Plângere contravenţională. Sentința nr. 2359/2014. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2359/2014 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 12-06-2014 în dosarul nr. 4359/94/2013
Dosar nr._ SECȚIA CIVILĂ
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2359
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 12.06.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: BURCEA ALINA-LAURA
GREFIER: D. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul D. A. și pe intimata IPJ Ilfov, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la ordine, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
- obiectul cauzei – plângere contravențională,
- stadiul procesual – fond,
- cauza fiind la primul termen de judecată, după care:
În baza art. 104(13) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor, instanța lasă dosarul la a doua strigare față de lipsa părților.
Se reia dosarul la a doua strigare, când, la apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile sau excepții de soluționat, instanța, în baza art. 255 și art. 258 C.proc.civ., încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile aflate la dosar, și pentru intimat proba cu înregistrarea video, ca fiind utile, pertinente și concludente soluționării cauzei și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 2.04.2013 sub nr._, petentul D. A. în contradictoriu cu intimata IPJ Ilfov a formulat plângere împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/17.03.2013, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea procesului-verbal și să se dispună anularea amenzii în valoare de 300 lei și a punctelor amendă.
În motivarea cererii, petentul a arătat că prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ a fost amendat contravențional întrucât la data de 17.03.2013 a circulat cu depășirea vitezei legale, respectiv cu 99 km/h.
În esență,petentul a arătat că procesul-verbal nu conține elementele obligatorii prevăzute de dispozițiile OG 2/2001, fapt ce atrage nulitatea procesului-verbal. De asemenea, a precizat că nu se face vinovat de cele reținute în cuprinsul procesului-verbal de contravenție contestat.
Față de aspectele învederate, a solicitat instanței admiterea plângerii astfel cum a fost formulată.
În dovedirea cererii, a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri.
În drept, au fost invocate dispozițiile OG 2/2001.
Petentul a depus la dosar, în copie, procesul-verbal contestat, actul de identitate, permis de conducere, planșă foto.
Intimata IPJ Ilfov a depus întâmpinare prin care a solicitat instanței respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal de contravenție ca legal și temeinic.
În motivare, intimata a arătat că prin actul de constatare petentul a fost sancționat întrucât la data de 17.03.2012 a condus autoturismul având o viteză de 99 km/h, pe un sector de drum unde limita de viteză este de 70 km/h.
În drept, încadrarea juridică a contravenției este art. 108 alin. 1 pct. 2 din OUG nr.195/2002, iar procesul-verbal de contravenție . nr._/17.03.2013 a fost încheiat cu respectarea condițiilor de fond prevăzute de art. 16 alin. 1 și art. 17 din OG 2/2001.
În susținere, a depus următoarele înscrisuri: buletin de verificare metrologică, CD, atestatul de operator radar.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din 17.03.2013, petentul a fost sancționat contravențional cu 4 puncte amendă în cuantum de 300 de lei, pentru că în data de 17.03.2013, ora 11:05, a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe DN1, Tâncăbești, Km 28 cu viteza de 99 km/h în localitate, fiind înregistrat de aparatul radar montat pe autoturismul pe autoturismul cu numărul de înmatriculare MAI_, contravenție prevăzută și sancționată de art. 108 alin. 1 lit. b pct. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Instanța nu poate reține motivul de nulitate invocat de petent, respectiv faptul că procesul-verbal este nelegal întocmit, nefiind semnat de un martor asistent, întrucât:
Potrivit art. 19 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia. Nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator. În lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.
Analizând procesul-verbal contestat, instanța reține faptul că actul sancționator a fost semnat de contravenient, ca atare nu mai sunt incidente dispozițiile legale care reglementează cazurile în care este necesară semnarea acestuia de un martor asistent.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că stabilirea vitezei de rulare a autoturismului_ s-a efectuat cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, respectiv cu cinemometrul tip Autovision, iar deplasarea autoturismului a fost înregistrată video cu camera video . 524. Din buletinul de verificare metrologică (fila 20) rezultă că mijloacele tehnice se aflau în perioada de valabilitate a verificării metrologice și sunt utilizate atât pentru măsurări în regim staționar, cât și în regim de deplasare.
Din înregistrarea video de la fila 19 se observă foarte clar numărul de înmatriculare al autoturismului condus de petent, respectiv_, precum și viteza de 99 km/h avută de acesta în data de 17.03.2013, la ora 11:05:02.
Totodată, procesul-verbal cuprinde constatări personale ale polițistului rutier care se coroborează în privința locației cu afirmațiile din plângere, de unde instanța reține că autoturismul era condus de contestator pe DN1, Tâncăbești, Km 28, drum public pentru care exista limitarea de viteză la 70 km/h.
Întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul verbal, pe baza probelor aflate la dosar, instanța reține că acțiunea petentului, constând în depășirea vitezei maxime admise pe sectorul de drum aflat pe DN1, Tâncăbești, Km 28, cu peste 21 km/h, constituie contravenție și se sancționează potrivit art. 100 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.
Prin urmare, în ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale instanța constată că petentul a fost sancționat cu 4 puncte amendă, minimul prevăzut de lege, aceasta fiind justificată de gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, de modul de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului. Față de atitudinea contestatorului, instanța apreciază că nu se justifică înlocuirea amenzii cu avertisment.
Față de aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
Potrivit art. 36 alin. 2 din OG 2/2001 în cazul în care plângerea a fost respinsă, petentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat. În cauza de față, față de complexitatea cauzei și actele comunicate de către intimată pentru realizarea apărării, instanța stabilește cheltuielile judiciare la 100 lei, care vor fi achitate de către petent.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul D. A., cu domiciliul în S., ., J. B., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din 17.03.2013 în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, cu sediul în sector 2, București, ., nr. 7, ca neîntemeiată.
În temeiul art. 36 alin. 2 din OG 2/2001 obligă petentul la plata către stat a sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.06.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. A.-L. D. S.
Red./Tehnored. B.A.L./ 4 ex./09.09.2014
Comunicat părților, azi...........................Grefier,
| ← Actiune in regres. Sentința nr. 1895/2014. Judecătoria BUFTEA | Fond funciar. Sentința nr. 2363/2014. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
