Plângere contravenţională. Sentința nr. 676/2014. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 676/2014 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 25-02-2014 în dosarul nr. 6990/94/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 676
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 25 FEBRUARIE 2014
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE ELISABETA-MIHAELA IORDĂCHESCU
GREFIER E. A.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta . și pe intimat DIRECȚIA DE S. PUBLICĂ ILFOV SERVICIUL CONTROL IN S. PUBLICĂ, având ca obiect plângere contravenționala_/09.11.2012.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la 18.02.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, parte integrantă din prezenta sentință, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 25.02.2014, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANTA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin plângerea înregistrata pe rolul Judecătoriei Sectorului 1, la data de 19.04.2013, sub nr._/299/2012, petenta S.C. E. R. S.R.L. a chemat in judecata pe intimata DIRECTIA DE SANATATE PUBLICA ILFOV – Serviciul Control in Sanatate Publica, solicitând instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța, sa anuleze procesul-verbal de contravenție seria_/57 din data de 09.11.2012, iar in subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, cu cheltuieli de judecata.
În motivarea plângerii contravenționale, petentul a arătat în esență că prin procesul verbal_/57 din data de 09.11.2012, a fost sancționat contravențional întrucât în unitate își desfășurau activitatea o . angajați fără a avea certificatul de instruire profesionala.
În dovedire, petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri si martori.
În drept, petentul a invocat dispozițiile OG 2/2001.
Deși legal citată, intimata nu a depus întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 19.04.2013 instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei B..
Prin sentința civilă nr.8980/19.04.2013 pronunțată la data de_/299/2012 s-a admis excepția necompetenței teritoriale judecătoriei sectorului 1 București si s-a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei B..
Cererea a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 03.06.2013.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției seria_/57 din data de 09.11.2012 petenta a fost amendată contravențional in temeiul art 5 HG nr. 857/2011, agentul constatator indicând numai limitele amenzii contravenționale, între 5000 și 10.000 lei (f. 7)
Fiind învestită, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată următoarele:
Analizând procesul-verbal de constatare a contravenției sub aspectul legalității sale, instanța consideră că, în vederea justei soluționări a cauzei, trebuie să facă o distincție între neregularitățile unui act juridic care sunt ocrotite în mod expres sub sancțiunea nulității și cele pentru care legea nu stabilește în mod expres o astfel de sancțiune.
În procedeul verificării legalității unui act juridic, judecătorul nu poate să se limiteze doar la aspectele invocate de petent în cererea sa, ci fiind sesizat cu analiza legalității actului trebuie să aiba în vedere și acele neregularități care rezultă din cuprinsul actului și care pot fi invocate de către aceasta din oficiu.
În al doilea rând, dacă judecătorului nu i-ar fi permis să verifice legalitatea actului atât din punct de vedere al nulităților exprese, cât și a celor virtuale s-ar putea ajunge la situația în care un act juridic nelegal întocmit să rămână în vigoare.
Dacă în cercetarea legalității unui act juridic judecătorul învestit în acest sens ar fi obligat să respecte întru-totul principiul disponibilității fără a avea posibilitatea de a verifica alte aspecte decât cele sesizate de petent în cererea sa, ar putea ajunge la situația în care, deși constată prin propriile verificări că actul este nul, în lipsa unei solicitări exprese în acest sens în conținutul cererii de chemare în judecată, ar trebui limitându-se doar la cele invocate de petent să-i respingă acțiunea și să păstreze un act nevalabil întocmit.
Tocmai pentru evitarea unor astfel de consecințe nedorite pe plan procesual legiuitorul a creat cele două tipuri de sancțiuni, respectiv nulitatea absolută și relativă, diferența dintre cele două constituind faptul că prima poate fi invocată de orice persoană, inclusiv de judecător cu ocazia judecării unei acțiuni în care este sesizat cu verificarea legalității unui act.
Prin urmare, în momentul în care instanta este sesizată cu verificarea legalității unui act juridic, aceasta, în vederea evitării păstrării în circuitul juridic a unui act ilegal, trebuie să-l analizeze având în vedere toate condițiile de valabilitate ale acestuia, așa cum au fost stabilite de textele legale în vigoare în momentul întocmirii, indiferent dacă condițiile ad validitatem de fond și/sau de formă sunt sau nu stabilite sub sancțiunea nulității exprese și absolute sau virtuale și relative.
În concret, acest demers înseamnă verificarea nu numai a acelor aspecte de nelegalitate care au fost invocate de petent în cererea sa, ci și a acelor care au fost omise, dar care sunt stabilite sub sancțiunea nulității exprese și absolute, putând fi astfel invocate și constatate din oficiu de către judecător.
Totodată, acest demers înseamnă și faptul că în situația în care un petent nu indică în conținutul cererii sale vreo cauză de nelegalitate, judecătorul nu va fi legat de principiul disponibilității în ceea ce privește temeiurile de drept ale cererii, ci, mai mult, fiind învestit prin cerere cu soluționarea legalității actului va fi obligat să verifice respectarea acelor dispoziții legale care sunt ocrotite sub sancțiunea nulității exprese și absolute.
Prin urmare, raportat la dispozițiile OG nr. 2/2001, un proces-verbal de constatare a contravenției prin care nu s-a stabilit decât sancțiunea principală a amenzii, indicându-se numai limitele minime și maxime a acesteia, fără a se stabili în concret amenda aplicată petentului, nu poate fi cenzurat de instanța de judecată modul în care agentul constatator a aplicat sancțiunea, în raport de criteriile de individualizare prevăzute de art.21 din O.G.nr.2/2001.
Aceste imprejurari vor împiedica instanța sesizată cu verificarea legalității procesului-verbal de constatare a contravenției să analizeze conținutul acestuia sub aspectul respectării condițiilor de fond și de formă ad validitatem stabilite de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității exprese și absolute.
Având în vedere cele arătate, respectiv faptul că in procesul verbal nu a fost individualizata sanctiunea aplicata petentului, ci doar au fost indicate limitele minime si maxime ale acesteia, raportat la dispozitiile art 34 din OG nr 2/2001, urmeaza a admite plangerea si a anula procesul verbal de contravenție contestat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de petenta . cu sediul în sector 3, București, ., nr. 4, ., . intimat DIRECȚIA DE S. PUBLICĂ ILFOV SERVICIUL CONTROL IN S. PUBLICĂ cu sediul în sector 1, București, .. 46.
Anulează procesul verbal de contravenție seria_/57 din data de 09.11.2012 emis de intimat.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.02.2014.
P.,GREFIER,
E.-M. I. E. A.
Red. Jud. IEM/thn.E.A./ 4 ex/18.04. 2014
| ← Anulare somaţie de plată. Sentința nr. 665/2014. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 6585/2014. Judecătoria... → |
|---|
