Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 1423/2014. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1423/2014 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 16-04-2014 în dosarul nr. 2680/94/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR. ._
SENTINȚĂ CIVILĂ nr. 1423
Ședință publică din data de 16.04.2014
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
P.- Tascan A.
GREFIER- M. S. I.
Pe rol judecarea cauzei civil formulată reclamantul – pârât B. I. M., in contradictoriu cu paratul – reclamant . IFN SA, având ca obiect acțiune in răspunde delictuala.
Dezbaterile de fond au avut loc în ședința publica de la 08.04.2014, fiind consemnate în încheierea de ședința de la aceea data, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data 16.04.2014 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze, reține următoarele:
Prin cererea formulată la data de 9.10.2012, înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia M. sub nr._/182/2012, reclamantul B. I. M., a formulat cerere de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâta . IFN SA, prin care solicită obligarea acesteia la plata sumei de 10.000 euro, echivalentul în lei la momentul redactării acțiunii,_ RON, reprezentând daune morale, rezultate din prejudiciul cauzat în urma rezilierii contractului de leasing nr._/596 din anul 2005.
Solicită cheltuieli de judecată.
în motivare, arată că la data de 01.09.2005 reclamatul a încheiat și a semnat Contractul de leasing financiar nr._/596 cu . IFN SA, obiectul contractului constând în dreptul său de folosință asupra autovehiculului marca Skoda O. Tour 1.9 TDI/90 CP.
Durata contractului a fost pe 50 de luni, ratele urmând să fie achitate conform graficului. Potrivit pct 4.5 din condițiile generale pentru leasing financiar intern ratele de leasing și primele de asigurare urmau să fie facturate lunar în funcție de data luării în posesie începând cu luna imediat următoare efectuării acestei operațiuni.
Cu toate că, contractul de leasing a fost semnat la data de 1.09.2005, procesul verbal de predare primire a autoturismului a fost încheiat la data de 11.11.2005 și în consecință derularea contractului și deci obligația reclamantului de plată a ratelor a început abia cu luna decembrie 2005. Pe tot parcursul derulării contractului a achitat la scadență toate ratele.
Potrivit celor arătate mai sus contractul încheiat cu societatea de leasing urma să înceteze în luna decembrie 2010 când reclamantul urma să fie obligat achitarea ultimei rate, inclusiv a accizelor. Așa cum rezultă din prevederile pct. 6.2 din contractul indicat mai sus, contractul poate înceta înainte de termen numai cu acordul părților contractante.
Societatea de leasing fără să îl notifice pe reclamant, în data de 08.09.2010 a comunicat facturile nr._ - aferentă ratei nr. 59, factura nr._ aferentă ratei 60, precum și factura nr._ - cuprinzând valoarea finală a Contractului și acciza. Solicită a se observa că, printr-un astfel de comportament, pârâta în mod arbitrar a urmărit încetarea înainte de termen a Contractului în mod abuziv.
Neplata de către de reclamant a acestor trei facturi care a determinat ulterior pârâta la ridicarea autovehiculul și la obligarea de către reclamant a contravalorii acestora nu îi poate fi imputabilă, deoarece nu putea fi obligat la plata în avans a trei facturi, în condițiile în care contractul încheiat între reclamant și pârâtă se află în derulare. Pe tot parcursul derulării contractului penalități de întârziere nu au fost calculate.
Printr-un astfel de comportament abuziv pârâta a urmărit, potrivit aprecierii reclamantului, să rămână atât cu valoarea ratelor încasate, cât și să intre din nou în posesia autoturismului pe care ulterior să-l vândă unei alte persoane.
Dacă pârâta ar fi avut un comportament corect așa cum este el prevăzut în contractai încheiat și la care a făcut referire mai sus, la sfârșitul perioadei, respectiv decembrie 2010, reclamantul ar fi putut achita toate ratele stabilite prin contract și în final, să devină proprietarul autoturismului.
Rezumând cele arătate mai sus, se poate observa că pârâta a avut un comportament abuziv în derularea contractului, în luna septembrie 2010 a emis un număr de trei facturi în sumă totală de 16.574,26 lei, toate cu aceeași scadență, luna septembrie 2010, în condițiile în care contractul nu a ajuns la maturitate, autoturismul i-a fost predat în luna noiembrie 2005 și potrivit pct. 4.5 din contract, „ratele de leasing și primele de asigurare vor fi facturate lunar, în funcție de data luării în posesie, începând cu luna imediat următoare efectuării acestei operațiuni" în speță, luna decembrie 2010.
Rezultă că în mod tendențios și cu încălcarea prevederilor contractuale mai sus citate, pârâta a procedat la facturarea a două rate de leasing, rata 59 și 60 în aceeași lună, respectiv septembrie 2010 pentru a putea intra în posesia autoturismului și a-l revinde.
Impotriva executării silite promovată de către pârâtă, reclamantul a făcut contestație la executare, aceasta formând obiectul dosarului_/182/2010, iar Tribunalul Maramureș în urma recursului declarat de către reclamant, prin Decizia nr.169/R/10.02.2012 cu același număr de dosar, admite contestația la executare formulată de către reclamant și obligă pârâta să-i restituie obiectul contractului de leasing, respectiv autovehiculul Skoda O. Tour.
Ulterior deciziei, pârâta a formulat cerere de revizuire a deciziei care însă a fost respinsă.
Prin întregul său comportament, pârâta a adus grave atingeri imaginii publice a reclamantului, acesta fiind profesor, iar pârâta în mod tendențios când abuziv i-a ridicat mașina, s-a prezentat la liceul unde lucrează reclamantul, ridicând autovehiculul din curtea liceului, aspect ce i-a afectat imaginea de cadru didactic. Mai mult acest fapt, i-a afectat și sănătatea, în urma acestui incident a suferit afecțiuni cardio-vasculare, fapt ce a determinat prezentarea sa la medic și tratament, fiind sub supraveghere medicală începând cu data de 12.11.2010 până în prezent, aspecte pe care le dovedește cu acte medicale.
In probatiune se solicita incuviintarea probei cu inscrisuri.
In drept, cererea se intemeiaza pe prevederile art. 1391, 153 Cod civil.
Prin intampinerea depusa la dosarul cauzei la data de 13.11.2012, parata invocă excepția necompetenței teritoriale a instanței de judecată -Judecătoria Baia M., întrucât regula de drept comun în materie decompetență teritorială cuprinsă în art 5 din Codul de proc. civilă stabilește că:”cererea se face la instanța domiciliului pârâtului".
Se mai invocă excepția de netimbrare a acțiunii formulate de reclamant, potrivit dispozițiilor Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Cum prin acțiunea în răspundere delictuală se urmărește obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000 euro echivalentul a 45.092 Ron, se impune aplicarea prevederilor art. 2 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 146/1997 și timbrarea acțiunii la valoarea pretențiilor urmărite, respectiv 1.611 lei + 4% ce depășește 25.000 lei.
Pe fondul cauzei se solicită respingerea acțiunii formulate de reclamantul B. I. M. pentru următoarele considerente:
In primul rând reclamantul se află într-o mare eroare sub aspectul cadrului legislativ aplicabil în speță, având în vedere temeiurile de drept în baza cărora își formulează prezenta acțiune, respectiv dispozițiile art. 1391, art. 1530 Noul Cod Civil.
Legea de aplicare a Noului cod civil este Legea nr. 71/2011, lege care practic indică anumite principii conform cărora se aplică Noul Cod civil. Această lege reglementează încă de la început, aplicarea în timp a vechiului Cod civil și implicit a Noului Cod civil.
Răspunderea civilă delictuală reprezintă o sancțiune civilă, cu caracter reparator, ce ia naștere în momentul în care cu intenție, din neglijență sau din imprudență s-a comis o faptă care a cauzat un prejudiciu altei persoane.
Pentru a fi admisibilă acțiunea, trebuie îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale: existența uriei fapte ilicite, prin care se încalcă o anumită obligație, aducându-se atingere unui drept subiectiv, un prejudiciu, un raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, culpa pârâtului sub forma intenției, neglijenței, imprudenței, ce trebuie a fi dovedită de reclamant, capacitatea juridică a pârâtului debitor al obligației de dezdăunare.
Cu privire la existența faptei ilicite, din perspectiva reclamantului B. I. M., aceasta o reprezintă rezilierea contractului de leasing nr._/_.
Se învederează instanței că, între părți a fost încheiat un contract de leasing, care este titlu executoriu, așa cum reiese din prevederile art. 8 din OG 51/1997: „Contractele de leasing (...) constituite în scopul garantam obligațiilor asumate prin contractul de leasing, constituie titluri executorii”.
Contractul de leasing in cauza i-a conferit utilizatorului un drept asupra autovehiculului marca Skoda O. Tour . TMBDG41U_, număr de înmatriculare B-_-1010, folosința condiționată de respectarea obligațiilor contractuale.
La data semnării contractului de leasing cu nr._/_, Utilizatorul (B. I. M.), Locatorul (P. L. ROMÂNIA IFN SA) au semnat și au agreat Condițiile Generale de L. - Parte integrantă din contractul de leasing financiar precum și scadențarul de plată aferent contractului.
Din momentul semnării contractului, utilizatorului îi incumbă obligația de a-și onora toate ratele de leasing prevăzute în contractul de leasing, iar societatea de leasing nu trebuie să fie prejudiciată prin întârzierea sau refuzul plății ratelor prevăzute în contract, în caz contrar, locatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing din vina exclusivă a debitorului.
In speță, contractul de leasing a fost încheiat pentru o durată de 60 de luni, perioadă aferenta a unui număr de 60 de rate de leasing, 60 de rate de asigurare, și valoarea reziduală care era emisă la finalizarea contractului odată cu ultimele rate.
Astfel, perioada contractuală se întinde de la data data perfectării contractului de leasing nr._ încheiat cu B. I. M., respectiv 01.09.2005, până la data de 01.09.2010.
In conformitate cu dispozițiile art. 4.5 „Ratele de leasing și primele de asigurare vor fi facturate lunar, în funcție de data luării în posesie, începând cu luna imediat următoare efectuării acestei operațiuni", coroborate cu art. 6.4 „ Derularea Contractului va începe la data livrării, iar în eventualitatea unei livrări întârziate, la data la care Obiectul în leasing este pus la dispoziția Utilizatorului de către P. L. și/sau de către Dealer-ul care livrează", primele rate aferente folosinței autovehicului finanțat de societatea pârâtă au fost facturate din luna decembrie 2005.
Subliniază faptul că, facturarea întârziată a ratelor nu conduce la prelungirea perioadei contractuale, având în vedere și dispozițiile art. 3 din contractul de leasing potrivit cărora „Obiectul în leasing va fi livrat Utilizatorului de către Dealer la data prevăzută în Contractul de livrare."„Toate dispozițiile relevante ale contractului de livrare, ce urmează a fi încheiat de Dealer cu Utilizatorul vor fi stabilite de către Utilizator împreuna cu Dealer-ul. P. L. România nu își asumă răspunderea pentru neîndeplinirea de către Dealer a obligațiilor izvorâte din sau în legătură cu Contractul de livrare."
In consecință, faptul că utilizatorul a intrat în posesia bunului finanțat cu întârziere nu îi poate fi imputabil, societatea pârâtă respectându-și însă dreptul de a-și achita ratele de la data la care începe folosința efectivă a bunului, ceea ce nu duce la concluzia că utilizatorul va fi exonerat de la plata primelor rate, acestea fiind facturate odată cu emiterea valorii reziduale care se presupune că este finalul contractului, iar prin achitarea acestora se poate transfera dreptul de proprietate.
Potrivit clauzelor contractuale, încetarea contractului de leasing intervine în situația rezilierii unilaterale, reziliere de drept sau îndeplinirea integrală a obligațiilor.
Clauzele contractuale exprese privind rezoluțiunea (rezilierea) contractului pentru neexecutare poartă denumirea de pacte comisom și ele reprezintă o rezoluțiune convențională. Pactul comisoriu de gradul IV este mult mai energic și potrivit acestuia, în caz de neexecutare, contractul se consideră desființat de drept, fără a mai fi necesară punerea în întârziere și fără orice formalitate prealabilă. In această situație, intervenția instanței judecătorești, dacă se apelează la ea, se va rezuma la verificările pe care înseși clauzele convenționale de reziliere le permit.
Rezilierea contractului a intervenit ca urmare a nerespectării obligațiilor contractuale, în temeiul pactului comisoriu de grad IV. stipulat în contractul de leasing", la art. 6 pct. 6.3. „Locatorul are dreptul să rezilieze unilateral Contractul, fără preaviz sau punere în întârziere și fără intervenția instanțelor judecătorești ori arbitraje și fără îndeplinirea altor formalități. indiferent de condițiile stabilite în contract în cazul în care:
6.3.1. Utilizatorul nu își execută obligația de plată a unei părți sau a întregii sume a oricărei rate de leasing sau prime de asigurare timp de două luni de la data scadenței acestora."
Având în vedere că la data de 27.10.2010 figura restant cu 6(șase) rate de leasing restante, pe lângă ratele emise anticipat, pe care utilizatorul a înțeles să le conteste în fața instanței de recurs, și reziduală și 10 (zece) rate de asigurare casco restante, reposesia autovehiculului finanțat prin intermediul executorului judecătoresc P. B. a intervenit in conformitate cu dispozițiile legale si contractuale.
Solicită a se retine faptul că recurentul B. I. M. este in culpă în executarea obligațiilor contractuale, prin neachitarea la termen a ratelor de leasing. Pentru acest motiv, contractul de leasing a fost reziliat, iar autovehiculul a fost restituit pârâtei, cu ajutorul executorului judecătoresc, conform procesului verbal de reposesie încheiat in data de 27.10.2010 către societatea pârâtă în calitate de proprietar. Mai mult, aduce la cunoștința instanței că, potrivit art. 6.4 din contractul de leasing, recurentul B. M. s-a obligat irevocabil la restituirea de bunăvoie a autovehiculul către pârâtă, în situația rezilierii contractului, situație în care nu erau obligați să recurgă la procedura de executare silită.
Legea însăși îi recunoaște dreptul de a își recupera bunul al cărui proprietar este, precum și contravaloarea ratelor de leasing până în momentul predării acestuia, așa cum se o prevede expres la art. 15 din OG nr. 51/1997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing modificată prin Legea nr. 287/2006: „Dacă în contract nu se prevede altfel, în cazul în care Locatorul /Utilizatorul nu execută obligația de plată a ratei de leasing timp de două luni consecutive, calculate de la scadența prevăzută în contractul de leasing, locatorul/finanțatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, iar locatarul/utilizatorul este obligat să restituie bunul și să plătească toate sumele datorate, până la data momentul restituirii în temeiul contractului de leasing".
Cu privire la faptul ca fapta cauzatoare de prejudicii trebuie să aducă atingere unui drept subiectiv, se invedereaza ca proprietar al bunului este P. L. ROMÂNIA IFN S.A. și în temeiul aspectelor prezentate se impunea ca acesta să reintre în posesia pârâtei.
Reclamantul din prezenta cauza avea doar calitatea de posesor iar faptul ca reposesia silita a bunului urmarit s-a realiat in curtea institutiei in care isi desfasoara activitatea in calitate de cadrul didactic, nu poate fi imputabila paratei.
Susținerea reclamantului potrivit căreia pârâta a adus grave prejudicii imaginii publice a acestuia prin ridicarea autovehiculului din curtea liceului unde acesta își desfășoară activitatea, este cu totul nefondată.
Astfel, existența prejudiciului ar trebui să se traducă prin crearea unei imagini defavorabile reclamantului, prin prezentarea unor fapte care nu corespund realității, scoaterea la iveala a unor fapte, acte și afirmații ale interpretarea unor fapte cu rea - credință și cu scopul de a o discredita în opinia publică. Or, în speță este vorba de derularea unei proceduri de executare silită, iar imaginea în care este surprins acesta nu este de natură a-i aduce atingere vieții private, demnității, onoarei sau reputației sale.
Totodată, se arată că, această situație a fost creată prin propria atitudine a reclamantului, care deși reclamă facturarea concomitentă a ultimelor facturi aferente contractului nu face nici o dovadă ca acesta a încercat să le și achite.
Astfel, ceea ce nu a reținut nici o instanță de judecată în relația contractuală derulată între părți este aceea că fostul utilizator nu a dat dovada de bună credință în achitarea măcar parțială a sumelor imputate.
Totodată, nu a făcut dovada că, după comunicarea respectivelor facturi, ar fi încercat soluționarea amiabilă a diferendului, respectiv solicitarea unei eșalonări la plată.
Mai mult, acesta susține cu totul eronat faptul că și-ar fi îndeplinit în mod impecabil obligațiile contractuale pe toata perioada derulării contractului, până la facturarea acelor ultime facturi.
Totodată, sub aspectul prejudiciilor aduse asupra sănătății, se menționează că nu poate fi stabilită o legătură de cauzalitate directă între ridicarea silită a bunului și problemele de sănătate ale reclamantului care puteau fi anterioare acestui eveniment.
Se subliniaza ca legiuitorul nu a reglementat dispoziții speciale aplicabile persoanelor care dezvolta o anumită sensibilitate la stresul suspus de procedura de executare silită, astfel încât să ne supună acestora, prin urmare nu îi pot fi imputabile repercusiunile acestui eveniment.
In ceea ce privieste existența prejudiciului și raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, se arata că judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție au apreciat (în cuprinsul Deciziei nr. 2356 din 20 aprilie 2011 pronunțată în recurs de Secția de contencios administrativ și fiscal a înaltei Curți de Casație și Justiție având ca obiect obligarea unei autorități publice la plata de daune morale) că, daunele morale sunt apreciate ca reprezentând atingerea adusă existenței fizice a persoanei, integrității corporale și sănătății, cinstei, demnității și onoarei, prestigiului profesional, iar pentru acordarea de despăgubiri nu este suficientă stabilirea culpei autorității, ci trebuie dovedite daunele morale suferite. Sub acest aspect, partea care solicită acordarea daunelor morale este obligată să dovedească producerea prejudiciului și legătura de cauzalitate dintre prejudiciu și fapta autorității.
Raportându-se la situația dedusă judecății, învederează instanței că reclamantul nu face dovada prejudiciului suferit efectiv ca urmare a comportamentului pârâtei.
Din contră, în acțiunea sa reclamantul se rezumă la a face simple afirmații cu privire la faptul ca i-a fost afectată imaginea de cadru didactic, fără a face mențiunea în ce modalitate i-a fost afectată această imagine, care sunt consecințele negative, cum i-a putut afecta ridicarea unui autovehicul deținut în leasing modul în care își impune respectul față de elevii săi sau de colegii de catedră, acesta neputând fi considerat un motiv temeinic pentru a fi discreditat în fața celorlalți.
Mai mult, imaginea unui cadru didactic nu se formează în fața celorlalți prin bunurile personale deținute, ci prin activitatea întreprinsă în fața elevilor.
Din probele administrate în cauză, nu s-a făcut dovada concretă a prejudiciului moral suferit de reclamant pe planul aprecierii sociale, a condujtei sau a priceperii sale profesionale.
In ceea ce privește afectarea stării de sănătate a reclamantului, se menționează că afecțiunile cardiovasculare pot fi dezvoltate ca urmare a mai multor cauze, fără a putea fi stabilită o legătura de cauzalitate directă a faptei pârâtei și a problemelor de sănătate ale reclamantului.
Este adevărat că o altă cauză o reprezintă și stresul. Toată lumea se confruntă cu stresul, însă, fiecare persoană are stilul său specific de a reacționa în fața lui. Stresul acumulat într-o cantitate sporită pe o lungă perioadă de timp și reacția de negare a acestuia pot cauza diferite probleme (mâncatul excesiv, fumatul, etc.) predispun la bolile cardiovasculare.
Solicită a se lua în considerare că, la declanșarea acestei afecțiuni pot fi luate în considerare mai multe cauze care pot fi și anterioare evenimentului reclamat.
In consecință, consecințele medicale ale stării de sănătate în care reclamantul s-a aflat, nu pot fi puse în sarcina pârâtei.
Cu privire la culpă, se invedereaza faptul că societatea pârâtă a fost de bună-credință și a acordat toată încrederea și susținerea reclamantului, crezând că va fi un partener de încredere, însă prin acțiunile sale nu a făcut decât să tergiverseze restituirea bunului către societatea pârâtă, refuzând achitarea obligațiilor contractuale.
Societatea pârâtă și-a îndeplinit obligațiile contractuale de a pune la dispoziția utilizatorului bunul ce face obiectul contractului de leasing, spre deosebire de utilizatorul B. I. M. care nu și-a respectat obligațiile de plată a ratelor asumate prin contract, ceea ce a dus în final la reposesia acestuia. Astfel, situația prezentată de reclamant a fost generată din propria culpă a acestuia.
Solicită a se reține că, nu numai că fapta la care se face referire în acțiune nu are caracter ilicit, dar și că aceasta nu este de natură a-i produce reclamantului un prejudiciu. Totodată, solicită a se lua act că este lipsit de relevanță de informațiile prezentate de presupusul prejudiciat cu privire la pronunțarea anterioară a instanțelor judecătorești asupra întoarcerii executării silite, întrucât aceasta nu constituie o condiție pentru angajarea de răspundere civilă delictuală.
In probatiune se solicita incuviintarea probei cu inscrisuri, interogatoriu, martori si expertiza medicala.
In drept, intampinarea se intemeiaza pe prevederile 115 si următoarele Cod proc. civ., art. 7 din Codul de Proc. Civilă, art. 2 alin. 1 lit. „e” din Legea nr. 146/1997.
Prin Sentinta civila nr. 724 din data de 12.01.2013, instanta a admis exceptia necompetentei teritoriale a Judeatoriei Baia M. si a dispus declinarea cauzei infavoarea Judecatoriei B..
Dosarul cauzei a fost inregistrat pe rolul Judecatoriei B. la data de 21.02.2013 sub nr._ .
Prin cererea reconventionala, paratul – reclamant solicita ca instanta sa dispuna obligarea reclamantului B. I. M. la plata sumei de 21.228,45 ron cu aplicarea dobânzii legale pana la data soluționării irevocabile a prezentei acțiuni si obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecata.
In motivare se arata ca intre părți a fost încheiat un contract de leasing, care este titlu executoriu, așa cum reiese si din prevederile art. 8 din OG 51/1997: „Contractele de leasing (...) constituite în scopul garantării obligațiilor asumate prin contractul de leasing, constituie titluri executorii”.
Contractul de leasing nr._/_ i-a conferit utilizatorului B. I. M. un drept de folosința asupra autovehiculului marca SKODA O. TOUR 1.9 TDI/90 CP, . TMBDG41U_, număr de înmatriculare B-_-1010, folosința conditionata de respectarea obligațiilor contractuale.
La data semnării contractului de leasing cu nr_/_, Utilizatorul (B. I. M.), precum si Locatorul (P. L. ROMANIA IFN SA) au semnat si au agreat Condițiile Generale de L. - Parte integranta din contractul de leasing financiar precum si scadentarul de plata aferent contractului.
Societatea a emis lunar facturi reprezentând rate de leasing, respectiv rate prime de asigurare conform contractului de leasing, pe care contestatorul nu le-a achitat desi potrivit contractului aceasta obligație ii revenea, Finanțatorul nefiind obligat să reamintească Utilizatorului datele la care sunt scadente ratele datorate de catre acesta.
Având in vedere ca la data de 27.10.2010 reclamantul – parat figura restant cu 6(sase) rate de leasing restante, pe langa ratele emise anticipat, pe care utilizatorul a inteles sa le conteste in fata instantei de recurs, si reziduala si 10(zece) rate de asigurare casco restante, reposesia autovehicului finanțat, prin intermediul executorului judecătoresc P. B..
Conform dispozițiilor contractuale dar si recunoscute de lege, in calitate de utilizator B. I. M. avea obligația predării bunului către proprietar.
Astfel, potrivit art. 6.4 din contractul de leasing, B. I. M., s-a obligat irevocabil la restituirea de bunăvoie a autovehicului in situatia rezilierii contractului, situatie in care papratul – reclamant nu ar fi fost obligat sa recurga la procedura de executare silita.
Cu toate acestea, prin decizia civila nr. 169/R/10.02.2012 pronuntata de Tribunalul Maramureș la cererea B. I. M. s-a dispus admiterea acțiunii de recurs si a contestatiei la executare dispunând restituirea autovehicului pe care il utilizeaza in sistem leasing si ia plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 2097 lei.
Prin notificarea expediata prin fax la data de 22.03.2012, B. I. M. a somat paratul – reclamant la punerea in aplicare a dispozițiilor instantei de recurs.
F. de cele solicitate de B. I. M., s-a adus la cunostinta acestuia ca nu se poate a se da curs solicitării de restituire a autovehicului SKODA O. TOUR 1.9 TDI/90 CP, . TMBDG41U_, număr de înmatriculare B-_-1010 intrucat autovehiculul nu se mai afla in posesia paratei - reclamante fiind valorificat către un tert.
Instanța nu a pus în vedere să nu se înstrăineze bunul prin decizia de care se prevaleaza reclamantul in prezenta acțiune iar in calitate de proprietar, paratul - reclamant avea dreptul de a dispune in orice mod de bunul sau.
Ca urmare a notificării comunicate la data de 22.03.2012, parata – reclamanta am inteles sa se conformam dispozițiilor instantei de judecata in vederea achitarii cheltuielilor de judecata in cuantum de 2097 lei la care am fost obligați prin decizia civila nr. 169/R/10.02.2012.
Se subliniaza faptul ca sumele obtinute in urma valorificării autovehiculul finantat inițial reclamantului B. I. M., au fost utilizate la achiziționarea autovehiculul pus ulterior la dispoziția acestuia.
Desi parata si-a îndeplinit toate obligațiile, inca din data de 27.08.2013 notificandu-l pe reclamant in sensul punerii la dispoziție a autovehicului conform dispozițiilor instantei de judecata, acesta dand dovada de rea credința, nu a inteles sa isi achite obligațiile contractuale constând in ratele de leasing ramase neachitate si valoarea reziduala stabilita conform contractului de leasing desi avea cunostinta despre data scadentei acestora conform scadentarului stabilit inca de la data semnării contractului de leasing nr._/_.
Cererea reconventionala se intemeaiza pe prevederile art. 209 C..
In probatiune se solicita incuviintarea probei cu inscrisuri, martori si interogatoriul paratului.
In intampinarea formulata fata de cererea reconventionala, reclamantul – parat solicita respingerea acesteia avand in vedere ca s-a achitat in totalitate autoturismul care a făcut obiectul contractului de leasing, ca nu datoreaza nici o suma paratei - reclamante, ca pana in luna septembrie 2010 s-a achitat cu regularitate toate ratele, iar in luna octombrie 2013 s-a achitat suma de 18.365,57 lei contravaloarea autoturismului care a fost predat.
Prin raspunsul la intampinarea formulata la cererea reconventionala, paratul – reclamant solicita respingerea sustinerilor reclamantului – parat.
Cererea este legal timbrată.
Sub aspectul probatiunii, instanta a incuviintat proba cu inscrisuri si interogatoriul reclamantului – parat.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
În fapt, la data de 01.09.2005, părțile au încheiat contractul de leasing financiar nr._/596 având ca obiect un autoturism. Predarea acestuia s-a realizat la data de 01.11.2005.
Potrivit deciziei Deciziei civile nr. 169/R/10.02.2012 a Tribunalului Maramureș – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._/182/2010, emiterea de către finanțator (pârâtă) în luna septembrie 2010 (înainte de ajungerea la maturitate a contractului) a trei facturi conținând rata lunară, rata de capital și valoarea reziduală – accize a reprezentat o încălcare a contractului și o măsură abuzivă. Pentru acest motiv s-a admis recursul utilizatorului (reclamant în cauza de față) împotriva sentinței civile nr. 5564/7.06.2011 a Judecătoriei Baia M., care a fost modificată în sensul admiterii contestației la executare și obligării creditoarei . IFN SA la restituirea către B. I. M. a obiectului contractului de leasing (autovehiculului) și la plata cheltuielilor de judecată.
În raport de aceste împrejurări reclamantul a susținut că i-au fost cauzate prejudicii de imagine, constând în afectarea reputației sale, în calitate de cadru didactic (prin ridicarea autovehiculului din curtea liceului unde lucra), precum și prejudicii constând în afectarea stării sale de sănătate (afecțiuni cardio vasculare, potrivit actelor medicale depuse la dosar – f. 11-14).
Instanța reține că înțelesul noțiunii de prejudiciu moral constă în rezultatul dăunător direct al unei fapte ilicite și culpabile, prin care se aduce atingere valorilor cu conținut nepatrimonial care definesc personalitatea umană.
La stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu moral instanța trebuie să aibă în vedere o . criterii, cum ar fi consecințele negative suferite pe plan psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost, sunt și, mai ales, vor fi percepute consecințele, dar și măsura în care persoana a fost afectată emoțional.
Atât prejudiciul patrimonial, cât și cel nepatrimonial reprezintă elemente structurale ale răspunderii civile delictuale.
Cât privește îndeplinirea în cauză a condițiilor pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtei, instanța reține că, articolul 1357 din Codul civil prevede că cel ce cauzează altuia prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.
Din prevederile art. 1349 Cod civil, se desprind, ca și condiții ale angajării răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, următoarele: a) existența unei fapte ilicite, b) săvârșite cu vinovăție, c) care să fi provocat părții civile un prejudiciu, d) între faptă și prejudiciu existând o legătură de cauzalitate.
Or, măsurile contractuale incorecte luate de pârâtă au fost sancționate, printr-o hotărâre judecătorească (decizia civilă nr. 169/R/10.02.2012 a Tribunalului Maramureș – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._/182/2010) fiind obligată pârâta să restituie reclamantului autovehiculul și să suporte cheltuielile de judecată.
Conduita contractuală a pârâtei a produs, într-adevăr, un prejudiciu material reclamantului, însă din probatoriul administrat nu rezultă existența și a unui prejudiciu moral, printr-o lezare a imaginii. Ridicarea abuzivă a autovehiculului are consecințe patrimoniale însă nu poate fi însă considerată o acțiune de natură să lezeze reputația unei persoane. De asemenea, reclamantul nu a dovedit legătura de cauzalitate între afecțiunile sale medicale și acțiunile pârâtei.
Pentru aceste considerente, instanța va reține că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile atragerii răspunderii pârâtei pe plan delictual, pentru daune morale, cererea urmând a fi respinsă, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cererea reconvențională, instanța constată că argumentele pârâtei reclamante repun în discuție pretinsa legitimitate a rezilierii contractului de leasing și facturării anticipate a ultimelor rate de leasing și a valorii reziduale.
Or, câtă vreme printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă s-a reținut caracterul abuziv al emiterii acestor facturi, concomitent și în mod anticipat (față de data ajungerii la maturitate a contractului), pârâta reclamantă nu poate obține contrariul (achitarea acelorași facturi) pe calea unei cereri cum este cea de față.
Dealtfel, pârâta reclamantă confirmă faptul că nu a restituit autovehiculul care făcea obiectul contractului de leasing, pretinzând că acesta ar fi fost înstrăinat către un terț. Ca atare, a procedat la predarea unui alt autovehicul, a cărui contravaloare –_,57 lei (potrivit facturii fiscale nr._/7.10._, f. 50), a fost achitată integral de către utilizator, astfel cum rezultă din foile de vărsământ depuse la dosar (f.48-49).
Pentru aceste motive, cererea pârâtei reclamante de obligare a reclamantului pârât la plata sumei de_,45 lei urmează a fi respinsă, ca neîntemeiată.
DISPUNE
Respinge cererea de chemare in judecata formulată de reclamantul – pârât B. I. M., cu domiciliul ales in Baia M., .. 23, ., in contradictoriu cu paratul – reclamant . IFN SA, cu sediul in Voluntari, .. 2, judetul Ilfov, ca neintemeiata
Respinge cererea reconventonala, ca neintemeaita.
Cu recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16.04.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
TĂȘCAN A. M. S. I.
| ← Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 5886/2014.... | Actiune in regres. Sentința nr. 5412/2014. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
