Plângere contravenţională. Sentința nr. 619/2014. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 619/2014 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 20-02-2014 în dosarul nr. 15014/94/2012
Dosar nr._ SECȚIA CIVILĂ
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 619
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 20.02.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: BURCEA ALINA-LAURA
GREFIER: D. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul P. C. I., și pe intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la ordine, lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
- obiectul cauzei – plângere contravențională,
- stadiul procesual – fond,
- cauza fiind la cel de-al doilea termen de judecată,
- la data de 19.02.2014 intimatul a depus la dosar punct de vedere agent constatator și două planșe foto, totodată a solicitat judecata cauzei în lipsă, după care:
În baza art. 104(13) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor, instanța lasă dosarul la a doua strigare față de lipsa părților.
Se reia dosarul la a doua strigare, când, la apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile sau excepții de soluționat, instanța, în baza art.167 C.proc.civ., încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile de la dosar și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28.11.2012 sub nr._/254/2012, petentul P. C. I. în contradictoriu cu INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV a formulat plângere împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/15.11.2012, solicitând instanței anularea procesului-verbal de contravenție și exonerarea de la plata amenzii.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că cele menționate în cuprinsul procesului-verbal nu corespund realității întrucât a prezentat toate documentele necesare agentului constatator, astfel că nu se impunea aplicarea amenzii de 1050 lei, 15 puncte de penalizare, precum și suspendarea dreptului de a mai conduce.
Față de aspectele învederate a solicitat instanței admiterea plângerii astfel cum a fost formulată.
Cererea nu a fost întemeiată în drept.
Petentul nu a solicitat probe în apărare. A depus la dosarul cauzei copie de pe procesul-verbal . nr._/15.11.2012.
Acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform dispozițiilor art.15 lit. i din Legea 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Intimata IPJ Ilfov, deși legal citată, nu a depus întâmpinare.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din 15.11.2012 petentul a fost sancționat contravențional cu amenda de 420 de lei, respectiv de 630 lei, pentru că în data de 15.11.2012, ora 07:50, la controlul efectuat microbuzului cu nr. de înmatriculare_, pe DJ601 A, care efectua transport de persoane pe traseul București-Zurbaua, s-a constatat faptul că transporta mai multe persoane decât era înscris în certificatul de înmatriculare. De asemenea, nu avea indicatoarele de viteză pentru categoria din care face parte, contravenții prevăzute de art. 101 alin. 1 pct. 13, art. 102 alin. 1 pct. 34 din OUG nr. 109/2005 și sancționate conform art. 101 alin. 1 și art. 102 alin. 1 din OUG nr. 109/2005.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, iar petentul nu a făcut referire prin plângere la vreun motiv de nulitate.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 109/2005 au drept scop organizarea, efectuarea și asigurarea desfășurării transporturilor rutiere de mărfuri și de persoane, precum și a activităților conexe acestora pe teritoriul României, în condiții de siguranță și calitate, cu respectarea principiilor liberei concurențe, garantarea accesului liber și nediscriminatoriu la piața transportului rutier și a măsurilor de protecție a mediului înconjurător, a drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor fizice și juridice și pentru satisfacerea necesităților economiei naționale și nevoilor de apărare ale țării.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu.
Prin probele propuse de petent și administrate de instanță în cursul procesului, acesta nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul-verbal, nereușind astfel să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal.
În ce privește prima contravenție reținută în sarcina petentului, potrivit art. 101 alin. 1 pct. 13 din OUG nr. 109/2005constituie contravenție nerespectarea regulilor privind transportul persoanelor și al obiectelor în sau pe vehicule, fiind sancționată conform art. 101 alin. 1 din OUG nr. 109/2005 cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni.
Astfel, conform procesului-verbal contestat în prezenta cauză, la data de 15.11.2012, ora 07:50, la controlul efectuat microbuzului cu nr. de înmatriculare_, pe DJ601 A, care efectua transport de persoane pe traseul București - Zurbaua, s-a constatat faptul că transporta mai multe persoane decât era înscris în certificatul de înmatriculare.
Instanța nu poate reține susținerile petentului în sensul că fapta consemnată în cuprinsul procesului-verbal nu corespunde realității atât timp cât nu face dovada contrară a materialului probator administrat în cauză.
În ce privește cea de-a doua contravenție reținută în sarcina petentului, conform art. 102 alin. 1 pct. 34 din OUG nr. 109/2005, constituie contravenție neaplicarea în partea din spate a vehiculului care efectuează transport public de persoane sau de mărfuri, a indicatorului cu limitele de viteză admise pentru categoria din care face parte vehiculul condus, fiind sancționată de conform art. 102 alin 1 din OUG nr. 109/2005 cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni.
Planșele foto depuse la dosar de intimată coroborate cu constatările personale ale agentului de poliție, cu faptul că petentul nu a înțeles să propună probe în susținerea plângerii, conduc în mod rezonabil la concluzia că împotriva petentului s-a ridicat o acuzație bazată pe împrejurări de fapt ce necesită explicații fundamentate pe probe din partea acestuia (principiu extras din cauza Blum c. Austriei, hotărârea din 3 februarie 2005, paragraf 28).
Prin urmare, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunilor contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată în minimul prevăzut de lege este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul P. C. I., cu domiciliul în I. R., J. Ialomița, împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din 15.11.2012 în contradictoriu cu intimata I.P.J. Ilfov – Serviciul Rutier, cu sediul în sector 2, București, ., nr. 7, ca neîntemeiată.
Menține procesul-verbal contestat.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.02.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. A.-L. D. S.
Red./Tehnored. B.A.L./ 4 ex./21.03.2014
Comunicat părților, azi...........................Grefier,
| ← Pretenţii. Sentința nr. 616/2014. Judecătoria BUFTEA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1770/2014.... → |
|---|
