Plângere contravenţională. Sentința nr. 1525/2014. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1525/2014 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 24-04-2014 în dosarul nr. 7713/94/2010**
Dosar nr._ SECȚIA CIVILĂ
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1525
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 24.04.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: BURCEA ALINA-LAURA
GREFIER: D. S.
Pe rol pronunțarea cauzei civile privind pe petenta S.C. B. & B. TRADING S.R.L. și pe intimata C. R. PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORULUI BUCUREȘTI-ILFOV, REPREZENTAT PRIN COMISAR SEF, având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile de fond au avut loc în ședința publica de la 03.04.2014, fiind consemnate în încheierea de ședința de la aceea data, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data 10.04.2014, apoi la 17.04.2014, apoi la 24.04.2014, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față constata următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5720/02.12.2010 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de contestatorul S.C. B. & B. Trading S.R.L. împotriva procesului-verbal . nr._ încheiat la data de 02.08.2010 de intimata C. R. pentru Protecția Consumatorului București-Ilfov.
În considerentele sentinței, s-a reținut că prin procesul-verbal de constatare a contravenției nr. 229/1281 . nr._ din data de 02.08.2010 contravenienta . SRL a fost sancționata cu amenda de 30.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzuta de art. 6 al. 1 lit. b cap. II din Legea nr. 363/2007 respectiv comercializarea produsului unt de masa 65% grăsime tip B lot_, termen de valabilitate 14.09.2010, produs a fi neconform inscripțiilor de pe ambalaj si parametrului de grăsime, acțiune apreciata de inspectorii CRPC ca fiind una înșelătoare, de inducere în eroare sau fiind susceptibila sa inducă în eroare consumatorul mediu informat, determinându-l sa ia o decizie de tranzacționare pe care în mod normal nu ar fi luat-o.
Se observa ca mențiunile agenților constatatori au avut la baza rapoartele de încercări efectuate la data de 19.05.2010 și emise de Laboratorul LAREX Bucuresti, pe lotul de produse ce a făcut obiectul sancționării.
Faptul că produsele din loturile testate erau destinate comercializării se retine în principal din faptul ca nu se contestă acest lucru de petentă, iar în al doilea rând, intimata a depus facturile prin care operatorul economic a comercializat produsul (f.24-50).
Sunt neîntemeiate au fost respinse în consecința susținerile petentei întrucât, chiar daca rapoartele au fost întocmite de un laborator fara acreditare RENAR (aspect specificat în cuprinsul rapoartelor), instanța nu are de ce sa pună la îndoiala competenta laboratorului și cu atât mai puțin constatările acestuia cât timp petenta nu a dovedit la rândul său ca produsul comercializat era conform prevederilor legale și sub aspectul denumirii și din puncte de vedere al conformității calitative.
F. de aceste aspecte, s-a apreciat ca fapta a existat, a fost săvârșită de petenta și constituie contravenția prevăzuta și sancționata de art. 6 al. 1 lit. b cap. II din Legea nr. 363/2007
Întrucât petenta nu a justificat în vreun fel solicitarea aplicării unei sancțiuni mai ușoare, instanța a respins cererea de înlocuire a amenzii cu avertisment ca fiind neîntemeiata, iar raportat la modul concret de săvârșire și circumstanțele spetei, va considera ca amenda aplicata corespunde pericolului social crescut al faptei săvârșite.
Având în vedere că motive care să atragă nulitatea actului nu au fost reținute iar petenta, prin probele administrate, nu a dovedit existența unei situații de fapt contrare celei constatate, instanța a respins plângerea ca neîntemeiată cu consecința menținerii procesului verbal de constatare a contravenției nr. 229/1281 . nr._ din data de 02.08.2010, ca fiind temeinic și legal întocmit.
Împotriva acestei sentințe recurenta S.C. B. & B. Trading S.R.L. a formulat la data de 18.03.2011 recurs nemotivat, solicitând admiterea cererii, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul admiterii plângerii.
Prin decizia civilă nr. 3633/05.12.2011 în dosarul nr. 7713/94/CV/2010, Tribunalul București, secția IX-a C. Administrativ și Fiscal, a admis recursul formulat de recurenta S.C. B. & B. Trading S.R.L., a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
La data de 04.04.2012 dosarul a fost înregistrat sub nr._ pe rolul Judecătoriei B..
Cauza a fost soluționată prin sentința civilă nr. 2930/24.05.2012 prin care a fost admisă plângerea formulată de petentă și s-a dispus anularea procesului-verbal de constatare a contravenției nr. 229/1281 . nr._ din data de 02.08.2010.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs intimata C. R. pentru Protecția Consumatorului București-Ilfov, recurs soluționat prin decizia civilă nr. 1279R/24.09.2013 de către Tribunalul Ilfov, prin care a fost admis recursul, a fost casată sentința recurată și
s-a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe.
Ulterior, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 18.11.2013 sub nr._ .
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . ANPC nr._, nr. 229/1281 din 02.08.2010 (f. 7-9), întocmit de intimata C. R. pentru Protecția Consumatorului București-Ilfov, s-a reținut în sarcina petentei săvârșirea faptei prevăzute de art. 6 alin. 1 din Legea 363/2007, respectiv în data de 12.05.2010, operatorul economic, printr-o acțiune înșelătoare a comercializat produse alimentare(grăsimi tartinabile) către . România SA, în datele de 12.05.2010 și 17.06.2010, furnizând consumatorilor informații false referitoare la compoziția și denumirea acestora, petenta fiind sancționată cu amenda de 30.000 lei.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
În privința temeiniciei actului atacat, trebuie subliniat că fapta sancționată contravențional potrivit legislației interne are caracter penal în sensul art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, instanța europeană statuând în mod expres că scopul pur punitiv al amenzii aplicabile, precum și caracterul general al normei de incriminare duc la concluzia că în cauză sunt aplicabile garanțiile specifice materie penale
Potrivit OG nr. 2/2001, amenda contravențională este distinctă de acoperirea eventualelor prejudicii cauzate de săvârșirea faptei contravenționale, având deci un caracter sancționator și preventiv. În consecință, rezultă cu certitudine că procedura contravențională reglementată de OG nr.2/2001 poate fi asimilată procedurii penale din perspectiva art. 6 din Convenție, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator, iar nu petentei. Așadar, în privința probațiunii, este de remarcat că petenta ar trebui să facă dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal doar în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției acuzatului dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat și faptul că prezumțiile de fapt și de drept sunt comune tuturor sistemelor judiciare, Convenția neinterzicându-le în principiu. Ceea ce Convenția impune însă, din perspectiva paragrafului 2 al art. 6 din Convenție, este tocmai ca o anumită proporție între acestea și prezumția de nevinovăție instituită în favoarea acuzatului, să fie respectată, fiind necesar a se ține cont în analiza proporționalității, pe de o parte, de miza concretă a procesului pentru individ și, pe de altă parte, de dreptul său la apărare (CEDO, Salabiaku c. Franța, cauza Vastberga Aktiebolag și Vulic c. Suedia).
Așadar, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu, atunci când administrează și apreciază probatoriul (CEDO, Bosoni c. Franței).
Ceea ce apare ca fiind esențial din punctul de vedere al instanței europene este ca instanțele naționale să ofere reclamantului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale. (CEDO, Decizia de inadmisibilitate din data de 28 iunie 2011 în cauza I. P. c. României)
Instanța europeană a mai statuat că în cazul în care petenta nu dorește administrarea altor probe decât cele prezente la dosarul cauzei s-a expus în mod conștient riscului de a fi „condamnat” doar în baza elementelor de la dosar, inclusiv în temeiul procesului-verbal de contravenție, pe care chiar partea l-a depus la instanță, și care se bucura de o prezumție de temeinicie care putea fi răsturnată. (Hotărârea din data de 3 aprilie 2012 în cauza N. G. c. României).î
Legea nr. 363/2007 are drept scop o mai bună funcționare a pieței și asigurarea unui nivel înalt de protecție a consumatorilor, prin reglementarea practicilor comerciale ce pot aduce atingere intereselor economice ale consumatorilor.
Potrivit art. 6 alin. 1 lit. b din legea nr. 363/2007: o practică comercială este considerată ca fiind acțiune înșelătoare dacă aceasta conține informații false sau, în orice situație, inclusiv în prezentarea generală, induce în eroare sau este susceptibilă să inducă în eroare consumatorul mediu, astfel încât, în ambele ipoteze, fie îl determină, fie este susceptibilă a-l determina pe consumator să ia o decizie de tranzacționare pe care altfel nu ar fi luat-o, chiar dacă informațiile sunt, în fapt, corecte în raport cu unul sau mai multe dintre următoarele elemente: principalele caracteristici ale produsului, cum ar fi: disponibilitatea, avantajele, riscurile, fabricarea, compoziția, accesoriile, asistența acordată după vânzare și instrumentarea reclamațiilor, modul și data fabricației sau prestării, livrarea, capacitatea de a corespunde scopului, utilizarea, cantitatea, specificațiile, originea geografică sau comercială, rezultatele care se pot obține din utilizarea sa, rezultatele și caracteristicile esențiale ale testelor sau controalelor efectuate asupra produsului.
Prin probele propuse de petentă și administrate de instanță în cursul procesului, aceasta nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul-verbal, nereușind astfel să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal.
Deși petenta a invocat faptul că rezultatele au fost furnizate de un laborator fără acreditare RENAR, instanța va înlătura acest argument, întrucât:
În cadrul raportului de încercări . nr._(f. 14) se menționează faptul că încercările 1-4 sunt executate în conformitate cu cerințele din SR EN ISO/CEI_:2005, fără acreditare Renar.
Potrivit Regulamentului CE nr. 765/2008 valoarea specifică a acreditării constă în faptul că furnizează o declarație învestită cu autoritate asupra competențelor tehnice ale organismelor a căror sarcină este să se asigure că produsele sunt conforme cu cerințele aplicabile corespunzătoare.
Deși acest raport de încercări nu au avut acreditarea Renar, instanța nu va reține apărarea petentei, atât timp cât conform certificatului de acreditare nr. LI 565, Asociația de Acreditare din România – RENAR, fiind recunoscută ca Organism Național de Acreditare prin OG 23/2009, s-a atestat faptul că LAREX CNIEP - Centrul Național pentru Încercarea și Expertizarea Produselor satisface cerințele SR EN ISO/CEI_:2005 și este competent să efectueze activități de încercări. Conform certificatului, data acreditării inițiale a fost 12.11.2007, data reacreditării a fost la data de 19.12.2011, iar data expirării acreditării se va împlini la data de 18.12.2015. Deci, în momentul constatării contravenției, Larex avea acreditarea Renar în vederea efectuării activităților de încercări.
Instanța va înlătura apărarea petentei legată de faptul că în rapoartele de încercări nu este menționat indicele de toleranță al rezultatului obținut, întrucât acesta este menționat în Ordinul 524/2002, respectiv în art. 3 alin. 2 lit. b și anume conținutul de grăsime al unui eșantion individual nu trebuie să difere cu mai mult de un procent față de procentajul declarat, astfel că nu era necesară indicarea sa în cuprinsul rapoartelor de încercări.
În ce privește procedura de testare, despre care petenta susține că este viciată, instanța constată că intimata a supus încercărilor 2 mostre din lotul_, constatându-se un procent de grăsime de 62,1% față de cel declarat de 65%, precum și 2 mostre din lotul_, constatându-se un procent de grăsime de 63,85% față de cel declarat de 65%.
Conform anexei 3 din Ordinul 524/2002, se compară media aritmetică a celor 5 rezultate obținute cu conținutul de grăsime declarat. Conținutul de grăsime declarat va fi considerat conform dacă media aritmetică a valorilor conținutului de grăsime nu diferă de conținutul de grăsime declarat cu mai mult de 0,5 procente.
Astfel, chiar dacă nu au fost prelevate 5 mostre, se observă că, deși ar mai fi fost prelevate încă 3 mostre și s-ar fi constatat un procent de grăsime de 65%, identic cu cel declarat, tot nu s-ar fi respectat dispozițiile Ordinului 524/2002.
Conform anexei 1, art. 2 lit. c din HG nr. 106/2002 privind etichetarea alimentelor, lotul este definit ca fiind un ansamblu de unități de vânzare dintr-un aliment fabricat, prelucrat sau ambalat în condiții practic identice.
Nu are relevanță dacă sunt extinse rezultatele obținute pentru tot lotul de produse din care fac parte produsele analizate, întrucât dispozițiile art. 6 alin. 1 lit. b din legea nr. 363/2007 sunt aplicabile fără a se face distincție pentru un lot de produse sau un singur produs. Astfel, o practică comercială este considerată ca fiind acțiune înșelătoare dacă aceasta conține informații false sau, în orice situație, inclusiv în prezentarea generală, induce în eroare sau este susceptibilă să inducă în eroare consumatorul mediu, astfel încât, în ambele ipoteze, fie îl determină, fie este susceptibilă a-l determina pe consumator să ia o decizie de tranzacționare pe care altfel nu ar fi luat-o, chiar dacă informațiile sunt, în fapt, corecte în raport cu unul sau mai multe dintre următoarele elemente: principalele caracteristici ale produsului, cum ar fi: disponibilitatea, avantajele, riscurile, fabricarea, compoziția, accesoriile, asistența acordată după vânzare și instrumentarea reclamațiilor, modul și data fabricației sau prestării, livrarea, capacitatea de a corespunde scopului, utilizarea, cantitatea, specificațiile, originea geografică sau comercială, rezultatele care se pot obține din utilizarea sa, rezultatele și caracteristicile esențiale ale testelor sau controalelor efectuate asupra produsului.
Potrivit dispozițiilor pct. I, pct. 2 lit. a din anexa XV din Regulamentul CE nr. 1234/2007, denumirile comerciale ale acestor produse trebuie să fie cele menționate în anexă, fără a aduce atingere punctului II punctul 2 sau punctului III punctele 2 și 3 din prezenta anexă.
Denumirile comerciale din anexă trebuie rezervate produselor definite în anexă.
Cu toate acestea, dispozițiile prezentului alineat nu se aplică:
(a) denumirii produselor a căror natură exactă este clară din utilizarea tradițională și/sau dacă denumirile sunt în mod clar utilizate pentru a descrie o caracteristică calitativă a produsului;
(b) produselor concentrate (unt, margarină, amestecuri) cu un conținut în grăsimi mai mare sau egal cu 90 %.
Potrivit art. 2 alin. 3 și 4 din Ordinul 524/2008, denumirile sub care se vând produsele stabilite în anexa nr. 1 trebuie să se utilizeze numai pentru produsele definite în această anexă.
Cu toate acestea, dispozițiile alin. (3) nu se aplică:
a) denumirii produselor a căror natură exactă este clară din utilizarea tradițională și/sau dacă denumirile sunt în mod clar utilizate pentru a descrie o caracteristică calitativă a produsului;
b) produselor concentrate (unt, margarină, amestecuri) cu un conținut de grăsime egal sau mai mare de 90%.
Conform anexei 2 din Ordinul 524/2008 produsele a căror natură exactă este clară din utilizarea tradițională, iar denumirile sunt în mod clar utilizate pentru a descrie o caracteristică calitativă a produsului [conform art. 2 alin. (4) lit. a) din normă]:
1. Unt de masă A, cu un conținut de 74% grăsime
2. Unt de masă B, cu un conținut de 65% grăsime
Aceste produse tartinabile se obțin prin procesarea smântânii pasteurizate, provenită din lapte de vacă, fabricată cu respectarea condițiilor tehnice de calitate, a regulilor de verificare a calității, a metodelor de verificare, a condițiilor de ambalare, depozitare și transport, a indicațiilor privind aprecierea caracteristicilor organoleptice prevăzute în standardul național STAS 278-86; A1:1997, care a înlocuit STAS 278-74.
Produsele s-au fabricat și continuă să se fabrice la scară industrială pe întregul teritoriu al României.
Instanța va înlătura apărarea petentei legată de faptul că în mod vădit greșit, intimata a plecat de la premisa că denumirea comercială purtată de produsele pe care petenta le comercializează încalcă dispozițiile europene, fără a avea în vedere situațiile de excepție pe care acestea le reglementează, întrucât:
Comercializarea de către petentă a produsului unt de masă 65%, grăsime tip B nu se încadrează în niciuna dintre situațiile amintite: astfel, denumirea de unt este tradițională și este alocată produselor fabricate exclusiv în România, produsul fiind fabricat în Bulgaria și comercializat în România; produsele comercializate de către petentă nu au un conținut de 65% grăsime, astfel cum a fost dovedit de către intimată.
Astfel, din interpretarea sistematică a prevederilor art. 16 și art. 34 din OG. nr. 2 /2001 reiese că procesul verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, iar instanța de judecată este abilitată de lege să verifice legalitatea și temeinicia acestuia. Or, dacă procesul-verbal ar fi lipsit de forță probantă, nu s-ar mai pune problema verificării lui .
În concluzie, constatările intimatei nu au fost combătute de contravenientă prin probe care sa ateste contrariul, iar din întreg materialul probator administrat în cauză, nu rezultă o altă situație de fapt decât cea reținută în mod corect de către agentul constatator.
Față de cuantumul amenzii aplicate și de gradul de pericol social al contravenției, instanța apreciază că aplicarea sancțiunii contravenționale în maximul prevăzut de lege s-a făcut în concordanță cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001. Aplicarea avertismentului nu poate atinge scopul sancțiunii, având în vedere că ar putea conduce în viitor la acțiuni de același gen, fapt ce ar conduce la prejudicierea intereselor economice ale consumatorilor.
Pentru considerentele expuse mai sus, instanța urmează să respingă plângerea contravențională și să mențină procesul-verbal de contravenție, având în vedere că a fost legal și temeinic întocmit.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta S.C. B. & B. Trading S.R.L., cu sediul ales la Cabinet de Aocat ,,B., P. & ASOCIAȚII" în sector 5, București, .. 16, ., împotriva procesului-verbal de contravenție . ANPC nr._, nr. 229/1281 din 02.08.2010 în contradictoriu cu intimata C. R. pentru Protecția Consumatorului București-Ilfov, cu sediul în București, ., sector 1, ca neîntemeiată.
Menține procesul-verbal contestat.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.04.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. A.-L. D. S.
Pentru grefierul aflat în concediu
de odihnă, semnează Grefier Șef,
Secție civilă,
Red./Tehnored. B.A.L./4 ex./17.07.2014
Comunicat părților, azi...........................Grefier,
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3603/2014. Judecătoria BUFTEA | Fond funciar. Sentința nr. 6517/2014. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
