Somaţie de plată. Sentința nr. 443/2014. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 443/2014 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 11-02-2014 în dosarul nr. 363/94/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
SENTINȚĂ CIVILĂ NR. 443
Ședința publică de la 11.02.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: TĂŞCAN ADRIANA
GREFIER: M. S. I.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile privind pe creditoarea . SRL în contradictoriu cu debitoarea ., având ca obiect somație de plată.
Dezbaterile de fond au avut loc în ședința publica de la 28.01.2014, fiind consemnate în încheierea de ședința de la aceea data, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data 04.02.2014 și 11.02.2014 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 10.01.2013 sub nr._, creditoarea . SRL. a solicitat în contradictoriu cu debitoarea ., emiterea unei ordonanță de plată prin care să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de_,16 lei reprezentând:
- 911,88 lei - debit principal aferent serviciilor prestate de către creditor în favoarea debitorului,
- _,28 lei – total penalități de întârziere calculate conform dispozițiilor contractuale prevăzute la art. 7.2 în contractul de prestări de servicii nr. 1309/29.10.2007
În motivare, creditoarea arată faptul că între acesta și debitoare a intervenit contractul de prestări servicii nr. 1309/29.10.2007, având ca obiect prestarea de servicii de service, aprovizionarea cu combustibile și achiziționarea de către debitoare a unui minim lunar de combustibile necesare pentru funcționarea optimă a echipamentelor.
Astfel, conform facturilor fiscale nr._/_,_/26.02.2010,_/23.06.2010,_/25.06.2010, facturi acceptate și semnate de către debitoare, prin reprezentanții săi, aceasta datorează în prezent creditoarei suma de 911,88 lei debit principal și suma de_,28 lei, penalizări de întârziere.
Creditoarea susține faptul că deși s-a achitat în totalitate de obligațiile contractuale ce îi reveneau, debitoare, în mod nejustificat nu și-a îndeplinit obligația de plată, motiv pentru care a fost notificată în mai multe rânduri.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. 1 din OG nr. 119/2007, creditoarea consideră că este în posesia unei creanțe certe, lichide și exigibile.
În drept, cererea este întemeiată pe prevederile OUG nr. 119/2007.
În dovedirea celor solicitate, creditorul solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosarul cauzei (filele 4-21).
Cererea a fost legal timbrată cu 39 lei taxă de timbru și 3 lei timbru judiciar.
Deși legal citat, debitorul nu a depus întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței de judecată.
Instanța, la termenul din data de 21.10.2013, în temeiul art. 167 Cod procedură civilă a încuviințat părților proba cu înscrisuri considerând-o utilă, concludentă și pertinentă pentru justa soluționare a cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Părțile au derulat raporturi contractuale având ca obiect prestarea, de către creditoare, în folosul debitoarei, a serviciilor de revizii, reparații si aprovizionarea cu consumabile, astfel cum rezulta din contractual de service nr. 1309/29.10.2007 (f.18-20).
Pentru produsele livrate creditoarea a emis facturi fiscale in perioada 19.02._10 (f.9-12), care nu au fost achitate de debitoare.
Verificând cererea creditoarei, instanța constată că, potrivit art. 2 alin.1 din Ordonanța de Urgentă a Guvernului nr. 119/2007 privind masurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plata rezultate din contracte intre profesioniști, pentru admiterea cererii este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existenta unei creanțe certe, lichide și exigibile ce reprezintă o obligație de plată a unor sume de bani rezultate din contracte încheiate între profesioniști.
În ceea ce privește condiția ca obligația, constând într-o suma de bani să fie asumată prin contract încheiat între profesioniști, instanța constată că aceasta este îndeplinită. Raportul juridic din care rezultă obligația debitoarei este reprezentat de acordul de voință al părților manifestat prin semnarea, de catre ambele părți, a contractului si a facturilor fiscale.
În ceea ce privește condiția certitudinii creanței creditoarei, instanța constată că, potrivit dispozițiilor art. 379 alin. 2 Cod procedura civilă, creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul. În speța de față, instanța constată că este îndeplinită această condiție deoarece facturile fiscale au fost insusite de debitoare prin semnătura si stampila.
În ceea ce privește caracterul lichid al creanței, potrivit art. 379 alin. 4 Cod procedura civilă, o creanță este lichidă când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și al altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță, chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de o deosebită socoteală.
Analizând conținutul facturilor fiscale menționate, instanța constată că suma pe care o datora debitoarea este individualizată (determinată).
În privința condiției exigibilității obligației, aceasta echivalează cu ajungerea ei la termen, respectiv cu momentul în care un creditor poate să solicite debitorului executarea acesteia de bunăvoie, putând, însă, să apeleze în caz de nevoie (în caz de neexecutare) la forța de constrângere a statului prin intermediul formulării unei acțiuni în justiție. Astfel, scadența este cuprinsă în facturi, iar la data promovării acțiunii de către creditoare era împlinită.
Având în vedere că, în speța de față, creditoarea, prin înscrisurile depuse la dosar, a făcut dovada existenței unui acord de voință valabil și executarea propriilor obligații, afirmând în același timp neexecutarea obligațiilor de către debitoare, acesteia din urmă îi revenea sarcina de a dovedi, potrivit art. 1169 Cod civil, că a executat propriile obligații.
Însă, așa cum rezultă din analiza inscrisurilor aflate la dosar, singura care a înțeles să administreze dovezi, in sensul existentei debitului, este creditoarea.
În urma examinării inscrisurilor instanta constată că pretențiile creditoarei sunt justificate, prin urmare, va admite cererea creditoarei și va obliga pe debitoare la plata sumei de 911,88 lei, reprezentând debit principal, precum si la plata penalitatilor de intarziere aferente, in cuantum de 0,5% pe zi de intarziere, calculate conform prevederilor 7.2 din contract si potrivit principiului disponibilitatii (f.7 – fisa calcul penalitati), de la data scadentei fiecarei facturi, pana la data de 4.12.2012, penalitati al caror cuantum total este de_,28 lei.
Totodată, instanța, în scopul executării obligațiilor de plată, va fixa un termen de plată de 20 de zile de la data comunicării prezentei ordonanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Admite cererea formulată de creditoarea . SRL cu sediul ales în sector 2, București, .. 78A, în contradictoriu cu debitoarea . cu sediul în sector 1, București, .. 25.
Obligă debitoarea la plata către creditoare, în termen de 20 zile de la comunicare, a sumei de 911,88 lei debit și a penalităților de întârziere de_,28 lei.
Cu drept de cerere în anulare pentru debitoare în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11.02.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
TĂȘCAN A. M. S. I.
Red. Jud. TA/Tehn. MSI/5 ex/21.02.2014
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 907/2014.... → |
|---|
