Contestaţie la executare. Sentința nr. 5760/2014. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5760/2014 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 05-11-2014 în dosarul nr. 1610/94/2014
DOSAR NR._ SECTIA CIVILĂ
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
SENTINTA CIVILĂ NR.5760
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 05 NOIEMBRIE 2014
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE ELISABETA-MIHAELA IORDĂCHESCU
GREFIER E. A.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatorii, B. I., B. Anișoara și pe intimații, . PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR T. ȘI ASOCIAȚII SPRL, M. I. C., intervenientul, K. A. E., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la 28.10.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, parte integrantă din prezenta sentință, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 05.11.2014, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANTA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 13.02.2014 sub nr. _, contestatorul B. I. a formulat contestație la executare solicitând anularea formelor de executare, respectiv procesul verbal de licitație imobiliară din 28.01.2014 emis in Dosar execuțional nr. 65/2010 de SCPEJ D., C. & Asociații.
La data de 04.03.2014 contestatorul B. I. a depus precizare la contestația la executare, precizând cadrul procesual, arătând că înțelege să se judece cu intimata, D. D. SA PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR T. ȘI ASOCIAȚII SPRL și intimatul adjudecatar, M. I. C.. Precizează totodată și obiectul contestației la executare solicitând anularea procesului verbal de licitație imobiliară din 28.01.2014 emis in Dosar execuțional nr. 65/2010 de SCPEJ D., C. & Asociații, procesul verbal de distribuire sume întocmit la data de 18.02.2014, actul de adjudecare a imobilului situat în Voluntari, .. 4C, Vila A 8, Județul Ilfov, identificat cu nr. cadastral 3223/30/1/1/1/1/2, înscris în CF nr. 5496 a or. Voluntari, județul Ilfov, compus din teren în suprafață de 358,98 m.p. și construcțiile edificate pe acesta.
In motivarea cererii, contestatorul arată că prin somația emisă la data de 10.09.2012 de către SCPEJ D., C. & Asociații a fost înștiințat că, în baza titlului executor reprezentat de sentința civilă nr. 3349/2012 a Judecătoriei B. să achite suma de 144.026,3 euro și 15.811,51 lei pe numele și la dispoziția SCPEJ D., C. & Asociații, în caz contrar procedându-se la vânzarea imobilului al cărui coproprietar este împreună cu soția sa B. Anișoara.
După 7-8 publicații de vânzare la data de 28.01.2014 imobilul a fost adjudecat de numitul, M. I. C. pentru suma de 276.940 lei, la un preț de cca 1/5 din valoarea reală a imobilului.
Mai arată că, B. Anișoara, coproprietar și deținătoarea cotei de ½ din imobil și principalul creditor nu a fost consultată. Totodată arată că unul dintre creditori, ., la data licitației era sub incidența Legii 85/2006- faliment. Suma pentru care a fost adjudecat imobilul nu îndestulează nici măcar unul dintre creditorii . ba mai mult lasă fără dreptul de proprietate și posesie pe coproprietara imobilului, B. Anișoara, deținătoarea cotei de ½ din acesta.
Acțiunea contestatorului B. I., a fost precizată, acesta arătând în esență că au fost încălcate drepturile creditorului principal B. Anișoara, aceasta având o ipotecă legală instituită asupra bunului, licitația a fost organizată și desfășurată cu încălcarea prevederilor privind publicitatea, înștiințarea și participarea tuturor părților din dosarul de executare; actele de executare contestate au fost efectuate prin fraudarea legii, au o cauză ilicită și imorală, imobilul fiind adjudecat la o valoare derizorie; prețul obținut în urma adjudecării (f.93-98)
Totodată contestatorea B. Anișoara își precizează acțiunea în sensul celor consemnate în paragraful anterior. (f.136-141)
In drept, disp. art. 400 și urm C.p.c.
In susținerea cererii s-au depus în copie înscrisuri la dosar, f. 7-13.
Prin încheierea de ședință din data de 04.03.2014, în baza art. 164 C.p.c. s-a admis excepția de conexitate, având în vedere că ambele cereri au aceleași părți având ca obiect contestație la executare împotriva aceluiași act de executare; același dosar execuțional; aceleași motive de fapt, respectiv faptul că sunt soți, executarea silită fiind pornită împotriva unui bun proprietate comună și s-a dispus conexarea dosarului nr._, având ca obiect contestație la executare, privind pe contestatoarea B. Anișoara și pe intimatul, B. I. la dosarul nr._ .
Intimatul, M. I. C., la data de 10.04.2014 a depus întâmpinare, solicitând respingerea contestației la executare, apreciind că dispozițiile art 509 alin 5 Cod proc civ nu stabilesc o limită minimă de vânzare, astfel că se derogă de la normele dreptului comun în materie. (f. 184-187)
In drept. art. 115-118, art. 500-517, art. 563 și art. 564 C., art. 15, art. 2335 și 2386 pct. 5 din Codul civil.
La data de 15.04.2014, intervenientul, K. A. E., a depus cerere de intervenție voluntară în temeiul art. 61 N.C.p.c solicitând introducerea sa în cauză, admiterea contestației la executare motivat de faptul că are calitate de creditor al debitorului B. I.. In motivare arată că vânzarea la licitație s-a făcut în detrimentul tuturor creditorilor și fără respectarea legii. (filele 193-194)
In cauză s-a efectuat expertiză evaluatoare construcții de către expert, F. F. pentru determinarea valorii reale a imobilului vândut raportata la valoarea de piață a imobilului, aceasta stabilind o valoare actuală a imobilului de 166.600 Euro, precum și că prețul de vânzare al imobilului este derizoriu, chiar și prin raportare la faptul că suma a fost obținută în cadrul uei executări silite. (f.320-341)
Cererea a fost legal timbrată.
La dosar a fost atașat, la solicitarea instanței, dosarul de executare nr. 65/2010, SCPEJ D., C. & Asociații, în copii certificate.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, creditoarea . a început executarea silită pentru suma de 189.134,67 lei, împotriva debitorului B. I., în baza titlului executoriu reprezentat de biletul la ordin din 23.09.2009 scadent la data de 23.09.2009, avalizat de B. I., refuzat integral la plată.
Având în vedere că imobilul pentru care a fost începută executarea silită era bun comun al soților B. I. și B. Anișoara, la cererea creditoarei . a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei B. dosarul nr_/94/2011, având ca obiect partajarea imobilului.
În cauză a fost pronunțată sentința civilă nr 3349 din 21.06.2012, prin care instanța a constatat că B. I. și B. Anișoara au dobândit în timpul căsătoriei în cote egale casa și terenul situate în Voluntari, . 4 C, vila A8, jud Ilfov, atribuind în natură bunul contestatorului B. I. și stabilind în sarcina acestuia și în favoarea contestatoarei B. Anișoara o sultă de 144.026,3 Euro. (f. 36-38, dosar conexat nr_ )
Prin urmare, contestatoarea B. Anișoara, în calitate de creditor a început executarea silită împotriva debitorului B. I., formându-se dosarul execuțional nr 1173/2012, pe rolul B. D., C. și D.. (f. 32-33, dosar conexat nr_ )
Prin Procesul verbal de licitație imobiliară din 28.01.2014, imobilul mai sus menționat a fost vândut cu suma de 276.940 lei, către adjudecatar M. I. C., prețul de pornire a licitației fiind de 216.039,47 Euro, echivalentul sumei de 962.023,75 lei, reprezentând 75 % din prețul inițial de 288.052,63 Euro. (fila 5-6, dosar conexat nr_ )
Totodată, instanța reține că prețul imobilului stabilit prin expertiză a fost de 288.052,63 Euro, acesta fiind prețul de pornire potrivit publicațiilor de vânzare anterioare. (filele 28-29, dosar conexat nr_ )
În drept, potrivit art 371 ind 7, art 373 ind 1 alin 1 și art 371 alin 5 Cod proc civ, instanța reține că executarea silită începe la cererea creditorului, acesta având dreptul de a solicita atât suspendarea executării silite, cât și încetarea acesteia.
Prin urmare, creditorul . a solicitat suspendarea executării silite, aceasta fiind suspendată potrivit Procesului verbal de suspendare executare încheiat de B. D. & D. la data de 11 ianuarie 2013, ora 16. (fila 63, dosar nr_ )
Examinând cuprinsul dosarului de executare atașat, instanța reține că nu există nicio cerere de reluare a executării silite, formulate de creditori, prin urmare, în lipsa unei cereri a creditorului, reluarea executării silite este nelegală.
Un alt motiv de nelegalitate a executării silite îl constituie nerespectarea dispozițiilor art 509 alin 2 și alin 5 Cod proc civ, potrivit cărora:
executorul va oferi spre vânzare imobilul, prin trei strigări succesive, la intervale de timp care să permită opțiuni și supralicitări, pornind de la prețul oferit care este mai mare decât cel la care s-a făcut evaluarea potrivit art. 500 alin. 2 sau, în lipsa unei asemenea oferte, chiar de la acest preț.
În cazul în care nu este oferit nici prețul la care imobilul a fost evaluat, vânzarea se va amâna la un alt termen, de cel mult 60 de zile, pentru care se va face o nouă publicație în condițiile art. 504 alin. 3. La acest termen licitația va începe de la prețul de 75% din cel la care imobilul a fost evaluat. Dacă nu se obține prețul de începere a licitației, la același termen bunul va fi vândut la cel mai mare preț oferit. Vânzarea se va putea face chiar dacă se prezintă o singură persoană care oferă prețul de la care începe licitația.
Instanța reține că, potrivit procesului verbal de licitație imobiliară din 28.01.2014 și publicației de vânzare nr 65 din 11 decembrie 2013, executorul judecătoresc a început licitația de la suma de 216.039,47 Euro, echivalentul a 962.023,75 lei, prețul inițial al imobilului stabilit prin expertiză fiind de 288.052,63 Euro, echivalentul a lei a sumei de 1.282.698,31 lei, reținând cursul leu/Euro, din procesul verbal de licitație imobiliară din 14.01.2014).
Astfel, norma mai sus invocată, instituie un preț de pornire a licitației la 75% din valoarea inițială, precum și două situații premisă de adjudecare a imobilului:
- dacă se prezintă o singură persoană vânzarea se va putea face dacă acesta oferă prețul de la care începe licitația, așadar imobilul nu va putea fi vândut cu mai puțin de 75% din prețul inițial.
- dacă se prezintă mai mulți licitatori, imobilul va putea fi vândut la cel mai mare preț oferit.
În speță, instanța constată că la licitația organizată la data de 28.01.2014, au participat 2 licitatori, respectiv dl R. D. G. care a oferit suma de 272.400 lei și dl M. I. C., care a oferit suma de 276.940 lei, acesta din urmă fiind și adjudecatarul imobilului.
Cu privire la preț, instanța reține că prețul este obiectul prestației cumpărătorului și corespunde valorii lucrului.
Ca element esențial de validitate a vânzării, prețul trebuie să întrunească următoarele condiții: să fie stabilit în bani, să fie determinat sau determinabil și să fie sincer și serios.
Astfel, primele două condiții ale prețului sunt îndeplinite, adjudecatarul oferind suma de 276.940 lei, cu titlul de preț al imobilului.
În ceea ce privește caracterul „serios” al prețului, această condiție nu este îndeplinită. Astfel, în aplicarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului prevede că:
„(1) Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
(2) Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții sau a amenzilor”.
Conform jurisprudenței constante a Curții de la Strasbourg, art. 1 din Protocolul nr. 1 conține trei reguli distincte: prima, ce rezultă din prima frază a primului paragraf, enunță principiul general al necesității respectării dreptului de proprietate; a doua regulă, conținută de a doua frază a primului paragraf, prevede posibilitatea privării unui titular, prin acțiunea organelor statului, de dreptul său de proprietate, privare supusă anumitor condiții; a treia regulă, conform paragrafului al doilea al aceluiași articol, recunoaște statelor contractante posibilitatea de a reglementa modul de folosință al bunurilor ce formează obiectul dreptului de proprietate, în conformitate cu interesul generals.
Ultimele două reguli, fiind o aplicație a celei dintâi în situații specifice de ingerință în dreptul de proprietate, trebuie interpretate în lumina principiului general (a se vedea cauzele Iatridis c. Greciei [MC], par. 55 și Immobiliare Saffi c. Italiei [MC], par. 44).
Restrângerea dreptului unei persoane de a administra și de a dispune de bunurile sale într-o procedură de executare silită a fost analizată de Curte drept o ingerință sub forma controlului asupra folosinței proprietății în sensul celui de-al doilea paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1.
Art. 1 din Protocolul nr. 1 impune ca o astfel de privare să respecte principiul legalității, să urmărească satisfacerea unui interes public și un scop legitim, prin mijloace rezonabile, proporționale cu scopul urmărit (a se vedea Jahn și alții c. Germaniei [MC][8], par. 81-94).
Se remarcă necesitatea de a respecta un „just echilibru” între interesul public general al comunității și imperativul respectării drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor, astfel încât să nu se impună acestora din urmă o sarcină disproporționată (cauza Ex-Regele Greciei și alții c. Greciei [MC], par. 89).
Privarea de proprietate fără plata unei compensații rezonabile prin raportare la valoarea bunului constituie în mod normal o ingerință disproporționată care nu poate fi justificată conform art. 1 din Protocolul nr. 1.
Totuși, această dispoziție nu garantează dreptul la o despăgubire integrală în orice circumstanțe, din moment ce obiective legitime „în interes public” pot contribui la reducerea acesteia sub valoarea de piață a bunului, iar o privare fără orice compensație poate fi compatibilă, în anumite circumstanțe, cu articolul 1 (a se vedea cauza Jahn și alții c. Germaniei, citată anterior, par. 117).
Executarea silită a bunurilor mobile sau imobile reprezintă o procedură prevăzută de dreptul intern și are ca scop respectarea titlurilor executorii în temeiul cărora debitorul trebuie să plătească o sumă de bani creditorului.
Deși asigurarea unor mijloace coercitive pentru punerea în executare a unor drepturi de creanță satisface un interes public, așa cum Curtea Europeană a statuat în cauza Kanala c. Slovaciei, vânzarea dreptului real de proprietate la un preț mai mic decât valoarea reală a bunului este analizată din prisma proporționalității măsurii.
În dreptul intern, art. 510 C.pr.civ. prevede că executorul va declara adjudecatar persoana care, la termenul de licitație, a oferit prețul de vânzare potrivit dispozițiilor art. 509.
La preț egal va fi preferat cel care are un drept de preemțiune asupra bunului urmărit. În toate cazurile, creditorii urmăritori sau intervenienți nu pot să adjudece bunurile oferite spre vânzare la un preț mai mic de 75% din cel la care imobilul a fost evaluat.
Prin urmare, deși potrivit Codului de procedură civilă exercitarea dreptului de preemțiune are loc după încheierea licitației publice, la preț egal - deci la oferta cea mai avantajoasă pentru debitor -, o analiză se impune cu privire la proporționalitatea altor dispoziții aplicabile vânzării silite la licitație publică.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 509 alin. 5 C.pr.civ., la acest termen licitația va începe de la prețul de 75% din cel la care imobilul a fost evaluat. Dacă nu se obține prețul de începere a licitației, la același termen bunul va fi vândut la cel mai mare preț oferit. Vânzarea se va putea face chiar dacă se prezintă o singură persoană care oferă prețul de la care începe licitația,
Textul introduce un dublu standard în ultimele două propoziții – pe de o parte, dacă nu se obține prețul de începere a licitației, la același termen bunul va fi vândut la cel mai mare preț oferit, iar - pe de altă parte -, vânzarea se va putea face chiar dacă se prezintă o singură persoană care oferă prețul de la care începe licitația.
Este clar că pentru a se obține prețul de licitație trebuie să se prezinte cel puțin o persoană, la fel de clar cum pentru ca aceasta să poată adjudeca bunul trebuie să ofere prețul de începere a licitației.
Deși redundantă, această concluzie este în antiteză cu varianta în care niciun licitator dintre cei prezenți nu oferă prețul de începere (ci, evident, unul mai mic) și totuși bunul ar putea fi vândut „la cel mai mare preț oferit”.
Prin decizia nr. 207 din 15 mai 2003], Curtea Constituțională a României a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 510 alin. 2 C.pr.civ., reținând că „norma dedusă controlului își găsește aplicare în ipoteza prevăzută de art. 509 alin. 5 C.pr.civ., și anume, atunci când imobilul, nefiind adjudecat la prima licitație fie pentru că nu s-a prezentat niciun cumpărător, fie pentru că nu s-a oferit prețul la care a fost evaluat, se organizează o a doua licitație, care începe de la un preț de 75% din prețul de evaluare.
Dacă la această licitație participă mai mulți terți, în calitate de ofertanți, adjudecarea se poate face la cel mai mare preț obținut, care, teoretic, poate fi chiar inferior prețului de pornire a licitației; dacă însă la respectiva licitație participă un singur ofertant, în persoana unui terț, acesta nu își poate adjudeca imobilul la un preț inferior celui de începere a licitației; în schimb, dacă ofertant este chiar creditorul, indiferent dacă participa singur sau în concurs cu alți ofertanți, el nu își poate adjudeca imobilul, potrivit art. 510 alin. 2 din Codul de procedură civilă, la un preț inferior celui de pornire a licitației, respectiv 75% din prețul de evaluare”.
În dezvoltarea acestei opinii, Curtea Constituțională a reținut că „rațiunea pentru care legiuitorul nu a considerat necesar, în cazul mai multor ofertanți, să instituie o limită inferioară a prețului de adjudecare a constituit-o convingerea că, cel puțin în principiu, concursul dintre aceștia este de natură să asigure creșterea respectivului preț, făcând astfel puțin probabilă ipoteză în care prețul cel mai mare oferit să fie inferior prețului de începere a licitației.
Dimpotrivă, în situația unui singur participant, în persoana unui terț, stabilirea unei limite inferioare a prețului de adjudecare a fost determinată de necesitatea evitării unei reduceri prea mari a acestuia, pe care respectivul ofertant, în absența unor contraofertanți, ar putea să o impună în mod univoc, de natură să îl prejudicieze atât pe creditor, cât și pe debitorul proprietar”.
În sfârșit, Curtea Constituțională a mai apreciat că „în cazul ofertantului creditor, instituirea unei limite inferioare a prețului de adjudecare, indiferent dacă acesta participă singur sau în concurs cu alți ofertanți, a fost determinată de preocuparea de a evita îmbogățirea sa fără justă cauză, în dăuna debitorului proprietar, prin adjudecarea, în contul creanței sale, a unui imobil cu o valoare mai mare decât valoarea respectivei creanțe.
Așa fiind, dacă identitatea de rațiuni impune identitate de soluții, ceea ce, în esență, consacra art. 16 alin. (1) din Constituție, și, per a contrario, rațiunile diferite impun, în mod necesar, soluții diferite, regimul juridic diferențiat instituit de legiuitor prin reglementarea criticată nu este arbitrar și deci discriminatoriu, ci, dimpotrivă, pentru considerațiile înfățișate, nu face decât să dea expresie principiului constituțional pretins a fi încălcat”.
Referitor la încălcarea art. 41 alin. 1 și 3 din Constituție, Curtea Constituțională a constatat că „invocarea acesteia nu este întemeiată, limitarea posibilității creditorului de a dobândi un imobil cu o valoare mai mare decât aceea a creanței sale, prin reglementarea dedusă controlului, urmărind, așa cum s-a arătat, împiedicarea îmbogățirii sale fără justă cauză în dăuna debitorului proprietar, al cărui drept îl protejează astfel, fără să aducă vreo atingere dreptului de proprietate al creditorului. În consecință, art. 510 alin. 2 din codul de procedură civilă nu numai că nu contravine prevederilor constituționale invocate, ci, dimpotrivă, le dă expresie într-o manieră specifică, dar indubitabilă”.
Considerăm că diferența specifică identificată de Curtea Constituțională în cele două situații expuse nu este suficientă pentru a justifica regimul derogator în cazul licitației publice la care participă mai mulți ofertanți. Este adevărat că, în principiu, concursul dintre aceștia este de natură să asigure creșterea prețului, însă acest procedeu nu exclude ipoteza ca prețul cel mai mare oferit să fie inferior prețului de începere a licitației, așa cum s-a apreciat de către instanța de contencios constituțional.
Dimpotrivă, apreciem că dezideratul de a evita îmbogățirea fără justă cauză a adjudecatarului, în dăuna debitorului proprietar, se impune în orice situație, iar nu numai atunci când la respectiva licitație participă un singur ofertant, în persoana unui terț.
Fraudarea legii se poate produce extrem de facil, prin înscrierea la cea de-a doua procedură de licitație (cu începere la 75% din prețul de evaluare) a cel puțin două persoane aflate în conivență, astfel încât ofertele acestora să nu depășească pragul de 75%.
Este evident că, întrucât legea le permite, aceste persoane vor oferi un preț subevaluat.
Având posibilitatea de a nu supralicita, deoarece legea permite ca în cazul în care „nu se obține prețul de începere a licitației” (când toate ofertele sunt mai mici) bunul să fie vândut totuși „la cel mai mare preț oferit”, se poate ajunge la situația în care un bun să fie vândut la un pret derizoriu raportat la valoarea sa de piață, ceea ce constituie o veritabilă privare a debitorului de bunul său, printr-o faptă ilicită (trucarea licitației).
Or, deși o astfel de ingerință în dreptul la respectarea bunurilor garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție este prevăzută de legea internă în procedurile de executare silită, aceasta nu asigură un just echilibru între interesul public general al comunității și imperativul respectării drepturilor și libertăților fundamentale ale debitorului, astfel încât să nu se impună acestuia din urmă o sarcină disproporționată (cauza Ex-Regele Greciei și alții c. Greciei, citată anterior).
În speță, în raport de prevederile art. 509 alin. 5 C.pr.civ., vânzarea la licitație la prețul cel mai mare oferit trebuie corelată în mod necesar cu dispozițiile legale în materia vânzării referitoare la preț cuprinse în art. 1660 și art 1665 din Noul Cod Civil, aplicabil în cauză.
În această privință, aceste dispoziții sunt pe deplin aplicabile și în cazul vânzării silite, în ceea ce privește condițiile generale de validitate ale oricărui act juridic cu referire la cauza acestuia, mai exact la scopul imediat, contraprestația, deoarece, chiar dacă o asemenea vânzare se realizează prin mijlocirea executorului judecătoresc, ea nu se poate îndepărta de la aceste condiții generale și esențiale pentru validitatea sa.
Prin urmare, având în vedere că dispozițiile art. 1660 și art 1665 din Noul Cod civil, stabilesc că prețul vânzării trebuie să fie serios și determinat de părți.
În analiza acestei condiții, instanța reține că prețul serios presupune ca el să fie stabilit, astfel încât să nu fie disproporționat în raport de valoarea lucrului, încât să se considere că nu există și, prin urmare, să nu poată constitui obiect al obligației cumpărătorului și cauză suficientă a obligației asumată de vânzător.
Așa cum s-a arătat anterior, chiar dacă vânzarea contestată este una silită, realizată prin intermediul executorului judecătoresc, în cadrul procedurii de executare, ea trebuie să fie în acord cu prevederile art. 1660 și art 1665 din Noul cod civil datorită specificului său și a necesității respectării și ocrotirii drepturilor părților implicate în procedura executării.
În concluzie, executorul judecătoresc fiind cel ținut să respecte principiul enunțat, este și cel căruia îi revine obligația de a aprecia asupra seriozității prețului vânzării, în asemenea circumstanțe, și să nu adjudece bunul.
Raportând aceste considerente situației de fapt deduse judecății, instanța constată că prețul la care bunul imobil supus urmăririi silite a fost adjudecat de intimat este unul neserios, derizoriu.
În aprecierea sa, instanța are în vedere că valoarea bunului stabilită potrivit raportului de expertiză și care a reprezentat prețul de pornire a licitației a fost de 288.052,63 Euro (echivalentul a lei a sumei de 1.282.698,31 lei, reținând cursul leu/Euro, din procesul verbal de licitație imobiliară din 14.01.2014), în timp ce prețul cel mai mare oferit și la care s-a adjudecat a fost de 276.940 lei, lei, astfel că vânzarea pentru un preț reprezentând 21 % din valoarea bunului este considerată a fi fost efectuată pentru un preț derizoriu, cu consecința nulității acesteia. (fila 48)
Mai mult, raportat la cele reținute, instanța subliniază că vânzarea s-a făcut în frauda creditorilor, din procesul verbal de distribuire a sumelor din 18.02.2014, rezultă că B. Anișora a primit aproximativ 34% din creanța deținută, respectiv suma de 247.958,76 lei, din totalul creanței de. 650.000 lei (echivalentul sumei de 144.026,3 Euro), ceilalți creditori –A. E. K. și ., neprimind nicio sumă.
Or, scopul esențial al executării silite este stingerea obligațiilor dintre părțile raportului execuțional - creditor și debitor – și nu obținerea unui imobil de către un terț adjudecatar la un preț derizoriu (îmbogățire fără justă cauză), atât prin încălcarea normelor de drept comun în materie, cât și a drepturilor de proprietate a părților.
În concluzie, față de circumstanțele concrete ale cauzei, instanța urmează a admite contestația la executare și va anula procesul verbal de licitație imobiliară din 28.01.2014 emis in Dosar execuțional nr. 65/2010 de SCPEJ D., C. & Asociații, procesul verbal de distribuire sume întocmit la data de 18.02.2014, actul de adjudecare a imobilului, precum si orice alte acte de executare subsecvente acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația la executare formulată de contestatorii, B. I. - Voluntari, .. 4C, ._, J. ILFOV si B. Anișoara, CNP_ dom. în Voluntari, .. 4C, ._, J. ILFOV, în contradictoriu cu intimații, ., CUI PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR T. ȘI ASOCIAȚII SPRL cu sediul în sector 3, București, .. 84-90, Cod postal_, M. I. C. CNP_ dom. în București, ., ., ., sector 5, intervenientul, K. A. E. dom. în sector 2, București, Plantelor, nr. 3.
Anulează procesul verbal de licitație imobiliară din 28.01.2014 emis in Dosar execuțional nr 65/2010 de SCPEJ D., C. & Asociații, procesul verbal de distribuire sume întocmit la data de 18.02.2014, actul de adjudecare a imobilului, precum si orice alte acte de executare subsecvente.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.11.2014.
P., GREFIER,
I. E. MihaelaAlexe E.
Red E./ tehn E.A./7 ex/ 19.02.2015
| ← Somaţie de plată. Sentința nr. 281/2014. Judecătoria BUFTEA | Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 6091/2014.... → |
|---|
