Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 4894/2014. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4894/2014 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 09-10-2014 în dosarul nr. 9893/94/2013
Dosar nr._ SECȚIA CIVILĂ
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4894
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 09.10.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: BURCEA ALINA-LAURA
GREFIER: D. S.
Pe rol pronunțarea cauzei civile privind pe creditoarea . și pe debitoarea . SRL, având ca obiect ordonanță de plată - OUG 119/2007/art.1013 C. ș.u.
Dezbaterile și susținerile orale ale părților au avut loc și au fost consemnate în încheierea de ședință de la 02.10.2014 ce face parte integrantă din prezenta, când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data 09.10.2014, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 06.08.2013 sub nr._, astfel cum a fost precizată, creditoarea . a chemat în judecată pe debitoarea . SRL, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună emiterea unei ordonanțe de plată prin care să fie obligată debitoarea la plata sumei de 133.569,20 reprezentând debit principal, a penalităților de întârziere în cuantum de 99.069,33 lei (calculate la data de 02.10.2014), precum și obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că între părți a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 92/28.03.2013, ce a avut ca obiect cumpărarea, respectiv vânzarea de porumb boabe vrac din recolta anului 2012, pentru prețul de 820 lei/tonă.
Conform prevederilor contractului, respectiv art. 1.4, facturarea mărfii s-a efectuat după încărcarea în camioane, plata urmând a fi efectuată în termen de 10 zile de la data emiterii facturii.
După încheierea contractului s-a procedat la livrarea mărfii, odată cu livrarea fiind emise și facturi.
Creditoarea a mai arătat că deține o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva debitoarei.
În susținere, creditoarea a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus în copie certificată pentru conformitate cu originalul, următoarele: contractul de vânzare-cumpărare nr. 92/ 28.03.2013, facturi neachitate cu avize de însoțire a mărfii și tichete de cântar, tabel privind calculul penalităților.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.1013 și următoarele C.proc.civ., art.113 alin.2 C.proc.civ.
Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 200 lei.
Debitoarea, . SRL, a depus întâmpinare prin care a solicitat instanței respingerea cererii ca inadmisibilă, în temeiul art.1016 alin.2 N.C.P.C., iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
Debitoarea a invocat excepția inadmisibilității cererii, având în vedere că societatea creditoare nu a formulat o somație în sensul art. 1014 N.C.P.C. pentru ca cererea de emitere a unei ordonanțe de pltă să fie admisibilă.
În motivare, debitoarea a arătat că societatea creditoare a invocat un contract care nu este semnat de administratorul societății, ci de o altă persoană care nu avea calitatea de a angaja societatea, astfel, administratorul societății este doamna C. E.-N., iar contractul apare ca fiind semnat de domnul G. M., persoană care nu avea mandat să angajeze societatea în încheierea vreunui contract.
A mai precizat că, pe de altă parte, după cum se poate observa din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, creditoarea a invocat plata unor facturi emise în baza unor contracte diferite (facturile 252 și 254 fac referire la un contract având nr. 92, iar facturile 256 și 257 fac referire la un contract având nr. 96. Aceste neconcordanțe dovedesc faptul că societatea creditoare a invocat o creanța ce nu este certă. Neîndeplinirea condiției privind certitudinea creanței se răsfrânge și asupra cerințelor care privesc exigibilitatea și lichiditatea acesteia.
Pentru considerentele expuse, debitoarea a apreciat că cererea nu este admisibilă pe calea procedurii speciale, potrivit art. 1013 alin.1 N.C.P.C. întrucât nu sunt îndeplinite cumulativ cele trei condiții, respectiv: creanța să fie certă, lichidă, exigibilă, dovedită printr-un înscris însușit de părți.
Pentru lămurirea situației contractelor și a sumelor datorate, este nevoie de administrarea și altor probe, expertiză contabilă, interogatoriu, în afară de înscrisuri, lucru care nu se poate face decât într-o acțiune întemeiată pe dreptul comun.
Față de cele arătate, creditoarea a solicitat instanței respingerea cererii de emitere a unei ordonanțe de plată, ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.1013 și următoarele N.C.P.C.
În susținere, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, între creditoarea S.C. A. T. S.R.L. și debitoarea S.C. S. T. A. S.R.L. au existat raporturi juridice între profesioniști, concretizate prin încheierea contractului de vânzare nr. 92/28.03.2013(f. 7-8), în baza căruia societatea creditoare a vândut bunuri către debitoare în valoare totală de 133.569,20 lei.
Obiectul contractului îl constituie vinderea, respectiv cumpărarea produselor: porumb boabe, în vrac din recolta anului 2012.
Potrivit art. 1.1 din contract, calitatea și cantitatea vor fi finale la încărcarea mărfii în camioane și/sau în vagoane în conformitate cu avizul de însoțire a mărfii. Marfa se livrează fizic.
Potrivit art. 1.3 din contract, prețul este de 820 lei/tonă, la o cantitate de 250 tone(+/-10%), iar conform art. 1.4, facturarea se face după încărcarea mărfii în camioane, iar plata se face în termen de 10 zile de la facturare.
În drept, potrivit art. 1013 alin. 1 N.C.proc.civ., procedura ordonanței de plată se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând in obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintru-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod prevăzut de lege.
Potrivit art. 662 alin. 2 N.C.proc.civ., creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși titlul executoriu. În plus, alin. 3 al aceluiași articol dispune ca o creanță este lichidă când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui, iar potrivit alin. 4, creanța este exigibila daca obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plata.
Examinând îndeplinirea cerințelor prevăzute de textul legal sus-arătat, instanța constată că suma solicitată cu titlu de debit principal în cuantum de 133.569,20 lei reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă rezultând dintr-un înscris însușit de părți prin semnătură și ștampilare.
În primul rând, creditoarea a făcut dovada existenței unui contract încheiat între profesioniști, respectiv a contractului de vânzare-cumpărare nr. 92/28.03.2013(f. 7-8), însușit de ambele părți prin semnătură și ștampilare.
Contractul încheiat între părți are ca obiect o creanță a cărei obligație corelativă constă în îndatorirea debitorului de a plăti o sumă de bani, obligație rezultând dintr-un contract civil.
În conformitate cu art. 662 alin. 2 N.C.proc.civ., existența creanței pretinse de creditoare în cuantumul arătat rezultă fără dubiu din facturile fiscale emise de către creditoare, în timp ce debitoarea nu a administrat nicio dovadă în sensul achitării datoriei sau în sensul stingerii acesteia într-un alt mod admis de lege.
Sub acest aspect, sunt de menționat dispozițiile art. 277 alin. 2 C.proc.civ., potrivit cărora înscrisul nesemnat, dar utilizat în mod obișnuit în exercițiul activității unei întreprinderi pentru a constata un act juridic, face dovada cuprinsului său, cu excepția cazului în care legea impune forma scrisă pentru însăși dovedirea actului juridic.
În cauza de față, instanța constată că facturile fiscale, depuse de către creditoare au fost semnate de către debitoare, iar aceste facturi au fost emise în baza unui contract negociat și însușit de ambele părți, prin semnătură și ștampilă.
Debitoarea a solicitat prin întâmpinare respingerea cererii ca neîntemeiată, întrucât, persoana care a semnat contractul nu avea mandat să angajeze societatea în încheierea unui contract în numele societății.
Susținerile debitoarei nu pot fi reținute de instanță, întrucât facturile fiscale în cuantum de 133.569,20 lei ce au fost emise în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 92/28.03.2013(f. 7-8) au fost însușite de ambele părți prin semnătură, aspect necontestat de către societatea debitoare.
Mai mult, facturile fiscale și contractul de vânzare-cumpărare nr. 92/28.03.2013 se coroborează, sub aspectul certitudinii creanței, și cu avizele de însoțire a mărfii și cu tichetele de cântar, semnarea acestor înscrisuri de către debitoare dovedind livrarea și primirea acestora de către societatea debitoare.
Nici apărarea debitoarei referitoare la faptul că două dintre facturile fiscale au fost emise în baza altui contract, respectiv contractul nr. 96, nu poate fi reținută de instanță, fiind vorba de o simplă eroare materială. Astfel, analizând facturile fiscale nr._/03.04.2013 și_/04.04.2013, instanța constată că în cuprinsul acestora este inserată mențiunea conform contractului nr. 96/28.03.2013. Având în vedere că aceste facturi sunt însușite de către societatea debitoarea, mărfurile fiind livrate și primite de către acestea din urmă conform avizelor de însoțire a mărfii și conform tichetelor de cântar, instanța constată că este vorba de o simplă eroare materială ce ne pune în discuție caracterul cert al creanței.
Instanța reține că procedura urgentă a ordonanței de plată presupune, în principiu, o creanță necontestată. Cu toate acestea, simpla contestare formală nu este suficientă, deoarece aceasta ar însemna că procedura instituită de art. 1013 C.proc.civ., să devină întotdeauna ineficientă, orice debitor putând face ineficace procedurile de recuperare a sumelor datorate prin simpla negare a celor solicitate.
Debitoarea ar fi trebuit să exihibe un minim de probe în sensul dovedirii celor susținute pentru a crea un dubiu rezonabil că reclamanta-creditoare nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale.
De asemenea, în temeiul art. 662 alin. 3 N.C.pr.civ., cuantumul creanței rezultă din aceleași facturi fiscale, precum și din contractul încheiat între părți, astfel încât nu există niciun dubiu în privința lichidității creanței.
În privința împlinirii scadenței, se constată că potrivit art. 1.4 din contract, plata se face în termen de 10 zile de la facturare, ceea ce înseamnă că data scadenței, pentru fiecare dintre facturi, s-a împlinit anterior promovării prezentei cereri de chemare în judecată, fără ca plata debitului principal scadent să se fi efectuat.
Față de cele arătate, instanța consideră că suma solicitată cu titlu de debit principal în cuantum de 133.569,20 lei, reprezentând contravaloare marfă neachitată constituie o creanță certă, lichidă și exigibilă, care rezultă dintr-un contract încheiat între profesioniști, în timp ce debitoarea nu a administrat probe în sensul achitării integrale a datoriei sau al stingerii acesteia într-un alt mod admis de lege.
Întrucât debitoarea nu a achitat debitul la data scadenței, creditoarea a pretins plata sumei de 27.955,83 lei cu titlu de penalități de întârziere.
Suma pretinsă cu acest titlu îndeplinește, de asemenea, cerințele impuse de art. 1013 N.C.proc.civ., întrucât reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Potrivit art. 1.5 din contractul de vânzare-cumpărare nr. 92/28.03.2013, neîndeplinirea la termenul stabilit în contract a obligației de plată de cumpărător atrage obligația acestuia la plata unei penalități de 0,15% pentru fiecare zi de întârziere.
Pentru toate aceste considerente, instanța apreciază că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1013 N.C.proc.civ., pentru aplicarea procedurii speciale a ordonanței de plată și, în consecință, va admite cererea formulată de creditoare și va obliga debitoarea să plătească creditoarei în termen de 10 zile de la comunicarea prezentei hotărâri suma de 27.955,83 lei cu titlu de penalități de întârziere, calculate de la data scadenței facturilor neachitate până la data de 30.07.2013, inclusiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de emitere a ordonanței de plată formulată de creditoarea S.C. A. T. S.R.L., cu sediul ales la Cabinet de Avocat Ț. L. în G., Șos. București, ., . împotriva debitoarei S.C. S. T. A. S.R.L., cu sediul în ., ., ., J. ILFOV.
Somează debitoarea să plătească creditoarei în termen de 10 de zile de la comunicarea prezentei hotărâri suma de 133.569,20 lei, reprezentând contravaloarea produselor neachitate, precum și suma de 27.955,83 lei cu titlu de penalități de întârziere, calculate de la data scadenței facturilor neachitate până la data de 30.07.2013, inclusiv.
Cu drept de cerere în anulare în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.10.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. A.-L. D. S.
Pentru grefierul aflat în concediu
de odihnă, semnează Grefier Șef,
Secție civilă,
Red./Tehnored. B.A.L./D.S. și B.A.L./4 ex./23.04.2015
Comunicat părților, azi...........................Grefier
| ← Fond funciar. Sentința nr. 2363/2014. Judecătoria BUFTEA | Actiune in regres. Sentința nr. 5964/2014. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
