusa judecații, acest rezultat patrimonial negativ este echivalent cu totalul sumei achitate de reclamantă pentru servicii care in realitate nu au fost prestate, respectiv suma de 1.956 Euro + TVA .
Vinovăția paratei rezultă din refuzul de a negocia condițiile Contractului de execuție, fără să-i dea posibilitatea reclamantei să le influențeze si din faptul ca a inserat in Contractul de execuție, redactat in întregime de parata, clauze vădit abuzive.
Legătura de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu rezulta cu evidenta: inserarea clauzelor abuzive a dus la micșorarea fără temei a patrimoniului reclamantei, prin plata sumelor de bani precizate.
Pentru toate considerentele expuse mai sus, a solicitat instanței să constate caracterul abuziv al clauzelor contractuale prevăzute la art. 1, 7.1, 7.2, 7.3, 8.1, 8,2 si 8.3 cuprinse in Contractul de execuție nr. 453/16.12.2009 si sa dispună eliminarea acestora; sa dispună rezoluțiunea contractului de execuție nr. 453/16.12.2009, ca urmare a imposibilității continuării acestuia si, pe cale de consecința, repunerea pârtilor in situația anterioara, in sensul obligării paratei la restituirea sumelor plătite in baza Contractului de execuție nr. 453/16.12.2009, in cuantum total de 1.956 Euro + TVA (echivalentul in lei la data efectuării plații); cu obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
Reclamanta a depus la dosarul cauzei: Contractul de execuție nr. 453/16.12.2009, Antecontractul de vânzare-cumpărare nr. 452/16.12.2009, anexele 1, 2, 3, 4 Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 288/29.01.2010 de BNP „Confides", Notificarea nr. 45/21.031.2012, Convocarea la conciliere directa din 06.09.2012, in copii certificate.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 112 si art. 274 C.pr.civ., art. 998-999 din vechiul C.civ. (corespondentele art. 1349 din noul C.civ.), Legea nr. 193/2000.
În dovedirea cererii, a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri.
Pârâta . RESIDENCE SRL a depus întâmpinare prin care a solicitat instanței să respingă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată și să dispună obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, pârâta a arătat că între părți a fost încheiat Contractul de execuție nr. 453/16.12.2009.
În mod corespunzător pârâta a început facturarea lunară a ratelor stabilite contractual, reclamanta achitând primele 15 tranșe, în valoare totală de 2445 euro – TVA. Reclamanta nu a ridicat nicio obiecție în legătură cu contractul de execuție.
La data de 29.01.2010, data stabilită în antecontractul de vânzare-cumpărare, vânzarea a fost perfectată, părțile semnând în formă autentică contractul de vânzare-cumpărare asupra imobilului.
Pârâta a mai menționat că și-a îndeplinit obligația esențială asumată prin contract și anume execuția lucrărilor, iar la momentul finalizării execuției nu au existat niciun fel de obiecțiuni din partea beneficiarului lucrării, C. A.-M.. Există o recunoaștere expresă și în scris cu privire la prestarea de către societatea pârâtă a serviciilor prevăzute în contractul de execuție, astfel că susținerile reclamantei sunt neîntemeiate.
Având în vedere că în contractul de vânzare-cumpărare nu există nicio referință la serviciile care fac obiectul contractului de execuție, nu se poate concluziona decât că pretențiile reclamantei se bazează pe un antecontract care nu mai produce niciun efect începând cu data de 29 ianuarie 2010, ceea ce este inadmisibil.
Pârâta a mai arătat că nu a restrâns sau interzs dreptul reclamantei de a rezilia contractul, aceasta având posibilitatea să apeleze la toate mijloacele prevăzute de lege, fiecare parte a avut posibilitatea să-și negocieze poziția după propriul interes.
Clauzele inserate în contract nu se încadrează în niciunul din cazurile de clauze abuzive prevăzute în anexa la Legea nr.193/2000, reclamanta făcând aprecieri eronate în acest sens.
Pe cale de consecință, având în vedere argumentele expuse, pârâta a solicitat instanței să respingă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.115 și următoarele C.proc.civ., art. 274 C.proc.civ..
În dovedire, a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri, martori, introgatoriul reclamantei, precum și orice alte probe a căror necesitate ar reieși din dezbateri.
Pârâta a depus înscrisuri la dosarul cauzei, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, aflate la filele 75 – 109.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, între părți s-a încheiat contractul de execuție nr. 453/16.12.2009(f. 9-14). Conform art. 1 din contract, pârâta, în calitate de executant și-a asumat obligația de a realiza lucrările menționate în anexa 1 a contractului, iar reclamanta, în calitate de beneficiar, și-a asumat obligația de a achita contravaloarea lucrărilor, în conformitate cu termenii și condițiile contractului.
În anexa nr. 1 a contractului de execuție nr. 453/16.12.2009 sunt menționate lucrările ce urmau a fi executate de către pârâtă: montarea de pardoseli în bucătărie și baie din gresie, montarea de placaj în bucătărie, montarea de parchet laminat. În anexă s-a prevăzut ca termen de executare a lucrărilor data de 20.01.2010.
Între părți s-a încheiat și antecontractul de vânzare-cumpărare nr. 452/16.12.2009(f. 15-39), prin care pârâta, în calitate de vânzător s-a obligat față de reclamantă, în calitate de cumpărător, să transmită dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 20 din imobilul situat în Voluntari, ., jud. Ilfov, stipulându-se la art. 3.1. din contract că apartamentul va fi finalizat până la data de 20.01.2010. Imobilul care face obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare este același imobil pentru care s-a încheiat contractul de execuție nr. 453/16.12.2009.
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 288/29.01.2010(f. 40-50), pârâta a transmis dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 20 din imobilul situat în Voluntari, ., jud. Ilfov către reclamantă.
Potrivit procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. 30/29.01.2010(f. 124), părțile au constatat executarea lucrărilor menționate în anexa nr. 1 la contractul de execuție nr. 453/16.12.2009, conform contractului de execuție nr. 453/16.12.2009, procesul-verbal fiind însușit de ambele părți prin semnătură.
Conform facturilor fiscale și a chitanțelor de plată(f. 162-173), reclamanta a achitat 15 rate, în valoare totală de 2445 euro+TVA.
În drept, potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, orice contract încheiat între comercianți și consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate.
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, în sensul prezentei legi, prin consumator se înțelege orice persoană fizică sau grupuri de persoane fizice, reprezentate de asociații, precum și orice persoană juridică care achiziționează și utilizează sau consumă de la comercianți produse obținute pe baza unui contract sau care beneficiază de serviciile acestora.
În sensul prezentei legi, prin comerciant se înțelege orice persoană fizică sau juridică ce desfășoară o activitate comercială autorizată, potrivit legii.
Având în vedere că reclamanta a beneficiat de serviciile prestate, în temeiul contractului de execuție nr. 453/16.12.2009, încheiat cu pârâta, în calitate de persoană juridică, ce desfășoară o activitate comercială autorizată, instanța constată că sunt incidente dispozițiile Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori.
În ce privește primul capăt de cerere, reclamanta a solicitat instanței constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale prevăzute la art. 1, 7.1, 7.2, 7.3, 8.1, 8.2 și 8.3 cuprinse în contractul de execuție nr. 453/16.12.2009.
Instanța va analiza dacă aceste clauze contractuale, pe care reclamanta le apreciază ca fiind abuzive, pot fi considerate ca nefiind negociate direct cu consumatorul, în accepțiunea art. 4 alin. 2 din Legea nr. 193/2000.
Statuând asupra aplicării dispozițiilor Legii nr. 193/2000 în cazul convenției încheiate între părți, instanța constată indiscutabil că acest act juridic nu are caracterul unui contract de adeziune, raportat la modul de exprimare al voinței părților, întrucât clauzele sale au fost negociate direct cu reclamanta, nefiind preformulate de către pârâtă. Instanța apreciază că actul juridic încheiat între părți este un contract negociat, din moment ce în cazul acestuia părțile discută și negociază toate clauzele sale, fără ca din exteriorul voinței lor să li se impună cu caracter obligatoriu vreo dispoziție contractuală. Aflat pe poziție diametral opusă, contractul de adeziune este un act juridic redactat în întregime sau parțial în întregime numai de către una dintre părțile contractante, cocontractantul neavând posibilitatea de modificare a acestor clauze, ci numai pe aceea de a adera sau nu la un contract preredactat.
La art. 1 din contractul de execuție se prevede obiectul contractului, respectiv executantul își asumă obligația de a realiza lucrările menționate în anexa 1 a contractului, iar beneficiarul își asumă obligația de a achita contravaloarea lucrărilor, în conformitate cu termenii și condițiile contractului.
Art. 7 din contract prevede: În cazul îndeplinirii inadecvate a obligațiilor stabilite de acest contract, părțile își asumă răspunderea de a plăti următoarele penalități:
Beneficiarul pentru achitarea cu întârziere a sumelor datorate, conform art. 2 și art. 3 din contract, va plăti majorări de 10% din suma datorată pentru fiecare zi de întârziere, după expirarea a 5 zile de la data la care se datorează sumele, conform contractului. Majorările sunt aplicabile sumelor datorate.
Executantul, pentru finalizarea cu întârziere a apartamentului, va achita majorări de 10% din valoarea lucrărilor rămase de executat, pentru fiecare zi de întârziere, peste data stabilită(la care se adaugă decalările ulterioare) calculate după 45 de zile de la acea dată. Prin lucrări rămase de executat se înțelege manopera și materialele neaprovizionate de către executant.
Executantul, în calitate de executant, are dreptul să decaleze termenul de predare al apartamentului cu un număr de zile corespunzător perioadei în care beneficiarul a fost în întârziere de plăți pe perioada derulării prezentului contract sau ca urmare a modificărilor acceptate de părți. Această sancțiune nu înlătură celelalte sancțiuni prevăzute pentru întârzierea de plăți.
Art. 8 din contract prevede cazurile în care părțile pot rezilia contractul.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 193/2000, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv. Faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidențiază că acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant. Dacă un comerciant pretinde că o clauză standard a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens.
Astfel, pentru a se putea aprecia că o clauză contractuală este abuzivă este necesară îndeplinirea a trei cerințe principale, și anume: a) clauză să nu fi fost negociată direct cu consumatorul; b) clauză să creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, în detrimentul consumatorului; c) să nu se refere la obiectul principal al contractului sau la prețul datorat pentru prestarea serviciului, în măsura în care acesta este clar definit.
În speță nu sunt întrunite condițiile legale ca aceste clauze să fie declarate abuzive întrucât deși reclamanta are calitatea de consumator, în sensul definit de lege, contractul încheiat nu este unul standard.
În momentul în care a fost încheiat acest contract, consumatorul a acționat de pe o poziție egala, in raport cu pârâta. Contractul încheiat nu este unul de adeziune, clauzele cuprinse nefiind prestabilite de către societate, fără a-i da posibilitatea cocontractantului de a modifica sau înlătura vreuna din aceste clauze. Consumatorul a avut posibilitatea să negocieze clauzele contractuale. Conform art. 4 alin. ultim din Legea nr. 193/2000, pârâtei îi revenea obligația de a dovedi ca a negociat in mod direct aceasta clauza cu împrumutatul, ceea ce s-a întâmplat in cauza.
Instanța constată că reclamanta, pe lângă contractul de execuție, a încheiat și contractul de vânzare-cumpărare nr. 288/29.01.2010(f. 40-50), prin care pârâta a transmis dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 20 din imobilul situat în Voluntari, ., jud. Ilfov către reclamantă.
Instanța va reține că un element esențial în formarea voinței reclamantei de alegere a ofertei societății pârâte a fost încrederea totală a reclamantei, având în vedere că aceasta urma să se căsătorească cu fratele Lilianei C., asociat al societății pârâte, astfel cum reiese din răspunsul la întrebarea nr. 1 din interogatoriul propus de pârâtă pentru reclamantă(f. 156).
Acest element este de natură să ofere o perspectivă transparentă și suficient de clară în privința faptului că reclamanta a avut posibilitatea negocierii contractului.
Dispozițiile Legii nr. 193/2000 reprezintă o aplicare a disp. art. 1312 C.civ. Odată informat, cumpărătorul in genere și consumatorul în particular nu poate fi exonerat de responsabilitatea alegerii înțelepte, în raport de chestiuni de fapt particulare cum ar fi situația financiară proprie prezentă și viitoare, posibilitățile de respectare a obligațiilor de plată ulterioare, după cum nu poate fi exonerat pentru alegerea unui produs cu un raport calitate – preț care să corespundă criteriilor personale ale fiecărui consumator. Raportarea urmează a se face astfel la consumatorul mediu, definit de art. 2 lit. m) din Legea nr. 363/2007, astfel încât consumatorul nu poate invoca grava sa neglijență în încercarea de a obține foloase ce nu i se cuvin, în caz contrar devenind aplicabil principiul nemo auditur propria turpitudinem allegans.
Potrivit răspunsului la întrebarea nr. 8 din interogatoriu, respectiv dacă este adevărat că plățile datorate în temeiul contractului de execuție nr. 453/16.12.2009 au început să fie efectuate cu întârziere după despărțirea de domnul G. Ț., invocând diminuarea disponibilităților bănești și motive de sănătate ale părinților, reclamanta a răspuns că după despărțirea de domnul G. Ț., a efectuat plăți, 7-8 rate, până când a intervenit o problemă de sănătate a tatălui său, care o punea în incapacitate temporară de plată, motiv pentru care a solicitat o reducere a valorii contractului.
Totodată la întrebarea nr. 12 din interogatoriu, reclamanta a precizat că a semnat contractele deoarece așa a fost sfătuită.
Caracterul conștient al actului juridic impune ca subiectul de drept civil să aibă puterea de a aprecia efectele juridice pe care le implică perfectarea sa, având reprezentarea corectă și determinată a consecințelor actului juridic pe care îl semnează. Plecând de la premisele cerinței de previzibilitate a actelor normative și a regulii de drept civil potrivit căreia actul juridic se impune părților întocmai ca legea, având forță obligatorie, potrivit disp. art. 969 alin. 1 C. proc. civ., se deprinde concluzia că și actul juridic trebuie caracterizat prin previzibilitate, clauzele contractuale fiind necesar a fi formulate astfel încât consumatorul să poată anticipa producerea consecinței în ipoteza producerii situației.
Astfel, reclamanta în momentul în care a semnat contractul a conștientizat care sunt obligațiile care-i incumbă, iar probleme financiare întâmpinate ulterior de aceasta nu reprezintă un motiv care să conducă la anularea actului juridic.
Contractul a fost negociat nu doar în momentul încheierii contractului, ci și ulterior. Astfel, din corespondența electronică purtată între părți, reclamanta a solicitat renegocierea contractului de execuție, iar pârâta i-a oferit câteva variante de eșalonare.
Astfel, având în vedere că opțiunea reclamantei de a contracta în aceste condiții a fost liberă, instanța va respinge cererea reclamantei de constatare a clauzelor abuzive ca neîntemeiată, nefiind incidente dispozițiile legii nr. 193/2000.
În ceea ce privește capătul al doilea de cerere, respectiv rezoluțiunea contractului de execuție nr. 453/16.12.2009. ca urmare a imposibilității continuării, instanța reține:
Potrivit art. 7 din Legea nr. 193/2000, în măsura în care contractul nu își mai poate produce efectele după înlăturarea clauzelor considerate abuzive, consumatorul este îndreptățit să ceară rezilierea contractului, putând solicita, după caz, și daune interese.
Având în vedere că instanța a respins primul capăt de cerere și pentru faptul că societatea pârâtă și-a îndeplinit obligațiile care îi reveneau potrivit contractului de execuție, instanța va respinge și acest capăt de cerere ca neîntemeiat.
În ceea ce privește cererea reclamantei vizând obligarea pârâtei la plata despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat de pârâtă ca urmare a faptei ilicite constând în inserarea în contract a clauzelor abuzive, instanța va respinge cererea ca neîntemeiată, întrucât:
Potrivit disp. art. 998 C. civ., orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara, iar în conformitate cu disp. art. 999 C. civ. omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau imprudența sa. Din aceste prevederi legale rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, a unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și a vinovăției persoanei cu capacitate civilă delictuală cauzatoare a prejudiciului.
Având în vedere că instanța a respins primul capăt de cerere, constatând caracterul negociat al clauzelor contractuale, iar nu abuziv, nu există fapta ilicită.
Pentru aceste considerente, apreciind că nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de disp. art. 998-999 C. civ., instanța va respinge și această cerere ca neîntemeiată.
În temeiul art. 274 C.proc.civ., având în vedere că reclamanta se află în culpă procesuală, instanța va obliga reclamanta la plata sumei de 2500 lei către pârâtă, constând în onorariu avocat, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea având ca obiect acțiune în constatare, formulată de reclamanta C. A.-M., cu domiciliul ales la S.C.A. I. și S., cu sediul în București, ., parter, sectorul 3 în contradictoriu cu pârâta . Residence SRL, cu sediul în sector 1, București, ., ..
Obligă reclamanta la plata sumei de 2500 lei către pârâtă, constând în onorariu avocat, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.05.2014.
PREȘEDINTE,GREFIER,
B. A.-L. D. S.
Red./Tehnored. B.A.L./4 ex./03.09.2014
Comunicat părților, azi...........................Grefier,
| ← Actiune in regres. Sentința nr. 5474/2014. Judecătoria BUFTEA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4960/2014.... → |
|---|
