Plângere contravenţională. Sentința nr. 2891/2014. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2891/2014 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 03-07-2014 în dosarul nr. 5219/94/2013
Dosar nr._ SECȚIA CIVILĂ
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2891
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 03.07.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: BURCEA ALINA-LAURA
GREFIER: D. S.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională formulată de petentul C. I. A. împotriva intimatei INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV.
Dezbaterile de fond au avut loc în ședința publica de la 26.06.2014, fiind consemnate în încheierea de ședința de la aceea data, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data 03.07.2014, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18.04.2013 sub nr._, petentul C. I. A. în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV a formulat plângere împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 02.04.2013, solicitând instanței anularea procesului-verbal și în consecință anularea sancțiunii aplicate iar, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii aplicate cu măsura avertismentului.
În motivarea cererii, petentul a arătat că prin procesul – verbal de contravenție a fost sancționat întrucât la data de 02.04.2013 nu a avut asupra sa buletinul de identitate.
Mai arată că procesul – verbal contestat nu respectă condițiile de formă impuse de lege, astfel din cadrul procesului – verbal lipsesc mențiunile privind descrierea faptei cât și arătarea tuturor împrejurărilor ce ar fi putut servi la aprecierea gravității acesteia, deși există obligația legală imperativă ca acestea să fie menționate, ceea ce constituie un motiv temeinic de anulare a acestuia.
Precizează petentul că la cererea polițistului a prezentat permisul de conducere, documentele de înmatriculare ale autoturismului și asigurarea obligatorie, apreciind că prin prezentarea acestor documente s-a putut realiza identificarea sa.
Consideră petentul că amenda contravențională în cuantum de 450 lei nu respectă principiul proporționalității cu gradul de pericol social a faptei reținute, fiind o sancțiune excesivă. Față de acestea, având în vedere lipsa de pericol social al faptei, a consecințelor negative în urma faptei precum și elemente subiective cum ar fi comportamentul corect și prudent, apreciază că i se poate aplica o sancțiune mai ușoară, în speță avertismentul.
În dovedirea cererii, a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri.
În drept, au fost invocate dispozițiile OUG 195/2002.
Petentul a depus la dosar, în copie, procesul-verbal contestat, cartea de identitate.
Acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform dispozițiilor art. 15 lit. i din Legea 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii și menținerea procesului – verbal încheiat ca legal și temeinic.
În motivare, intimata a arătat că procesul – verbal atacat îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. a din O.G. nr.2/2001 cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele, prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Precizează că procesul – verbal beneficiază de o prezumție de legalitate și temeinicie pentru că interpretând contrar ar rezulta că astfel de înscrisuri ar fi total lipsite de efecte juridice și ar lipsi de eficiență activitatea instituțiilor/autorităților executive ale statului.
De asemenea, arată că la rubrica mențiuni în cuprinsul actului de constatare petentul nu a avut obiecțiuni de făcut.
Întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 alin.2 din Codul de procedură civilă.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
La data de 02.04.2013, ora 21:37 a fost încheiat de intimată procesul-verbal de contravenție . nr._, prin care s-a reținut în sarcina petentului săvârșirea faptei prevăzută de art. 147 pct. 1 din HG nr. 1391/2006 și sancționată de art. 101 alin. 1 pct. 18 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, constând în aceea că la data menționată pe DN1 Tâncăbești a condus autoturismul marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_, din direcția București către Ploiești fără a avea asupra sa documentele prevăzute de lege( cartea de identitate).
Pentru această contravenție petentul a fost sancționat cu amenda în cuantum de 450 lei.
Petentul a semnat procesul-verbal fiind de față la întocmirea acestuia.
Instanța constată că plângerea contravențională a fost formulată în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
Potrivit art. 147 din HG nr. 1391/2006: ”Conducătorul de autovehicul sau tramvai este obligat: să aibă asupra sa actul de identitate, permisul de conducere, certificatul de înmatriculare sau de înregistrare și, după caz, atestatul profesional, precum și celelalte documente prevăzute de legislația în vigoare.”
Instanța, verificând din oficiu legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente în materie, neexistând cazuri de nulitate absolută expresă, în sensul prev. art. 17 din actul normativ indicat mai sus.
În privința motivului de nulitate a procesului-verbal de contravenție invocat de petent, respectiv faptul că agentul constatator nu a realizat o descriere corespunzătoare a faptei contravenționale și a împrejurărilor în care aceasta a fost săvârșită, instanța reține următoarele:
Acest aspect privitor la faptul că nu s-au descris toate împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite se încadrează în dispozițiile art. 16 din O.U.G. 2/2001, a căror nerespectare ar putea atrage nulitatea relativă a procesului-verbal numai în măsura în care s-ar produce o vătămare care nu ar putea fi înlăturată altfel. Această vătămare ar consta în faptul că petentul ar putea fi sancționat contravențional pentru o faptă și aceasta nu ar putea să dovedească împrejurările corecte în care s-ar fi produs această faptă. Având în vedere că petentul a avut posibilitatea de a arăta în fața instanței de judecată în ce împrejurări s-a săvârșit fapta, se constată faptul că nu a avut loc o vătămare care să poată fi înlăturată doar prin anularea procesului-verbal.
Instanța mai constată că fapta contravențională a fost descrisă în mod corespunzător, menționându-se în cuprinsul procesului-verbal că la data de 02.04.2013, ora 21:37 pe DN1 Tâncăbești a condus autoturismul marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_, din direcția București către Ploiești fără a avea asupra sa documentele prevăzute de lege( cartea de identitate).
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, așa cum s-a reținut de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa contravenția întrunește elementele expuse în art. 6 paragraful 1 din CEDO, întrucât câmpul de aplicare a OUG 195/2002 privește toți cetățenii, iar sancțiunea instituită are caracter preventiv și represiv. Pe cale de consecință petentului îi sunt recunoscute și garanțiile specifice în materie penală în ceea ce privește dreptul la un proces echitabil, printre care și prezumția de nevinovăție. Această prezumție legală relativă conduce la răsturnarea sarcinii probei.
Deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de contravenție este un mijloc de probă care conține constatările personale ale agentului constatator, care nu face dovada vinovăției petentului, ci doar a situației de fapt ce a dus la încheierea sa, în mod analog unui proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante. Conform jurisprudenței CEDO, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când apreciază probatoriul.
Instanța reține că petentul beneficiază în prezenta cauză de prezumția de nevinovăție și instanța de judecată a încuviințat toate probele depuse de aceasta la dosarul cauzei, în vederea dezbaterii lor contradictorii. Instanța mai reține însă, în conformitate cu jurisprudența CEDO, că prezumția de nevinovăție nu este una absolută, ca de altfel nici obligația acuzării de a suporta întreaga sarcină a probei.
Dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise, în măsura în care instanța respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare.
În cauza de față, instanța reține că fapta contravențională a fost constatată prin propriile simțuri de către agent ceea ce conferă procesului –verbal o importantă prezumție de temeinicie.
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31 - 36 din OG nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
În cauza de față, dat fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit instanței, faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Prin urmare, instanța constată că petentul a săvârșit contravenția prevăzută de art. 147 din HG nr. 1391/2006, atâta timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
Petentul nu a înțeles să solicite instanței administrarea altor probe în afara înscrisurilor, iar prin răspunsul la întâmpinare, acesta a recunoscut faptul că nu a avut asupra sa cartea de identitate, solicitând instanței înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului.
Mai mult, la rubrica obiecțiuni din cuprinsul procesului-verbal contestat, acesta a recunoscut săvârșirea faptei contravenționale.
În consecință, instanța nu poate reține incidența unui caz exonerator de răspundere conform art. 11 alin. 1 C.proc.civ., iar procesul-verbal contestat este legal și temeinic.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, instanța reține că, față de gradul de pericol social al contravenției, de circumstanțele în care aceasta a fost săvârșită, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, aplicarea sancțiunii contravenționale nu s-a făcut în concordanță cu dispozițiile art. 5 raportat la art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, astfel că în cauză se impune înlocuirea amenzii contravenționale de 450 de lei cu sancțiunea avertismentului, pe care instanța o apreciază suficientă pentru a-l determina pe contestator ca pe viitor să nu mai săvârșească astfel de fapte.
Instanța ia act de atitudinea sinceră a petentului care și-a recunoscut fapta, atrăgându-i-se totodată petentului atenția asupra pericolului social al faptei săvârșite, cu recomandarea ca pe viitor să respecte prevederile legale.
Pe cale de consecință, instanța va admite în parte plângerea contravențională, va modifica procesul-verbal de contravenție contravențiilor . nr._ din 02.04.2013 emis de intimata I.P.J. Ilfov, în sensul că înlocuiește sancțiunea contravențională a amenzii aplicată petentului, cu sancțiunea avertismentului.
Va atrage petentului atenția asupra pericolului social al faptei săvârșite, cu recomandarea ca pe viitor să respecte prevederile legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul C. I. A., domiciliat în ., J. Prahova împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din 02.04.2013 în contradictoriu cu intimata I.P.J. Ilfov, cu sediul în sector 2, București, ., nr. 7.
Modifică procesul-verbal de contravenție . nr._ din 02.04.2013 întocmit de către intimata I.P.J. Ilfov, în sensul că înlocuiește sancțiunea contravențională a amenzii aplicată petentului, cu sancțiunea avertismentului.
Exonerează petentul de la plata amenzii contravenționale aplicată prin procesul-verbal menționat.
Atrage petentului atenția asupra pericolului social al faptei săvârșite, cu recomandarea ca pe viitor să respecte prevederile legale.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.07.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. A. – L. D. S.
Red./Tehnored. B.A.L./D.S/ 4 ex./30.12.2014
Comunicat părților, azi...........................Grefier,
| ← Actiune in regres. Sentința nr. 484/2014. Judecătoria BUFTEA | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... → |
|---|
