Pretenţii. Sentința nr. 3661/2014. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3661/2014 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 10-09-2014 în dosarul nr. 5976/94/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
SENTINTA CIVILĂ NR: 3661
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 10 SEPTEMBRIE 2014
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE ELISABETA-MIHAELA IORDĂCHESCU
GREFIER E. A.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect pretenții privind pe reclamanta, . pe pârâta, ASOCIAȚIA C. DE EXTENSIE ȘI DEZVOLTARE RURALĂ CEDR.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la 02.09.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, parte integrantă din prezenta sentință, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 10.09.2014, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 09.05.2013 sub nr._ reclamanta, . în contradictoriu cu pârâta, ASOCIATIA CONSORȚIU DE EXTENSIE ȘI DEZVOLTARE RURALĂ CEDR a solicitat obligarea paratei la plata către reclamantă a sumei de_ lei pentru neexecutarea obligației de vânzare a cantității de 55,90 to floarea soarelui din totalul de 300 to floarea soarelui în conformitate cu contractul de vânzare-cumpărare nr. 7175/31.05.2012
și la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea cererii reclamanta arată că în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 7175/31.05.2012 pârâta s-a obligat să vândă către . până la data de 30.09.2012 o cantitate de 300 tone floarea soarelui la prețul de 490 USD.
Conf. art. 8 alin.1 din contract s-au calculat daune interese compensatorii în cuantum de_ lei (500 lei pentru fiecare tonă de produs nelivrată până la data prev. la art. 3 din contract.)
Deși convocată la conciliere la data de 13.08.2012 parata a refuzat semnarea procesului verbal de conciliere și nici nu a prezenta un răspuns fața de pretențiile reclamantei.
P. notificarea nr. 8730 din 13.08.2012 reclamanta a solicitat paratei îndeplinirea obligației de plată daunelor interese în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 7175/31.05.2012 și a comunicat paratei factura nr. PSI57792/17.10.2012.
In drept, contractul de vânzare-cumpărare nr. 7175/31.05.2012, art. 1270, 1351, 1516, 1530, 1634 cod civil .
In susținere s-au depus în copie înscrisuri la dosar, f.7-24.
Pârâta a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei B. și excepția inadmisibilității acțiunii, pe fond solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată. (f. 53)
P. Întâmpinare pârâta arată că nu se poate reține culpa acesteia pentru nelivrarea cantității de 55,90 tone floarea soarelui, invocând forța majoră, respectiv apariția secetei în lunile de primăvară și vară a anului 2012.
Mai arată că avea poliță de asigurare cu Groupama SA, însă riscul de secetă nu este acoperit de societățile de asigurare.
La data de 23.04.2014 reclamanta a depus răspuns la întâmpinare arătând că susținerile paratei sunt nefondate și dovedesc reaua credință a acesteia.
P. Încheierea din 10 iunie 2014, instanța a respins excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei B. și excepția inadmisibilității, ca neîntemeiate.
Totodată, la același termen reclamanta și-a precizat acțiunea, arătând că există o eroare materială, de redactare, în ceea ce privește cantitatea nelivrată de pârâtă, aceasta fiind de 25,90 tone, nu de 55,90 tone, suma solicitată de 12.950 lei fiind corectă. (f.76)
Analizând înscrisurile depuse la dosar, instanța reține următoarele:
În fapt, între reclamantă și pârâtă s-au desfășurat relații comerciale în baza contractului de vanzare-cumparare nr. 7175 din 31.05.2012, acesta avand ca obiect vânzarea de către pârâta a recoltei de floarea soarelui pe anul 2012. (f. 19-23)
De asemenea, instanta retine ca potrivit art 10 alin 2, se instituie o exceptie de la art 9 alin 2 din Contractul sus mentionat, sens in care partile agreaza ca „nu reprezinta o situatie de forta majora toate cazurile care pot fi asigurate de vanzator la societatile de asigurare sau sunt despagubite de catre stat prin acte normative specifice (ex. seceta, inghet, inundatii etc)” (f. 23)
Totodata partile s-au inteles conform art. 8 alin 1 din Contract ca in cazul in care vanzatorul (pârata) nu isi executa corespunzator obligatiile prevazute de prezentul contract va plati cumparatorului daune-interese de 500 lei pentru fiecare tona de produs nelivrata pana la data prevazuta la art 3 din Contract (30.09.2012). Potrivit art 2 lit b din Contract, cantitatea minima la care s-a obligat parata este de 300 tone. (f. 20)
Pârâta nu a livrat cantitatea de 25,90 tone floarea soarelui, din totalul de 300 tone la cre s-a obligat, prin urmare, reclamanta a emis către pârâta factura fiscala de 12.950 lei (25,90 tone x 500 lei/tona), convocnd-o totodata la conciliere directa (f. 8-14, f. 76+ precizare acțiune).
Pârata a înaintat reclamantei un aviz de forță majoră emis de Camera de Comert si Industrie Călărași, in care atesta ca pentru perioada 20.07._12 a fost o perioada de seceta prelungita, ceea ce a afectat producția de floarea soarelui . 70 %. (f. 15-17)
In baza certificatului emis de catre Camera de Comert si Industrie V., parata a refuzat plata daunelor compensatorii, asa cum au fost stabilite prin contract, motivat de situația de seceta intervenita si care a dus la afectarea productiei de floarea soarelui.
Instanța urmează a analiza dacă pretențiile reclamantei reprezinta o creanță certă, lichidă și exigibilă.
În ceea ce privește caracterul cert al creanței instanța constată că o creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor, sau recunoscute de dânsul.
În speță, intre parti a fost incheiat un contract comercial, avand ca obiect vanzarea de catre parata a unei cantitati minime de 300 tone de floarea soarelui, iar in situatia neindeplinirii acestei obligatii in mod culpabil de catre parata, partile au stabilit daune compensatorii in cuantum de 500 lei/tona. (art 2, lit b, art 9 alin 2 din Contract).
De asemenea, părțile au stabilit ca forța majora exonerează parata de la îndeplinirea obligației sale, cu excepția situațiilor care ar putea fi calificate drept forta majora si cu privire la care aceasta poate încheia contracte de asigurare.
Avand in vedere ca prezentul litigiu dintre parti izvoraste din interpretarea de către acestea a art 9 din Contract, instanța reține urmatoarele:
Potrivit art 1270 Cod civil, partile au incheiat in mod liber si neviciat contactul nr. 7037/23.05.2012, acesta fiind legea partilor.
Potrivit art 1351 Cod civil:
(1) Dacă legea nu prevede altfel sau părțile nu convin contrariul, răspunderea este înlăturată atunci când prejudiciul este cauzat de forță majoră sau de caz fortuit.
(2) Forța majoră este orice eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil și inevitabil.
Astfel, părțile au făcut aplicarea art. 1351 Cod civil, stabilind regula generala (aplicabilitatea fortei majore, cauza exoneratoare de raspundere -art 9 alin 1 Contract), precum si excepțiile de la regula generala (art 9 alin 2), privind impactul forței majore asupra obligațiilor asumate in contracte, precizând in mod expres ca seceta nu este o cauza exoneratoare de răspundere, iar potrivit art 9 alin 4 din Contract, au stabilit ca „in caz de forta majora, vanzatorul are obligatia de a-l despagubi pe cumparator, potrivit dispozitiilor art 8”, concretizat in plata unor daune compensatorii de 500 lei/tona nelivrata conform contractului.
Ca atare, partile au predeterminat cuantumul daunelor susmentionate, făcând in acest sens aplicarea art. 1536 Cod civil.
De asemenea, instanța retine, pe de o parte, ca pârâta nu poate invoca exonerarea de raspunere in cazul secetei, in aceasta situatie avea obligația de a încheia un contract de asigurare pentru recolta de floarea soarelui, in caz contrar asumandu-si riscul contractual pe acest aspect, pe de alta parte, aceasta avea posibilitatea de a livra cantitatea de floarea soarelui la care s-a obligat, acestea fiind bunuri de gen, iar potrivit normei generale nu poate invoca imposibilitatea fortuita de executare, in aceasta situație executarea fiind întotdeauna posibila. (art 543 alin 2 rap la art 1634 alin 6 Cod civil).
In ceea ce privește susținerile pâratei ca a obținut avizul de forta majora de la Camera de Comert si Industrie Călărași si ca acesta, atestând o situație de forța majora, exonerează pârâta de la îndeplinirea obligațiilor, instanța urmează a le respinge ca neîntemeiate, pentru considerentele de mai sus, părțile intelegând, în mod expres la semnarea contractului ca înlatura seceta de la cauzele exoneratoare de raspundere.
De altfel, aceasta inlaturare a unor evenimente meteorologice este de inteles, o parte dintre acestea putand in fapt fi preintampinate de părți, raportat la calitatea acestora de profesionisti si de obiectul contractului (constituind așadar cel mult caz fortuit, nu forta majora).
Astfel, deși seceta în sine este un eveniment extern si imprevizibil, acesta nu este absolut invincibil, de neînlăturat raportat la obiectul contractului.
Ca atare, pe de o parte pârâta avea posibilitatea de a atenua/înlatura consecințele secetei prin folosirea unui sistem de irigatii existent sau amenajat de aceasta ad hoc, fiind un profesionist in agricultura (potrivit avizului emis de Camera de Comert si Industrie, seceta a afectat cultura pe o perioada cuprinsă între 20.07._12, timp suficient pentru a lua masuri), pe de alta parte prin contractul semnat cu reclamanta s-a exclus seceta in mod expres dintre cauzele de forta majora care o exonerează de raspundere.
Chiar si in situația in care susținerile paratei ar fi reale, acesta – in calitate de profesionist – si-a asumat riscul contractual in cazul aparitiei unei astfel de situații, nominalizând in mod expres in contract seceta, ca unul din cazurile ce nu o exonerează de răspundere.
Mai mult, în situația în care se constată îndeplinirea condițiilor legale, pârâta ar putea beneficia de aplicarea Legii nr 381 din 13 iunie 2002 privind acordarea despăgubirilor în caz de calamități naturale în agricultură.
Totodată instanța reține următoarele: contractul a fost încheiat intre doi profesionisti, asa cum sunt definiti de codul civil, contractul urmând a fi analizat din aceasta perspectiva. De asemenea, instanta constată că pârata a avut calitatea de vânzător în cauza, obligându-se a livra o anumita cantitate de produse (bunuri de gen) la o calitate determinata, iar neîndeplinirea contractului de catre parata produce o paguba semnificativa reclamantei, care are aceeași calitate – de profesionist.
Ca atare, partile au inteles sa stabileasca in mod expres in contract ca seceta nu exonereaza de răspundere de la îndeplinirea obligației contractuale, iar prin contract se precizează, in mod clar, si evenimentele pentru care va răspunde vânzătorul (parata), prin plata de daune compensatorii prestabilite.
Avand in vedere cele aratate, instanta retine ca art 10 din Contract, nu este afectat de vreo cauza de nulitate absoluta sau relativa, fiind redactat cu respectarea cerintelor legale, art 1351 Cod civil, conferind părtilor posibilitatea sa limiteze prin contract efectele cazurilor de forța majora.
Față de aceste considerente, instanța reține ca, suma de 12.950 lei, pretinsă de reclamanta, este certa, reprezentând daunele compensatorii la care s-a obligat vânzătorul (pârâta) în măsura în care nu îndeplinește obligațiile contractuale, inclusiv în situația in care o astfel de neîndeplinire se datorează apariției unui caz de forța majora, stipulat in contract ca nu exonerează de la răspundere contractulă (seceta), asumându-și pe acest aspect riscul contractual.
Creanța este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță. În cauză, creanța este lichidă, câtimea ei, respectiv 12.950 lei, rezultând din contractul încheiat între părți și factura emisă de reclamantă. (f. 12-14, f. 19-23)
Sub aspectul exigibilității creanței, instanța constată că potrivit art 9 alin 2, rap. la art 2 lit b, art 8 si art 9 alin 1 si 4 din Contract, parata avea obligatia de a livra bunurile la care s-a obligat (300 tone de floarea soarelui, din care a rămas de livrat o diferență de 25,90 tone) la data de 30.09.2012, acesta fiind depășit la data introducerii acțiunii, ceea ce face ca și condiția exigibilității creanței solicitate să fie îndeplinită.
Având în vedere că pârâta nu și-a îndeplinit obligația de plată a daunelor compensatorii, la care s-a obligat potrivit contractului încheiat intre părți, iar reclamanta a făcut dovada existenței unei creanțe certe, lichide și exigibile asupra patrimoniului pârâtei, instanța reține ca fiind îndeplinite condițiile angajării răspunderii contractuale față de pârâtă, motiv pentru care, în temeiul art. 1270 alin 1 C.civ. potrivit căruia convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, cererea reclamantei fiind întemeiată, urmează a obliga pârâta la plata sumei de 12.950 lei către reclamantă, cu titlu de daune interese compensatorii
Totodată, reținând culpa procesuală a pârâtei in temeiul art. 451-453 Cod procedură civilă, instanța va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 893 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa timbru si timbru judiciar. (f. 34)
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta, . cu sediul în Voluntari, . Birouri Cubic Center, nr. 1B, ., C.U.I-_, J_, în contradictoriu cu pârâta, ASOCIATIA CONSORȚIU DE EXTENSIE ȘI DEZVOLTARE RURALĂ CEDR cu sediul în comuna Vâlcele, ., C.U.I. nr._.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 12.950 lei debit, cu titlu de daune interese compensatorii.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 893 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.09.2014.
P., GREFIER,
I. E.-M. A. E.
Red. Jud.IEM/thn.E.A./ 19 Septembrie 2014
..09.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2136/2014.... | Actiune in regres. Sentința nr. 5186/2014. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
