Plângere contravenţională. Sentința nr. 2136/2014. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2136/2014 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 05-06-2014 în dosarul nr. 9875/94/2013
Dosar nr._ SECȚIA CIVILĂ
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2136
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 05.06.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: B. A. - L.
GREFIER: D. S.
Pe rol pronunțarea cauzei civile privind pe petentul G. D. C. și pe intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile de fond au avut loc în ședința publica de la 29 mai 2014, fiind consemnate în încheierea de ședința de la aceea data, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data 05.06.2014, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Focșani la data de 19.12.2012 sub nr._/231/2012, petentul G. D. C. în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV a formulat plângere împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/ 04.12.2012.
În motivarea cererii, petentul a arătat că prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/ 04.12.2012 a fost sancționat contravențional întrucât la data de 04.12.2012 a circulat cu depășirea vitezei legale, respectiv cu 105 km/h, fiind luată și măsura complementară a suspendării dreptului de a mai conduce pe o perioadă de 90 de zile.
Petentul a mai arătat că deși a depășit viteza legală admisă pe acel sector de drum, a comis contravenția datorită unui caz fortuit, eveniment produs independent de voința sa.
În dovedirea cererii, a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei cu martori.
Cererea nu a fost întemeiată în drept.
Petentul a depus la dosar, în copie, procesul-verbal contestat, dovada de circulație, actul de identitate.
Acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform dispozițiilor art. 15 lit. i din Legea 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Deși legal citată, intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, nu a formulat întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 1339/19.03.2013 Judecătoria Focșani a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.
Pe rolul Judecătoriei Cornetu cauza a fost înregistrată sub nr._, fiind pronunțată sentința civilă nr. 3632/15 mai 2013 prin care s-a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei B..
Pe rolul acestei instanțe dosarul a fost înregistrat sub nr._ la data de 06.08.2013.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din 04.12.2012, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 630 de lei, pentru că în data de 04.12.2012, ora 13:32, a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe DN2, fiind filmat și înregistrat de aparatul radar tip Autovision montat pe autospeciala cu nr. MAI_ circulând cu viteza de 105 km/h, în localitatea Afumați, contravenție prevăzută de art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 și sancționată de art. 102 alin. 3 din OUG nr. 195/2002.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
În privința temeiniciei actului atacat, instanța constată că situația de fapt reținută în procesul – verbal nu a fost contestată de către petent în momentul întocmirii actului, acesta mărginindu-se la a nu declara nimic în fața organului de poliție.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat și faptul că prezumțiile de fapt și de drept sunt comune tuturor sistemelor judiciare, Convenția neinterzicându-le în principiu. Ceea ce Convenția impune însă, din perspectiva paragrafului 2 al art. 6 din Convenție, este tocmai ca o anumită proporție între acestea și prezumția de nevinovăție instituită în favoarea acuzatului, să fie respectată, fiind necesar a se ține cont în analiza proporționalității, pe de o parte, de miza concretă a procesului pentru individ și, pe de altă parte, de dreptul său la apărare (CEDO, Salabiaku c. Franța, cauza Vastberga Aktiebolag și Vulic c. Suedia).
Așadar, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu, atunci când administrează și apreciază probatoriul (CEDO, Bosoni c. Franței).
Ceea ce apare ca fiind esențial din punctul de vedere al instanței europene este faptul că instanțele naționale să ofere reclamantului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale. (CEDO, Decizia de inadmisibilitate din data de 28 iunie 2011 în cauza I. P. c. României)
Instanța europeană a mai statuat că în cazul în care petentul nu dorește administrarea altor probe decât cele prezente la dosarul cauzei s-a expus în mod conștient riscului de a fi „condamnată” doar în baza elementelor de la dosar, inclusiv în temeiul procesului-verbal de contravenție, pe care chiar ea l-a depus la instanță, și care se bucura de o prezumție de temeinicie care putea fi răsturnată. (Hotărârea din data de 3 aprilie 2012 în cauza N. G. c. României)
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că stabilirea vitezei de rulare a autoturismului_ în data de 04.12.2012, ora 13:32, s-a efectuat cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, respectiv cu cinemometrul de control rutier, tip radar, iar deplasarea autoturismului a fost înregistrată video cu camera video . 174. Din buletinul de verificare metrologică a aparatului radar (fila 24) rezultă că mijloacele tehnice se aflau în perioada de valabilitate a verificării metrologice și sunt utilizate atât pentru măsurări în regim staționar, cât și în regim de deplasare.
Din înregistrarea video de la fila 23 se observă foarte clar numărul de înmatriculare al autoturismului condus de petent, respectiv_, precum și viteza de 105 km/h avută de acesta în data de 04.12.2012, ora 13:32:08.
Totodată, procesul-verbal cuprinde constatări personale ale polițistului rutier care se coroborează în privința locației cu afirmațiile din plângere, de unde instanța reține că autoturismul era condus de contestator pe DN2, în localitatea Afumați, drum public pe care viteza maximă legală de deplasare este de 50 km/h, fiind în localitate, așa cum prevede expres art. 49 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002.
Deși petentul a invocat în sprijinul său proba testimonială pentru dovedirea cazului fortuit ce l-a determinat să nu respecte regulile de circulație, acesta nu a menționat care este cazul exonerator de răspundere contravențională, nu s-a prezentat în fața instanței pentru a formula apărări.
Întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul-verbal, pe baza probelor aflate la dosar, instanța reține că acțiunea petentului, constând în depășirea vitezei maxime admise pe sectorul de drum aflat pe DN2, în localitatea Afumați, cu peste 50 km/h, constituie contravenție și se sancționează potrivit art. 102 alin.3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 și sancționată de art. 102 alin. 3 din OUG nr. 195/2002, cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile.
Sub aspectul individualizării sancțiunii aplicate, trebuie precizat că amenda în cuantum minim, aplicată este necesară pentru corijarea pe viitor a conduitei contravenientului în derularea activității de conducător auto, față de gravitatea sporită a faptei, ținând totodată seama de împrejurările comiterii acesteia. Toate acestea impun în mod deosebit adaptarea vitezei la condițiile unui trafic rutier pe timp de zi, la o oră când numărul participanților la trafic este sporit, când este crescut riscul producerii unor accidente de circulație, fiind pusă astfel în pericol viața, sănătatea și integritatea corporală a petentului și a celorlalți conducători auto.
Suspendarea dreptului de a conduce este luată de drept și reprezintă o măsură care nu are la bază o prezumție de vinovăție a conducătorului auto vizat, deoarece acesta are posibilitatea de a contesta elementele constitutive ale contravenției ce face obiectul procesului în fața instanței. Prin urmare această sancțiune nu are un caracter punitiv, ci are caracter preventiv, întrucât privește protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl prezintă un conducător auto suspectat de încălcarea gravă a regulilor de circulație rutieră și îndeosebi față de pericolul pe care îl prezintă ignorarea dispozițiilor legale pentru participanții la trafic (decizia de inadmisibilitate a Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Michel Pewinski v. Franța, 7 decembrie 1999).
Față de aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul G. D., cu domiciliul în Focșani, ., ., J. V., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din 04.12.2012 în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, cu sediul în sector 2, București, ., nr. 7, ca neîntemeiată.
Menține procesul-verbal contestat.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.06.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. A. – L. D. S.
Red./Tehnored. B.A.L./ 4 ex./26.08.2014
Comunicat părților, azi...........................Grefier,
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Pretenţii. Sentința nr. 3661/2014. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
