Plângere contravenţională. Sentința nr. 2030/2014. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2030/2014 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 29-05-2014 în dosarul nr. 14856/94/2012
Dosar nr._ SECȚIA CIVILĂ
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2030
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 29.05.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: B. A. - L.
GREFIER: D. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul D. R. A. și pe intimata IPJ Ilfov, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la ordine, se prezintă petentul personal, lipsind intimata. Prezentă martora D. P.-S..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
- obiectul cauzei – plângere contravențională,
- stadiul procesual – fond, după care:
Instanța procedează la legitimarea petentului D. R. A., acesta fiind identificat cu C.I. . nr._.
Instanța, după identificare, procedează la audierea martorei D. P.-S., propusă de petent, sub prestare de jurământ religios conform art. 192 și urm. C., declarația acesteia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei, la fila 30.
Nemaifiind alte cereri de soluționat sau probe de administrat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Petentul personal solicită admiterea plângerii contravenționale, anularea procesului-verbal de contravenție și exonerarea de plata amenzii contravenționale și a măsurilor dispuse prin acesta.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 23.11.2012 sub nr._, petentul D. R. A. în contradictoriu cu intimata IPJ Ilfov a formulat plângere împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/ 9.11.2012, solicitând instanței anularea procesului-verbal și a măsurilor dispuse prin acesta.
În motivarea cererii, petentul a arătat că prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/9.11.2012 a fost sancționat contravențional întrucât la data de 9.11.2012 nu ar fi acordat prioritate de trecere unui pieton aflat în traversare pe trecerea de pietoni.
Petentul a precizat că aspectele reținute în cuprinsul procesului-verbal de contravenție nu corespund realității întrucât pietonul implicat în traversarea drumului public nu se afla pe marcajul pietonal în momentul în care trecea cu autoturismul nr._ și nici nu se deplasa perpendicular pe axul drumului.
Față de considerentele a solicitat instanței admiterea plângerii astfel cum a fost formulată.
În dovedirea cererii, a solicitat instanței încuviințarea probei cu martora D. P. S., soția sa.
Cererea nu a fost întemeiată în drept.
Petentul a depus la dosar, în copie, procesul-verbal contestat, dovada de circulație, actul de identitate.
Acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform dispozițiilor art. 15 lit. i din Legea 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Deși legal citat, intimata IPJ Ilfov, nu a formulat întâmpinare.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din 09.11.2012 petentul a fost sancționat contravențional cu amenda de 280 de lei (4 puncte-amendă) și cu măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, pentru că în data de 09.11.2012, ora 20:55, acesta a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, din direcția Șoseaua P. către Bvd. Privighetorilor și la trecerea pentru pietoni din dreptul magazinului Jolie Ville nu a acordat prioritate de trecere unui pieton aflat în traversare pe marcajul pietonal pe sensul său de circulație, contravenție prevăzută de art. 135 lit. h din H.G. 1391/2006 și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.
Situația de fapt reținută este reglementată de dispozițiile art. 135 lit. h din H.G. nr. 1391/2006, potrivit căruia conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, iar petentul nu a făcut referire prin plângere la vreun motiv de nulitate.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Prin probele propuse de petent și administrate de instanță în cursul procesului, acesta nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul-verbal, nereușind astfel să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că, petentul s-a apărat prin faptul că în momentul în care autoturismul pe care îl conducea se afla pe marcajul pietonal, pietonul nu se angajase în traversare și nici nu făcea o traversare perpendiculară a axului de circulație.
Declarația martorei D. P.-S. nu poate fi reținută de către instanță și va fi înlăturată, în consecință, de instanță ca subiectivă, acesta fiind soția petentului, dar și datorită faptului că între declarația acestuia și susținerile petentului există contradicții flagrante care fundamentează concluzia că acesta nu a fost atent la drumul public și nu a perceput în mod corect împrejurările în care s-a petrecut evenimentul. Petentul a susținut în cuprinsul plângerii contravenționale faptul că în momentul în care autoturismul pe care îl conducea se afla pe marcajul pietonal, pietonul nu se angajase în traversare, iar martora a declarat că în momentul în care era pe trecerea de pietoni, pietonul se angaja în traversarea străzii.
Reducerea vitezei reprezintă o obligație deosebit de importantă a conducătorilor auto, art. 123 lit. h din H.G. nr. 1391/2006 obligând conducătorul de vehicul să circule cu o viteză care să nu depășească 30 km/h în localități la trecerile pentru pietoni nesemaforizate, semnalizate prin indicatoare și marcaje, când drumul public are cel mult o bandă pe sens, iar pietonii aflați pe trotuar, în imediata apropiere a părții carosabile, intenționează să se angajeze în traversare.
Prin urmare, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
Mențiunile făcute de petent în cuprinsul procesului-verbal prin care a recunoscut săvârșirea faptei contravenționale coroborată cu constatările personale ale agentului de poliție conduc în mod rezonabil la concluzia că împotriva petentului s-a ridicat o acuzație bazată pe împrejurări de fapt ce necesită explicații fundamentate pe probe din partea acestuia (principiu extras din cauza Blum c. Austriei, hotărârea din 3 februarie 2005, paragraf 28).
Din modul în care era semnalizată trecerea de pietoni, prin marcaj vizibil și indicator rutier, instanța reține că petentul a avut posibilitatea de a prevedea traseul pietonilor și de a lua toate măsurile necesare pentru a opri în condiții de siguranță pentru a le acorda acestora prioritate.
În concluzie, acțiunea petentului, constând în neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului, constituie contravenție și se sancționează potrivit art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002 cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, astfel că măsura tehnico-administrativă de reținere a permisului de conducere în vederea suspendării este legală.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunilor contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată în minimul prevăzut de lege este proporțională cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Suspendarea dreptului de a conduce este luată de drept și reprezintă o măsură care nu are la bază o prezumție de vinovăție a conducătorului auto vizat, deoarece acesta are posibilitatea de a contesta elementele constitutive ale contravenției ce face obiectul procesului în fața instanței. Prin urmare această sancțiune nu are un caracter punitiv, ci are caracter preventiv, întrucât privește protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl prezintă un conducător auto suspectat de încălcarea gravă a regulilor de circulație rutieră și îndeosebi față de pericolul pe care îl prezintă încălcarea regulilor de circulație pentru participanții la trafic (decizia de inadmisibilitate a Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Michel Pewinski c. Franței, 7 decembrie 1999).
Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunile aplicate sunt corect individualizate, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul D. R. A., cu domiciliul în sector 4, București, ., ., ., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din 09.11.2012 în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV – Serviciul Rutier, cu sediul în sector 2, București, ., nr. 7, ca neîntemeiată.
Menține procesul-verbal contestat.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.05.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. A. – L. D. S.
Red.jud.B.A.L.
Thn.red.gr.DS/4ex /
26.08.2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1562/2014. Judecătoria BUFTEA | Somaţie de plată. Sentința nr. 647/2014. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
