Plângere contravenţională. Sentința nr. 1450/2014. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1450/2014 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 17-04-2014 în dosarul nr. 15932/94/2012
Dosar nr._ SECȚIA CIVILĂ
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1450
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 17.04.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: BURCEA ALINA-LAURA
GREFIER: D. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul G. I. F. și pe intimata IPJ Ilfov, având ca obiect plângere contravenționala.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la ordine, lipsesc părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
- obiectul cauzei – plângere contravențională;
- stadiul procesual – fond,
- citația emisă pe numele petentului s-a restituit la dosar cu mențiunea „destinatar necunoscut”, după care:
În baza art.104(13) din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor lasă dosarul la a doua strigare față de lipsa părților.
Se reia dosarul la a doua strigare, când, la apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Instanța constată că procedura de citare este legal îndeplinită cu petentul, întrucât potrivit dispozițiilor art. 98 C.proc.civ. acesta avea obligația de a comunica schimbarea domiciliului.
Instanța constată decăderea petentului din proba testimonială având în vedere că deși acestuia i s-a încuviințat proba cu un martor, nu a depus listă cu numele și domiciliul martorului încuviințat.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 17.12.2012 sub nr._, petentul G. I. F. în contradictoriu cu intimata IPJ Ilfov a formulat plângere împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/27.11.2012, solicitând instanței anularea procesului-verbal ca nelegal și netemeinic.
În motivarea cererii, petentul a arătat că prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/27.11.2012 a fost amendat contravențional cu suma de 280 lei și sancționat cu suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile întrucât a condus autoutilitara marca Dacia L. cu numărul de înmatriculare_ pe DN 7 Chitila și nu a acordat prioritate de trecere pietonilor aflați în traversare pe trecerea de pietoni marcată și semnalizată corespunzător.
În esență, petentul a arătat că nu se face vinovat de cele reținute în cuprinsul procesului-verbal de contravenție contestat deoarece pe sensul său de mers pe trecerea de pietoni nu se afla nici un pieton angajat în traversare. Mai mult, era întuneric iar agentul constatator era la o distanță destul de mare de autoturismul petentului, astfel că era în imposibilitate de a observa situația descrisă.
Față de considerentele arătate, petentul a solicitat instanței admiterea plângerii astfel cum a fost formulată, anularea procesului verbal . nr._/27.11.2012, exonerarea petentului de la plata amenzii de 280 lei, anularea sancțiunii avertismentului, anularea măsurii reținerii permisului de conducere.
În dovedirea cererii, a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri, proba video, interogatoriul agentului constatator și a probei cu martori.
Cererea nu a fost întemeiată în drept.
Petentul a depus la dosar, în copie, procesul-verbal contestat și actul de identitate, în copie.
Acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform dispozițiilor art. 15 lit. i din Legea 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Deși legal citată, intimata IPJ Ilfov, nu a formulat întâmpinare, însă a depus la dosar punctul de vedere al agentului constatator.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din 27.11.2012 petentul a fost sancționat contravențional cu amenda de 280 de lei (4 puncte-amendă) și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, pentru că în data de 27.11.2012, ora 17:26, acesta a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe DN7, Chitila, km 12+400m și nu a acordat prioritate de trecere pietonilor aflați în traversare pe trecerea de pietoni marcată și semnalizată corespunzător, pietoni aflați pe sensul de mers al autoturismului, care se deplasa către Târgoviște, contravenție prevăzută de art. 135 lit. h din H.G. 1391/2006 și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.
Situația de fapt reținută este reglementată de dispozițiile art. 135 lit. h din H.G. nr. 1391/2006, potrivit căruia conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, iar petentul nu a făcut referire prin plângere la vreun motiv de nulitate.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu.
Prin probele propuse de petent și administrate de instanță în cursul procesului, acesta nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul-verbal, nereușind astfel să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal.
Petentul a negat săvârșirea faptei contravenționale, în sensul că pe sensul său de mers, pe trecerea de pietoni nu se afla nici un pieton angajat în traversare și nici în așteptare pentru a traversa. Petentul a susținut imposibilitatea agentului de a observa situația, aflându-se la o distanță foarte mare față de locul în care se afla acesta, fiind și întuneric.
Din constatările personale ale agentului constatator exprimate atât în cuprinsul procesului-verbal, (f. 6), precum și din punctul de vedere al agentului constatator(f. 18), reiese faptul că petentul, în zona trecerii de pietoni, situată la Km 12+400m nu a acordat prioritate de trecere pietonilor aflați în traversare pe trecerea marcată și semnalizată corespunzător, pietoni aflați pe sensul de mers al autoturismului.
Această stare de fapt conduce în mod rezonabil la concluzia că împotriva conducătorului auto s-a ridicat o acuzație bazată pe împrejurări de fapt ce necesită explicații fundamentate pe probe din partea acestuia (cauza Blum v. Austria, hotărârea din 3 februarie 2005, paragraf 28).
Astfel, atât timp cât petentul a acordat prioritate de trecere pietonilor aflați în traversare pe trecerea de pietoni, acesta trebuie să justifice aceste aspecte prin probe, iar nu prin simple afirmații.
Susținerile petentului relevate în cadrul plângerii contravenționale nu sunt de natură să înlăture temeinicia procesului-verbal. Acesta nu a reușit să răstoarne sarcina probei în ceea ce privește legalitatea, veridicitatea și autenticitatea actului întocmit de un funcționar public aflat în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu și în limitele competenței sale.
Simpla afirmație că procesul-verbal este nelegal și netemeinic nu poate fi de natură a înlătura mențiunile constate personal de agentul constatator.
În concluzie, acțiunea petentului, constând în neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului, constituie contravenție și se sancționează potrivit art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002 cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, astfel că măsura tehnico-administrativă de reținere a permisului de conducere în vederea suspendării este legală.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată în minimul prevăzut de lege este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Suspendarea dreptului de a conduce este luată de drept și reprezintă o măsură care nu are la bază o prezumție de vinovăție a conducătorului auto vizat, deoarece acesta are posibilitatea de a contesta elementele constitutive ale contravenției ce face obiectul procesului în fața instanței. Prin urmare această sancțiune nu are un caracter punitiv, ci are caracter preventiv, întrucât privește protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl prezintă un conducător auto suspectat de încălcarea gravă a regulilor de circulație rutieră și îndeosebi față de pericolul pe care îl prezintă încălcarea regulilor de circulație pentru participanții la trafic (decizia de inadmisibilitate a Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Michel Pewinski c. Franței, 7 decembrie 1999).
Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul G. I.-F., cu domiciliul în sector 5, București, .. 9, ., .-verbal de contravenție . nr._ din 27.11.2012 în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, cu sediul în sector 2, București, ., nr. 7 ca neîntemeiată.
Menține procesul-verbal contestat.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.04.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. A.-L. D. S.
Red./Tehnored. B.A.L./ 4 ex./08.07.2014
Comunicat părților un nr. de 2 ex, azi, ……………Grefier,
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 870/2014.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2918/2014. Judecătoria... → |
|---|
