Plângere contravenţională. Sentința nr. 853/2014. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 853/2014 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 11-03-2014 în dosarul nr. 10222/94/2012
DOSAR NR._ SECTIA CIVILĂ
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
-
SENTINȚA CIVILĂ NR.853
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 11 MARTIE 2014
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE ELISABETA-MIHAELA IORDĂCHESCU
GREFIER E. A.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul, C. C. și pe intimata, SECȚIA R. DE POLIȚIE TRANSPORTURI BUCUREȘTI- BIROUL DE POLIȚIE AEROPORT INTERNAȚIONAL HENRI C., având ca obiect plângere contravenționala.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința de la 04.03.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, parte integrantă din prezenta sentință, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 11.03.2014, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANTA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 27.08.2012, sub nr._ petentul, C. C. în contradictoriu cu intimata, SECȚIA R. DE POLIȚIE TRANSPORTURI BUCUREȘTI- BIROUL DE POLIȚIE AEROPORT INTERNAȚIONAL HENRI C. a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._, întocmit la data de 16.08.2012 de intimat.
In fapt, la data de 25.07.2012, petentul arată că aflându-se in calitate de conducător auto/șofer taxi la Compania "Pelicanul" având indicativele 700/2700 in jurul orei 00.00, a preluat o comanda prin dispecerat, prin care a fost solicitat sa preiau o persoana de la Aeroportul Otopeni din zona "fostului ceas" situata in porțiunea drumului public ce are in vecinătate o parcare la nivel si o construcție supraetajata destinata parcării in care taxiurile nu au acces, fiind astfel obligat sa oprească si sa aștepte clientul in zona mai sus amintita.
Este de notorietate faptul ca exact in acea zona in care a oprit, sunt șicane permanente intre șoferii anumitor firme de taxi venite din oraș si lucrătorii firmelor de paza din acea zona, ce apelează in mod constant la serviciile politiei din incinta aeroportului, in acest fel, generând o stare conflictuala permanenta, fapte ce au fost evidențiate in mass-media.
In legislația in materie, in vigoare, legiuitorul stipulează clar ca, nu este de competenta materiala a Serviciului Politiei Transporturi a Aeroportului Otopeni sa rezolve astfel de cazuri, generatoare de abuzuri ( in complicitate cu firmele de paza, agenții de securitate aeroportuara si restul personalului aflat in zona) pentru apărarea intereselor altor firme de taxi ce operează in zona aeroportului.
F. de situația prezentata mai sus arată că in timpul așteptării clientului său, agenții de paza din zona parcării învecinata cu drumul public, au venit lingă mașina sa si pe un ton si un limbaj necorespunzător, au încercat să-l gonească din zona; întrucât nu a plecat fiind obligat deontologic sa aștepte clientul, aceștia au venit la intimidare in număr mult mai mare încercând sa-i blocheze mașina cu alte mașini pe motiv ca ar staționat neregulamentar in zona; la un moment dat au apelat la "ajutorul " oferit de către un agent din cadrul Serviciului Politiei Transporturi al Aeroportului "Henri Coanda", acesta venind in ținuta necorespunzătoare, nepurtând cascheta alba si însemnele specifice (insigna cu nr de identificare, plăcuta cu numele, baston si vesta reflectorizanta cu inscripția Politia Rutiera), având . sticla cu apa si doar un simplu ecuson atârnat de gat pe care i l-a fluturat prin fata, neprezentându-si funcția, calitatea, numele si serviciul in cadrul căruia lucrează.
Văzând ca starea conflictuala se agravează a părăsit zona, revenind după câteva minute in speranța ca va putea sa-și recuperez clientul fapt ce nu s-a mai întâmplat probabil clientul a apelat la serviciile unui alt taxi.
Mai arată că la data de 27.07.2012, depășindu-si atribuțiile ce-i revin, agentul de politie transporturi S. P..(indescifrabil) a venit in București, cu o mașina particulara, împreuna cu o alta persoana civila, care s-a prezentat a fi superiorul acestuia, la firma unde lucrează cerând patronului datele personale, pentru confruntare cu ceea i se comunicase.
La data de 16.08.2012, depășindu-si atribuțiile ce le revin, la adresa sa de domiciliu s-au prezentat 2 agenți de politie, de la aeroportul "Henri Coanda", înmânând celui ce se afla in locație si nu personal, doua procese verbale si o comunicare in care a fost înștiințat sa predea permisul de conducere Brigăzii de politie rutiera a Municipiului București, in acest fel aflând cu surprindere ca a fost sancționat contravențional pentru ca: " la data de 25.07.2012...aflându-se in autoturismul_ la coborârea de pe estacada Sosiri Internaționale a proferat injurii si expresii injurioase la adresa agentului de securitate aeroportuara P. M. I.. Totodată a refuzat sa se legitimeze cu actul de identitate la cererea justificata a agentului de politie transporturi aeriene".(p.v...nr_) fapt total eronat si necorespunzător cu realitatea, întrucât se afla in alta locație la acea ora si acea data - pe drumul public de acces intre parcarea supraetajata si breteaua de acces către plecări internaționale in zona denumita "fostul ceas"-, prezenta sa putând fi lesne dovedita de înregistrările camerelor video din zona cum de altfel se contrazice prin Procesul Verbal . nr._/16.08.2012 - "...nu a oprit la semnal si a refuzat sa se legitimeze...".
Petentul în esență arată că, constatările agentului inserate in cuprinsul procesului verbal contestat, sunt in mod evident nereale, referindu-se la o situație de fapt ce nu corespunde realității, procesul verbal fiind adresat in mod abuziv iar sancțiunea contravenționala nefondata
Petentul și-a întemeiat cererea în drept pe disp. art 8 alin 1 si 2 din legea 61/1991 republicata, solicitând administrarea probei cu înscrisuri.
Intimata, legal citată, nu a depus întâmpinare.
Cererea este scutită de taxă de timbru și timbru judiciar.
In cauză au fost încuviințate și administrate proba cu înscrisuri și audierea martorului asistent. L. V. a cărui depoziție se află la f.32 dosar. S-a solicitat de la intimată înregistrarea video cu privire la procesul verbal contestat. Întrucât termenul maxim de păstrare a imaginilor este de 3 luni s-a solicitat copia CD-ului la care petentul a făcut referire, din dosarul nr._/94/2012 aflat în recurs la tribunalul Ilfov, fiind administrată și această probă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._, întocmit la data de 16.08.2012 de intimat, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 1000 lei, constatându-se că la data de 25.07.2012, în timp ce se afla în raza aeroportului Henri Condă, în autoturismul propriu cu nr de inmatriculare_, a proferat injurii și expresii jignitoare la adresa agentului de securitate, P. M. I., refunzând să se legitimeze cu actul de identitate la cererea justificată a agentului de poliție aeroporturi, fapta fiind sancționată de dispozițiile art 3 pct 1 din Legea nr. 61/1991 rep.
Plângerea a fost depusa cu respectarea termenului de 15 zile stabilit de art.31 alin.1 din O.G. nr.2/2001.
În ceea ce privește legalitatea proceselui-verbal, instanța constată că acestea au fost încheiate cu respectarea cerințelor legale prevăzute de art.16 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde au fost încheiate, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța constată că, prin raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului trebuie analizat, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o „acuzație în materie penală”, în sensul art.6 din CEDO. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative: 1)dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2) natura faptei, 3)natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
În cauză, potrivit dreptului intern, săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice reprezintă fapte contravenționale și nu penale. Natura faptelor nu impune calificarea ca fiind acuzație în materie penală, raportat la împrejurările săvârșirii acestora, precum și la pericolul social redus. Însă, tratamentul sancționator s-a realizat prin aplicarea unei amenzi în cuantum total de 1000 lei, care are caracter represiv.
Astfel, prin raportare la caracterul sancțiunii, instanța concluzionează că faptele reținute în sarcina petenților reprezintă „acuzații în materie penală”.
Consecințele calificării faptei drept „acuzație în materie penală” sunt: petentul se bucură de prezumția de nevinovăție iar sarcina probei incumbă autorităților statului. Însă, nici una dintre aceste garanții procesuale nu are caracter absolut, deoarece limitele până la care funcționează prezumția de nevinovăție și conținutul obligației autorităților de a suporta sarcina probei se raportează la specificul fiecărui caz în parte.
În materia faptelor scoase din sfera dreptului penal și incluse în sfera abaterilor contravenționale, Curtea europeană a admis faptul că limitele de apreciere sub aspectul respectării prezumției de nevinovăție sunt mult mai largi. Prezumția de nevinovăție nu este una absolută, ca de altfel nici obligația acuzării de a suporta întreaga sarcină a probei. D. fiind că analiza se plasează într-un domeniu în care numărul faptelor sancționate este extrem de mare, Curtea europeană a reținut că aplicarea cu cea mai mare rigoare a principiilor enunțate ar duce la lăsarea nepedepsite a multor contravenții și ar pune în sarcina autorităților ce aplică astfel de sancțiuni o povară excesivă și nejustificată.
În această ordine de idei, instanța observă că este dovedit că petentul a săvârșit contravenția reținute în sarcina acestuia.
Jurisprudența Curții europene nu impune statelor contractante să dea o anumită forță probantă, mai largă sau mai restrânsă, procesului-verbal de contravenție, și cu atât mai mult să îl facă lipsit de orice efect util, ci doar statuează asupra faptului că sarcina instanțelor naționale este de a respecta principiul proporționalității între, pe de o parte, scopul urmărit de autoritățile statului de a sancționa faptele antisociale, iar pe de altă parte, mijloacele utilizate în proces pentru aflarea adevărului judiciar, cu respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional. Aceasta presupune prin esență ca sistemul probator să nu ducă la impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit în materie de sarcină a probei.
Hotărârea A. împotriva României nu constituie o critică a atribuirii unei valori probante procesului-verbal de contravenție, ci doar a modului de administrare a probelor. Din această perspectivă, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și poate constitui o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului. A conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerat o modalitate de „stabilire legală a vinovăției”. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale, minore ca și gravitate dar extrem de numeroase.
Astfel, instanța reține că procesul-verbal este temeinic întocmit, în baza constatărilor personale ale agentului de poliție, petentul având la rândul lui posibilitatea de a face dovada contrară.
În acest sens, instanța reține că simplele afirmații ale petentului prin care neagă săvârșirea faptelor nu sunt în măsură să înlăture prezumția de legalitate și temeinicie a proceselor verbale ce au fost întocmit în baza constatărilor personale ale agentului de poliție, nefiind susținute de nicio probă în acest sens.
În ceea ce privește proba cu înregistrarea video administrată la termenul din 04.03.2014, și față de susținerile petentului consemnate în cuprinsul Încheierii de ședință din aceeași dată, instanța reține că la data săvârșirii faptei a avut loc o situație tensionată între petent, paza Aeroportului și agentul constatator, aspecte ce se coroborează cu faptele constatate personal de agent.
Cu privire la sancțiune, instanța reține că agentul constatator a făcut o corectă încadrare a faptei reținute în sarcina petentului și a aplicat sancțiunea prevăzută de Legea nr.61/1991 în mod legal și temeinic.
Pentru stabilirea acesteia, agentul a respectat dispozițiile art. 21 pct.3 din OG nr. 2/2001 care prevăd că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Față de aceste dispoziții legale și de datele cauzei, instanța constată că sancțiunea aplicată respectă principiul proporționalității cu gradul de pericol al faptei săvârșite, agentul constatator aplicand amenda intre limitele prevazuta de lege, orientandu-se spre media acestora.
Având în vedere aceste considerente, văzând și disp. art.34 din O.G. nr. 2/2002 instanța va respinge plângerea contravențională formulată de petentul împotriva procesului verbal contestat, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARARE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul, C. C. domiciliat în București, . 30,., apt.6, sector l, și pe intimata, SECȚIA R. DE POLIȚIE TRANSPORTURI BUCUREȘTI- BIROUL DE POLIȚIE AEROPORT INTERNAȚIONAL HENRI C. cu sediul în Otopeni, .. 224E, J. ILFOV, ca neîntemeiată.
Menține procesul – verbal ca fiind legal și temeinic întocmit.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.03.2014.
Președinte,Grefier,
Pentru grefier aflat în concediu de odihnă,
semnează grefier șef
Red. Jud. IEM/thn.E.A/4 ex/ 09.07.2014
| ← Actiune in regres. Sentința nr. 4772/2014. Judecătoria BUFTEA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3288/2014.... → |
|---|
