Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr. 5778/2014. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5778/2014 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 06-11-2014 în dosarul nr. 6102/94/2012
Dosar nr._ SECȚIA CIVILĂ
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5778
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 06.11.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: BURCEA ALINA-LAURA
GREFIER: D. S.
Pe rol pronunțarea cererii privind pe reclamanții N. M., N. E. și pe pârâții P. N., C. L. de Fond Funciar Găneasa, C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra terenurilor Ilfov, având ca obiect hotărâre care sa țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Dezbaterile și susținerile orale ale părților au avut loc și au fost consemnate în încheierea de ședință de la 16.10.2014 ce face parte integrantă din prezenta, când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data 23.10.2014, la 30.10.2014, apoi la 06.11.2014, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 21.05.2012 sub nr._, astfel cum a fost completată, reclamanții N. M., N. E. au chemat în judecată pe pârâții P. N., C. L. de Fond Funciar Găneasa, C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra terenurilor Ilfov, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună următoarele:
- pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul teren în suprafață de 3.200 mp, situat în . Găneasa, . nr. 7, județ Ilfov, ca urmare a încheierii unei convenții potrivit art. 969 Cod civil,
- constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._/6.12.2005, în sensul radierii din conținutul acestuia a suprafeței de teren de 3.200 mp și obligarea Comisiei Locale de Fond Funciar Găneasa și Comisiei Județene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Ilfov să emită reclamanților titlu de proprietate pentru terenul în suprafață de 3.200 mp situat în . nr. 7, județul Ilfov, respectiv T 14, P 373-374.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că în anul 1986, P. D. I., autorul pârâtului, a încheiat cu reclamanții contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2763/7.11.1986 prin care a vândut reclamanților imobilul compus din construcție și teren în suprafață de 3.200 mp. Voința reală a părților a fost să se vândă întreg imobilul. De la momentul vânzării, respectiv anul 1986, reclamanții au plătit prețul și au intrat în posesia întregului bun imobil, înregistrându-se pe rolul fiscal atât cu privire la terenul în suprafață de 3.200 mp, cât și cu privire la construcție, în prezent fiind plătitori de impozit pe suprafața de teren intravilan de 3.200 mp.
Reclamanții au mai precizat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 971 și art. 1295 Cod civil, cu privire la primul capăt de cerere.
În ceea ce privește constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._/6.12.2005, reclamanții au arătat că în mod eronat suprafața de 0,32 ha teren intravilan a fost trecută pe titlul de proprietate nr._/6.12.2005 emis pe numele P. D. I., această suprafață fiind înstrăinată reclamanților încă din anul 1986. Prin urmare, se impune anularea parțială a titlului de proprietate nr._/6.12.2005, în sensul excluderii suprafeței de 3.200 mp teren intravilan și emiterea unui titlu de proprietate pe numele reclamanților, pentru terenul în suprafață de 3.200 mp situat în comuna Găneasa, . nr.7, județul Ilfov, respectiv T 14, P 373-374.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.969, art.971, art.1073, art.1075, art.1077, art.1285 Cod civil, art.112 C.proc.civ.
În susținerea cererii, reclamanții au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului, proba testimonială cu doi martori, expertiză tehnică de specialitate.
Reclamanții au depus la dosarul cauzei, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, următoarele înscrisuri: Autorizație de înstrăinare nr. 1236/5.11.1985, chitanța de plată din data de 23.02.2012, privind impozitul pe teren și pe clădiri, istoric de rol, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2763/7.11.1986, taloane de pensie, adeverința nr. 1702/25.04.2012, facturi utilități.
Cererea a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 2.211 lei (fila 45) și timbre judiciare de 5 lei.
Pârâtul, P. N., a depus întâmpinare prin care a solicitat instanței respingerea cererii ca neîntemeiată.
De asemenea, pârâtul a invocat excepția lipsei de interes a reclamanților în promovarea acțiunii și excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților.
În motivare, pârâtul a precizat că este moștenitorul lui P. I., prin reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii 18/1991, eliberându-i-se titlul de proprietate nr._/6.12.2005, în baza Ordinului Prefectului nr.28/27.01.2005, pentru imobilul teren intravilan în suprafață de 3.200 mp, situat . nr. 7, județ Ilfov.
La data de 07.11.1986, P. I., a încheiat cu autorul reclamantei, N. M., contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2763, prin care primul a vândut și al doilea a cumpărat imobilul constituit din locuința compusă din trei camere și o bucătărie. Terenul aferent construcției, în suprafață de 250 mp, a fost trecut în proprietatea statului, conform art. 30 alin. 2 din Legea 58/1974, în vigoare la acea dată. Prin urmare, s-a înstrăinat doar imobilul construcție, părțile nu au convenit niciodată vânzarea vreunei suprafețe de teren.
Având în vedere considerentele expuse, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115 C.proc.civ.
În susținere, a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus la dosarul cauzei titlul de proprietate nr._/6.12.2005.
Prin încheierea de la data de 21.06.2013 instanța a unit cu fondul cauzei excepțiile invocate de pârât prin întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului sub aspectul excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților, invocată de pârât prin întâmpinare, excepție procesuală de fond, absolută și peremptorie, instanța reține următoarele:
Reclamantul fiind acela care sesizează instanța de judecată cu o cerere de chemare în judecată, are obligația de a justifica atât calitatea procesuală activă, cât și calitatea procesuală pasivă a pârâtului, aceasta deoarece raportul de drept procesual vizează doar titularii drepturilor și obligațiilor ce reies din raportul de drept material dedus judecății.
Calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat (calitate procesuală activă), precum și între persoana chemată în judecată (pârâtul) și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății (calitate procesuală pasivă).
În ceea ce privește capătul principal de cerere, reclamanții au solicitat instanței, pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de titlu de proprietate cu privire la imobilul teren în suprafață de 3.200 mp, situat în . Găneasa, . nr. 7, ca urmare a încheierii unei convenții potrivit art. 969 C.civ..
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2763/07.11.1986 de notariatul de Stat Sector Agricol Ilfov(f. 9-10), reclamanții au dobândit dreptul de proprietate de la autorul pârâtului, P. I., asupra imobilului construcție, cu destinație de locuință, situată în comuna Găneasa, . din trei camere și o bucătărie.
Astfel, instanța constată că în cazul unei cereri, având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract, calitatea procesuală activă poate să o aibă promitentul-cumpărător sau promitentul-vânzător, care trebuie să dovedească îndeplinirea obligațiilor asumate prin antecontract.
Având în vedere că reclamanții pretind că au încheiat un contract consensual de vânzare-cumpărare cu autorul pârâtului cu privire la suprafața de teren de 3.200 mp, contract ce ar valora antecontract în baza principiului conversiunii actului juridic, stabilirea calității procesuale active presupune ca instanța să statueze asupra fondului, respectiv să aprecieze asupra existenței unei manifestări de voință din partea părților în acest sens.
În consecință, instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale active, invocată de pârât, prin întâmpinare, ca neîntemeiată, având în vedere că acest aspect este indisolubil legat de fondul capătului de cerere privind pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract.
Cu privire la capătul de cerere privind constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._/06.12.2005, instanța va analiza cu prioritate excepția lipsei de interes, invocată de pârât, prin întâmpinare.
Analizând excepția lipsei de interes a cererii, excepție de fond, absolută și peremptorie, invocată de pârât, prin întâmpinare, instanța constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții au solicitat instanței constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._/6.12.2005, în sensul radierii din conținutul acestuia a suprafeței de teren de 3.200 mp și obligarea Comisiei Locale de Fond Funciar Găneasa și Comisiei Județene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Ilfov să emită reclamanților titlu de proprietate pentru terenul în suprafață de 3.200 mp situat în comuna Găneasa, . nr. 7, județul Ilfov, respectiv T 14, P 373-374.
Prin titlul de proprietate nr._/06.12.2005(f. 34) emis de C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, autorului pârâtului P. I. i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren de 6000 mp situat în . Ilfov.
Pentru promovarea unei acțiuni în constatarea nulității absolute a actelor de reconstituire a dreptului de proprietate este necesar ca persoana reclamantă să justifice un interes. Interesul care fundamentează acțiunea trebuie să îndeplinească următoarele condiții: să fie legitim, să fie personal și să fie născut și actual.
Actualitatea interesului derivă din existența în patrimoniul reclamanților a unui drept subiectiv, încălcat prin emiterea actului juridic atacat, fie a dreptului de proprietate, echivalând în speță cu vocația la reconstituirea dreptului de proprietate prin procedura prevăzută de Legea nr. 18/1991.
Instanța constată că reclamanții nu justifică existența unui interes în acest capăt de cerere, întrucât, astfel cum rezultă din înscrisurile existente la dosarul cauzei, reclamanții nu au inițiat procedura legală pentru reconstituirea dreptului de proprietate la autoritățile competente potrivit dispozițiilor Legii nr. 18/1991 și nici nu au făcut dovada existenței unui drept cu privire la terenul menționat.
Având în vedere aceste considerente, instanța va admite excepția lipsei de interes, invocată de pârât, prin întâmpinare, a capătului de cerere privind constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._/06.12.2005.
În consecință, va respinge cererea privind constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._/06.12.2005 ca fiind lipsită de interes și va respinge capătul de cerere accesoriu privind obligarea Comisiei Locale de Fond Funciar Găneasa și Comisiei Județene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Ilfov să emită reclamanților titlu de proprietate pentru terenul în suprafață de 3.200 mp situat în comuna Găneasa, . nr. 7, județul Ilfov, respectiv T 14, P 373-374 ca neîntemeiată.
În ce privește cererea privind pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract, instanța reține următoarele:
În fapt, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2763/07.11.1986 de Notariatul de Stat Sector Agricol Ilfov(f. 9-10), reclamanții au dobândit dreptul de proprietate de la autorul pârâtului, P. I., asupra imobilului construcție, cu destinație de locuință, situată în comuna Găneasa, . din trei camere și o bucătărie.
În contract, s-a făcut mențiunea că terenul aferent construcției în suprafață de 250 mp trece în proprietatea statului conform art. 30 alin. 2 din Legea nr. 58/1974.
Autorului pârâtului, P. I., prin titlul de proprietate nr._/06.12.2005(f. 34) emis de C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, autorului pârâtului P. I. i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren de 6000 mp situat în comuna Găneasa, . Ilfov.
În drept, în ceea ce privește legea civilă aplicabilă, instanța consideră că izvorul raportului obligațional în prezenta cauză este contractul de vânzare-cumpărare pe care reclamanții pretind ca l-au încheiat la data de 07.11.1986. Potrivit art. 6 alin. 2 din N.C.civ. actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor. Conform art. 102 alin. 1 din Legea 71/2011 contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa.
Prin urmare, cu privire la legea care guvernează prezentul raport litigios, instanța consideră că sunt incidente dispozițiile art. 102 alin. 1 din Legea nr. 71/2011. Având în vedere aceste dispoziții legale, în cauză sunt aplicabile dispozițiile Codului civil din 1864.
Instanța reține că, potrivit art. 969 C.civ, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, iar potrivit art. 970 alin. 1 C.civ, convențiile trebuie executate cu bună credință.
Promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare este o convenție, prin care ambele părți, înțelegându-se asupra lucrului și a prețului, se obligă să încheie în viitor contractul, obligația asumată de către promitentul-vânzător prin antecontract fiind o obligație de rezultat, iar nu una de diligență. Această clasificare este importantă, întrucât principalul aspect al distincției dintre obligațiile de rezultat și cele de prudență și diligență se situează pe tărâm probatoriu: în cazul obligației de rezultat, neatingerea rezultatului dorit constituie ipso facto o prezumție de culpă a debitorului.
Pe de altă parte, instanța reține că, în situația în care promitentul-vânzător nu își respectă obligațiile asumate prin antecontractul încheiat, iar lucrul se mai găsește în patrimoniul acestuia, pe lângă posibilitatea acordării daunelor interese sau obligării promitentului, sub sancțiunea amenzii civile, la încheierea contractului, instanța, în lumina principiului executării în natură a obligațiilor și reparării în natură a pagubelor, poate să pronunțe, în baza art. 1073 și 1077 C.civ, o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare și care va avea caracter constitutiv de drepturi.
De altfel, art. 5 alin. 2 din Titlul X al Legii 247/2005 a consacrat în mod expres această posibilitate, stipulând că, în situația în care, după încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fără construcții, una dintre părți refuză ulterior să încheie contractul, partea care și-a îndeplinit obligațiile poate sesiza instanța competentă care poate pronunța o hotărâre care să țină loc de contract.
Pentru pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, instanța reține că este necesar să fie îndeplinite toate condițiile pentru transmiterea proprietății de la promitentul-vânzător la beneficiarul-cumpărător, cu excepția consimțământului promitentului-vânzător.
Reclamanții au susținut că au încheiat la data de 07.11.1986 un contract consensual de vânzare-cumpărare cu privire la suprafața de teren de 3.200, dar întrucât erau în vigoare dispozițiile Legii 58/1974, au putut încheia în formă autentică doar un contract având ca obiect construcția cu destinația de locuință.
Întrucât contractul de vânzare-cumpărare nu a respectat cerința formei ad validitatem, condiție de validitate, esențială și specială care constă în necesitatea autentificării contractului, actul juridic încheiat între părți nu s-a născut în mod valabil, fiind lovit de sancțiunea nulității absolute.
În literatura și practica judiciară s-a arătat că unul dintre principiile de drept care înlătură regula quod nullum este, nullum producit effectum(ceea ce este nul produce efecte nule) este principiul conversiunii actului juridic, care înseamnă, în esență, înlocuirea actului juridic nul cu un act juridic valabil. Conversiunea este o modalitate de asanare prin care se înlocuiește un act juridic nul în totalitatea sa și nesusceptibil, ca atare, de a fi el însuși salvat, prin altul, ale cărui condiții de validitate primul le îndeplinește integral; înseamnă considerarea manifestării de voință ca producătoare a efectelor unui anumit act juridic, chiar dacă nu este valabilă ca alt act juridic.
Temeiul conversiunii se regăsește în regula de interpretare statornicită de art. 978 C.civ., potrivit căreia un act trebuie interpretat în sensul în care produce efecte juridice, și nu în sensul în care nu produce un asemenea efect, iar pentru a opera conversiunea trebuie îndeplinite mai multe condiții: să existe un element de diferență între actul nul și actul valabil; unul dintre acte să fie anulat efectiv și total; actul socotit valabil să îndeplinească toate condițiile de valabilitate, iar aceste condiții să se găsească în chiar cuprinsul actului anulat; din manifestarea de voință a părților să nu rezulte inadmisibilitatea conversiunii.
O aplicație a principiului conversiunii actului juridic este cazul manifestării de voință, care este nulă ca vânzare-cumpărare, dar valorează antecontract de vânzare-cumpărare.
Astfel, deși contractul de vânzare-cumpărare, pe care reclamanții pretind că l-au încheiat cu autorul pârâtului, nu produce, prin el însuși transferul dreptului de proprietate asupra terenului, fiind necesară respectarea formei autentice conform art. 2 alin. 1 din Titlul X din Legea nr. 247/2005, manifestarea de voință a părților poate valora antecontract de vânzare-cumpărare, în baza principiului conversiunii actului juridic.
Promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare poate fi încheiată prin simplul acord de voință al părților(solo consensu), fără îndeplinirea vreunei formalități și fără remiterea lucrului vândut și a prețului la momentul încheierii.
Antecontractul de vânzare-cumpărare este supus regulilor generale în materia probelor actelor juridice prev. de art. 1191 C. Civ. Astfel dacă valoarea sumei împrumutate depășește suma de 0,025 lei atunci dovada se poate face numai prin înscris autentic sau printr-un înscris sub semnătură privată.
Cu toate acestea, art. 1191 alin. 3 C. Civ. prevede că părțile pot deroga de la regula enunțată mai sus, putând în acest caz fiind probată existența contractului de împrumut și prin martori. În acest sens este și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a statuat că dovada actelor juridice al căror obiect are o valoare ce depășește suma de 250 lei se face cu înscris, conform art.1191 alin.1 C.civ. Aceste dispoziții nu sunt imperative, părțile putând să se abată de la ele, cum rezultă din alin.3 al art.1191. De asemenea, conform art. 1197, când există un început de dovadă scrisă, se pot administra oricare alte probe, iar în art. 1198 se enumeră și alte cazuri în care nu operează obligativitatea probei cu înscrisuri. (Înalta Curte de Casație și Justiție, decizia nr. 1300/1 aprilie 2003).
Apare necesar așadar ca instanța să stabilească cu prioritate dacă reclamanții au făcut proba în prezenta cauză că între părți a fost exprimată manifestarea de voință în sensul vânzării, cumpărării imobilului ce face obiectul prezentului litigiu.
Instanța apreciază că declarația martorei I. E.(f. 147), propusă de reclamanți nu este relevantă, întrucât aceasta nu a perceput în mod nemijlocit aspectele legate de încheierea contractului de vânzare-cumpărare. Astfel, conform depoziției, martora a declarat că a fost în relații foarte apropiate cu P. I. din anul 1971 până în momentul în care a decedat. În anul 1986, P. I. i-a cerut sfatul martorei cu privire la vânzarea imobilului compus din teren și construcție, acesta spunându-i că ar dori să vândă terenul și construcția nepoatei sale, N. E.. Martora a declarat că nu a fost prezentă la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare.
Instanța a încuviințat și proba cu interogatoriul pârâtului. Instanța nu poate da eficiență răspunsului dat la întrebarea a doua din interogatoriu, respectiv dacă recunoaște că autorul acestuia a vândut reclamanților imobilul din litigiu, primind pentru acesta întreg prețul, întrucât potrivit dispozițiilor art. 281 C.proc.civ., nu privește un fapt personal.
Totodată, instanța constată că nu prezintă relevanță, din punct de vedere al pronunțării unei hotărâri care să țină loc de act autentic faptul că reclamanții figurează în istoricul de rol fiscal pentru suprafața de teren de 3.200 mp, întrucât istoricul de rol fiscal nu face dovada proprietății, având rolul de a evidenția plata impozitelor.
Nici susținerea reclamanților referitoare la faptul că încă din momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare au folosit terenul, sub nume de proprietar și netulburați, deși este probată prin declarația martorei I. E.(f. 147), nu poate conduce la reținerea de către instanță a unei manifestări de voință a părților în sensul încheierii unui contract de vânzare-cumpărare, având însă aptitudinea de a dobândi eficiență juridică prin invocarea prescripției achizitive asupra terenului.
Astfel, din coroborarea probelor administrate, instanța constată că reclamanții nu au făcut dovada că voința reală a părților a fost aceea a încheierii unui contract de vânzare-cumpărare cu privire la suprafața de teren de 3.200 mp.
În lipsa unui antecontract de vânzare-cumpărare având ca obiect suprafața de 3.200 mp, instanța nu poate face aplicarea art. 5 alin. 2 din Titlul X al Legii nr. 247/2005, în conformitate cu care, în situația în care una dintre părți refuză, ulterior încheierii antecontractului, să încheie contractul în formă autentică, partea care și-a îndeplinit obligațiile poate sesiza instanța pentru pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract.
Având în vedere aceste considerente, instanța va respinge cererea privind pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de titlu de proprietate ca neîntemeiată.
În temeiul dispozițiilor art. 274 C.proc.civ., având în vedere că reclamanții se află în culpă procesuală, instanța va respinge cererea reclamanților privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Va lua act că pârâtul a solicitat plata cheltuielilor de judecată pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale active, invocată de pârât, prin întâmpinare, ca neîntemeiată.
Admite excepția lipsei de interes, invocată de pârât, prin întâmpinare, a capătului de cerere privind constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._/06.12.2005.
Respinge cererea privind constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._/06.12.2005 ca fiind lipsită de interes.
Respinge capetele de cerere privind pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de titlu de proprietate, precum și obligarea Comisiei Locale de Fond Funciar Găneasa și a Comisiei Județene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Ilfov, formulate de reclamanții N. M. și N. E., ambii cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat I. I. N., cu sediul în București, ., ., ., sector 4, în contradictoriu cu pârâții P. N., cu domiciliul ales la Cabinet de Avocatură O. N. în București, ., ., ., sectorul 6, C. L. de Fond Funciar Găneasa, cu sediul în comuna Găneasa, ., nr. 34, J. ILFOV, C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Ilfov, cu sediul în sector 3, București, ., ca neîntemeiate.
Respinge cererea reclamanților privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Ia act că pârâtul a solicitat plata cheltuielilor de judecată pe cale separată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.11.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. A.-L. D. S.
Red./Tehnored. A.L.B./D.S. și A.L.B./7 ex./13.08.2015
Comunicat părților azi, 5 ex, ………… 2015, Grefier,
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4185/2014.... | Somaţie de plată. Sentința nr. 281/2014. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
