Plângere contravenţională. Sentința nr. 2358/2014. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2358/2014 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 12-06-2014 în dosarul nr. 4322/94/2013
Dosar nr._ SECȚIA CIVILĂ
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2358
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 12.06.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: BURCEA ALINA-LAURA
GREFIER: D. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta P. L. ROMÂNIA IFN SA și pe intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA SA- CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ -CESTRIN, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
- obiectul cauzei – plângere contravențională,
- stadiul procesual – fond,
- cauza fiind la primul termen de judecată, după care:
În temeiul art. 255 și art. 258 C.proc.civ., instanța încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile aflate la dosar, ca fiind utilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 2.04.2013 sub nr._, petenta P. L. ROMÂNIA IFN SA în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA SA- CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ - CESTRIN a formulat plângere împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/26.02.2013, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului-verbal și pe cale de consecință exonerarea petentei de la plata amenzii contravenționale.
Petenta a invocat nulitatea absolută a procesului-verbal . nr._/26.02.2013 deoarece acesta a fost încheiat fără a respecta dispozițiile obligatorii ale O.G. 2/2011.
În motivarea cererii, arătat că prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/26.02.2013 a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 250 lei, potrivit art. 8 alin. 2 din OG 15/2002, întrucât la data de 9.02.2013 a circulat fără a deține rovinietă valabilă cu autoturismul_ .
Petenta a mai arătat că la data de 22.12.2009 s-a închis contractul de leasing privind autoturismul marca Skoda O., cu numărul de înmatriculare_, încheiat între societatea petentă și utilizatorul .., astfel că nu se face vinovată de cele reținute în cuprinsul procesului-verbal contestat.
Față de aspectele învederate, a solicitat instanței admiterea plângerii astfel cum a fost formulată.
În dovedirea cererii, a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri.
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile OG 2/2001, OG 15/2002, Legea 455/2001.
Petenta a depus la dosar, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, următoarele: procesul-verbal contestat, factură fiscală, contractul de leasing nr._/_, proces-verbal de predare-primire, CIV, certificat de înmatriculare.
Intimata, C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA SA- CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ-CESTRIN, a depus întâmpinare prin care a solicitat instanței respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal de contravenție ca legal și temeinic întocmit.
În motivare, intimata a arătat că prin actul de constatare petenta a fost sancționată deoarece a circulat pe drumurile naționale fără a deține rovinietă valabilă.
A mai precizat că nu cade în sarcina CESTRIN să facă investigații cu privire la transferul privat de proprietate asupra autoturismului, atâta vreme cât petenta figurează ca proprietar al autovehiculului în certificatul de înmatriculare, cât și în evidențele Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări, și nici o altă persoană nu este menționată în calitate de utilizator, astfel, acesta are calitatea de subiect activ al raportului juridic contravențional, potrivit dispozițiilor art.8 coroborat cu art. 1 lit. b din O.G. 15/2002, și acestuia îi revine obligația de a face dovada valabilității rovinietei.
În drept, au fost invocate dispozițiile O.G. 2/2001, O.G. nr. 15/2002, Legea 455/2001, Ordinul M.T.I. nr. 769/2010.
În dovedire, a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus la dosarul cauzei, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: planșă foto, autorizația de control a agentului constatator, certificat calificat pentru semnătura electronică cu valoare legală.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 26.02.2013, emis de intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., prin subunitatea CESTRIN, s-a constatat că la data de 09.02.2013, ora 16:42, autoturismul cu numărul de înmatriculare_, aparținând petentei, a circulat fără a deține rovinieta valabilă pe DN 2 km 448+000 m, Bunești. În consecință, s-a reținut săvârșirea de către petentă a contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din OG 15/2002 și i s-a aplicat sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 250 lei.
Procesul-verbal nu a fost semnat de petentă și de martori, menționându-se că, potrivit prevederilor art. 9 alin. 2 O.G. nr. 15/2002, constatarea contravenției a fost efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control a rovinietei SIEGMCR.
Instanța constată faptul că plângerea contravențională a fost formulată în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 al. 1 din O.G. nr. 2/2001.
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, în sensul prev. de art. 17 O.G. nr. 2/2001.
În ceea ce privește semnătura agentului constatator instanța constată că, deși O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor nu prevede posibilitatea generării electronice a procesului verbal de constatare a contravențiilor, legea specială, în speță, O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale, prevede faptul că sistemul informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control al rovinietei (SIEGMR) permite, între altele, monitorizarea și controlul achitării tarifului de utilizare (art. 1 alin. 1 lit. n O.G. nr. 15/2002), de unde rezultă, implicit, și posibilitatea constatării abaterilor contravenționale, cu prilejul controlului derulat prin intermediul acestui sistem. În atare situație, se apreciază că disp. O.G. nr. 15/2002 sunt în deplină concordanță cu disp. Legii nr. 455/2001 privind înscrisul în format electronic, procesului verbal întocmit în cauză atașându-i-se logic o semnătură electronică valabilă.
În acest sens intimata a depus certificat calificat, autorizație de control a agentului constatator și dovada excluderii camerelor ANPR de la verificările metrologice (f. 34).
În privința temeiniciei actului atacat, trebuie subliniat că fapta sancționată contravențional potrivit legislației interne are caracter penal în sensul art.6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, instanța europeană statuând în mod expres că scopul pur punitiv al amenzii aplicabile, precum și caracterul general al normei de incriminare duc la concluzia că în cauză sunt aplicabile garanțiile specifice materie penale
Potrivit OG nr. 2/2001, amenda contravențională este distinctă de acoperirea eventualelor prejudicii cauzate de săvârșirea faptei contravenționale, având deci un caracter sancționator și preventiv. În consecință, rezultă cu certitudine că procedura contravențională reglementată de OG nr.2/2001 poate fi asimilată procedurii penale din perspectiva art. 6 din Convenție, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator, iar nu petentului. Așadar, în privința probațiunii, este de remarcat că petentul ar trebui să facă dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal doar în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției acuzatului dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat și faptul că prezumțiile de fapt și de drept sunt comune tuturor sistemelor judiciare, Convenția neinterzicându-le în principiu. Ceea ce Convenția impune însă, din perspectiva paragrafului 2 al art. 6 din Convenție, este tocmai ca o anumită proporție între acestea și prezumția de nevinovăție instituită în favoarea acuzatului, să fie respectată, fiind necesar a se ține cont în analiza proporționalității, pe de o parte, de miza concretă a procesului pentru individ și, pe de altă parte, de dreptul său la apărare (CEDO, Salabiaku c. Franța, cauza Vastberga Aktiebolag și Vulic c. Suedia).
Așadar, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu, atunci când administrează și apreciază probatoriul (CEDO, Bosoni c. Franței).
Ceea ce apare ca fiind esențial din punctul de vedere al instanței europene este faptul că instanțele naționale să ofere reclamantului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale. (CEDO, Decizia de inadmisibilitate din data de 28 iunie 2011 în cauza I. P. c. României)
Instanța europeană a mai statuat că în cazul în care petentul nu dorește administrarea altor probe decât cele prezente la dosarul cauzei s-a expus în mod conștient riscului de a fi „condamnată” doar în baza elementelor de la dosar, inclusiv în temeiul procesului-verbal de contravenție, pe care chiar ea l-a depus la instanță, și care se bucura de o prezumție de temeinicie care putea fi răsturnată. (Hotărârea din data de 3 aprilie 2012 în cauza N. G. c. României)
Potrivit art. 1alin. 11 lit. c din O.G. nr. 15/2002 rovinietă valabilă este rovinietă electronică ce atestă existența în baza de date a SIEGMCR, denumită în continuare bază de date, a informațiilor privind achitarea corespunzătoare a tarifului de utilizare pentru vehiculul în cauză, a cărei perioadă de valabilitate cuprinde ziua în care se efectuează verificarea. Conform art. 7 din O.G. nr. 15/2002 responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români. De asemenea potrivit art. 9 alin. 2 din O.G. nr. 15/2002 începând cu data de 1 octombrie 2010, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.
Prin urmare, lipsa înregistrării în baza de date SIEGMCR al numărului de înmatriculare al autovehiculului petentei naște prezumția simplă că acesta nu a deținea o rovinietă valabilă la momentul înregistrării în trafic de către camerele video. În cauză intimata a depus în susținerea temeiniciei procesului-verbal planșe foto din care rezultă faptul că autoturismul petentei cu nr. de înmatriculare_ a fost înregistrat în trafic, iar în urma verificărilor în baza de date, acesta nu figura cu rovinietă valabilă.
Potrivit art. 1 alin. 1 lit. b din O.G. 15/2002 prin utilizatori români se înțelege persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România.
Instanța constată că între petentă și Foraibar SRL a intervenit contractul de leasing financiar nr._/_-_(f. 14-19).
Analizând factura fiscală . nr._/16.07.2009(fila 13) coroborată cu certificatul de înmatriculare pentru auto cu nr._ (fila 12) și cartea de identitate a vehiculului(f. 10-11), instanța reține că autoturismul înmatriculat cu nr._, a fost utilizat în regim de leasing de către S Foraibar SRL, în calitate de „utilizator”, iar potrivit dispozițiilor legale reproduse mai sus, acestei din urmă persoane juridice îi revenea obligația achitării contravalorii rovinietei (taxei de utilizare a infrastructurii rutiere) și nu societății petente, care are calitatea de „locator”. Mai mult decât atât, instanța reține că, odată delimitate drepturile și obligațiile utilizatorului, locatorul/finanțatorul (în speță, petenta) este exonerat de orice răspundere față de terți pentru prejudiciile provocate prin folosința bunului, fapta sau omisiunea locatarului/utilizatorului, astfel cum prevăd disp. O.G. nr. 51/1997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing.
Din coroborarea contractului de leasing financiar nr._/_-_(f. 14-19) cu procesul-verbal de predare-primire(f. 20), cu factura fiscală . nr._/16.07.2009(fila 13), reiese faptul că petenta s-a desesizat de stăpânirea materială și juridică asupra autoturismului cu nr. de înmatriculare_, cu . TMBCS41Z_.
Prin urmare, se constată că procesul-verbal de contravenție a fost întocmit în mod nelegal și netemeinic pe numele petentei care nu este utilizatorul autovehiculului înmatriculat cu nr._, de unde rezultă că prin situația creată, petentei i-a fost pricinuită o vătămare care nu poate fi înlăturată altfel decât prin desființarea actului sancționator contestat.
Întrucât prezumția de temeinicie a procesului-verbal atacat a fost răsturnată prin proba contrară făcută de către petentă - aceasta reușind așadar să facă dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea descrisă în procesul-verbal de contravenție, în temeiul art. 34 coroborat cu art. 31 din O.G. nr. 2/2001, instanța apreciază că plângerea dedusă judecății este în mod evident întemeiată și va anula procesul-verbal . R13 nr._ din 26.02.2013, urmând a exonera petenta de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 250 lei.
În ce privește capătul de cerere formulat de petentă cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată, instanța va respinge acest capăt, întrucât, deși intimata a căzut în pretenții, petenta nu a făcut dovada efectuării unor cheltuieli de judecată. Astfel, cauza a fost scutită de plata taxei de timbru și de timbru judiciar în conformitate cu prevederile art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și pe cele ale art. 36 din OG nr. 2/200, precum și în virtutea art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995, iar alte cheltuieli de judecată nu au fost dovedite în prezenta cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de petenta S.C. P. L. România IFN S.A., cu sediul în sector 5, București, . B., nr. 3, împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din 26.02.2013 în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., cu sediul în sector 6, București, .. 401A.
Anulează procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 26.02.2013 ca netemeinic întocmit.
Exonerează petenta de la plata amenzii contravenționale aplicată prin procesul-verbal anulat.
Respinge cererea petentei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.06.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. A.-L. D. S.
Red./Tehnored. B.A.L./ 4 ex./08.09.2014
Comunicat părților, azi...........................Grefier,
| ← Actiune in regres. Sentința nr. 1394/2014. Judecătoria BUFTEA | Pretenţii. Sentința nr. 29/2014. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
