Pretenţii. Sentința nr. 3038/2014. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3038/2014 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 21-07-2014 în dosarul nr. 191/94/2013
Operator de date cu caracter personal nr. 5128 | ||
ROMÂNIA | ||
Judecătoria B. B., .. 24, nr.1, jud. Ilfov Secția Civilă | Dosar nr._ | |
SENTINTA CIVILA NR. 3038 | ||
Ședința publica din data de 21.07 2014 | ||
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I. E. M. GREFIER: T. M. | ||
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant . și pe pârâta .-IP SRL C., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 02.07.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 09.07.2014, 16.07.2014 si 21.07.2014 pentru când, în aceeași compunere a hotarat următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman la data de 29.11.2013, sub nr._, reclamanta . în contradictoriu cu pârâta .-IP SRL C. a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 128.985,92 lei reprezentand contravaloare marfa livrata si trasportata + inchiriere pompa, plata dobanzii legale aferente, pana la plata platii efective.
În motivarea plângerii petentul a arătat că, instre societatea subsrisa si parata debitoare s-au derulat relatii comerciale sub forma simplificata, ce au atestat fapte de comert privind vanzarea – cumpararea de agregate minerale (balast, beton si ciment), prevazute in facturi si la preturi stabilite de subscrisa.
Mai precizează că, transportul mărfurilor s-a efectuat pe baza avizelor de insotire a marfii, facturat separat de pretul marfurilor, livrarile facându-se în baza notelor de comanda emise de catre debitoare, reclamanta a emis facturi fiscale in urma transporturilor efectuate, respectiv factura nr._/30.11.2009 in valoare de_,44 lei, factura nr. 1128/08.12.2009 in valoare de 15.303,40 lei si factura nr. 2488/31.12.2009 in valoare de 990, 08 lei, facturi ce au fost acceptate tacit de către debitoare, privind contravaloarea marfurilor livrate, manifestarea de vointa a debitoarei rezultând din semnarea avizelor de însoțire a mărfurilor.
Desi obligatiile la plata ce au rezultat facturile emise catre debitoare au devenit scadente, debitoarea a refuzat să restituie suma pe cale amiabila.
Debitoarea a fost convocata la conciliere directa conform prev. art.7201 C.proc.civ
În drept au fost invocate disp. art. 102 din Legea 71/2011 de punere in aplicare a Legii 287/2009 privind Codul Civil, art. 969, art. 970, art. 1066 si urm. 1361 Cod Civil, art. 112, art. 720 1 si urmatoarele C.prov.civ, art. 43 C. Comercial, O.G. 9/2000 privind nivelul dobanzii legale pentru obligatiile banesti.
În dovedirea cererii, au fost atașate următoarele înscrisuri în copie: facturi fiscale, avize de insotire a marfii, note de comanda, foi de parcurs, adresa nr. 3540/05.05.2011 de convocare la conciliere directa si adresa nr. 210 / 26.05.2011.
Prin sentinta nr. 803 din 19.12.2012 Tribunalul Terleorman a admis exceptia necompetentei teritoriale a Tribunalului Teleorman si a declinat prezenta cauza spre competenta solutionare catre Judecatoria B.
În cauză, s-a încuviințat și s-a administrat proba cu înscrisuri (aflate la dosar), proba cu expertiza tehnică judiciară contabila și proba interogatoriul paratei .-IP SRL C..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Cu privire la cererea de majorare onorariu expert, instanța urmează a o respinge constatând că prin Încheierea din 18.03.2014, față de dispozițiile art 213 Cod proc civ, instanța a majorat onorariul de expert de la suma de 1.500 lei la suma de 3.500 lei.
Pe fondul cauzei, instanța reține că în cursul anului 2009, între părți au existat relații comerciale, în formă simplificată, ce au avut ca obiect vânzarea-cumpărarea de agregate minerale (balast, beton și ciment) pentru executarea lucrării „Reabilitare Strand Vedea- A.”.
Potrivit art. 46 Cod comercial, aplicabil cauzei, obligațiile comerciale se probează prin facturi acceptate, precum și prin orice alte mijloace de proba. Acceptarea facturii poate fi expresa, atunci cand este semnata de destinatar cu mentiunea acceptat, ori tacita, in cazul in care rezulta din manifestari de vointa neindoielnice care atesta vointa de a accepta factura.
Luând în considerare apărările pârâtei, care a contestat semnăturile aferente avizelor de însoțire a mărfii, arătând în esență că acesteia nu i-au fost livrate de reclamantă, produsele comandate, instanța a încuviințat proba cu expertiză tehnică judiciară în specialitatea contabilitate, expert ce a analizat înregistrările efectuate în contabilitatea ambelor părți, relevante pentru obiectul cauzei.
Prin urmare, la termenul din 18.03.2014 a fost depus raportul de expertiză efectuat ( raport - f. 430-445 + anexe raport f. 446-682)
Potrivit concluziilor raportului de expertiză contabilă, „reclamanta . a livrat în livrat în luna noiembrie 2009 către pârâta . SRL, cantitatea de 266 m cubi beton marca C 16/20 și 51 m cubi de beton marca C 20/25 conform înregistrărilor din evidențele contabile ale celor două părți” (f. 439/ f. 443-445)
De asemenea „în luna noiembrie 2009, reclamanta a livrat către pârâtă „cantitatea de 80 m cubi balast, conform înregistrărilor contabile ale celor două părți” (f. 441, f. 443-445)
Totodată, expertul a stabilit că la data introducerii acțiunii (29.11.2012), pârâta are o datorie înregistrată către creditoarea-reclamantă în cuantum de 119.442,12 lei (cu TVA inclus). „Suma este acceptată și confirmată de comun acord la nivel de 119.442,12 lei (cu TVA inclus), în urma stornării efectuate prin factura 1272/24.02.2010, ca urmare a întâlnirii care a avut loc între cele două părți din data de 24.02.2010, prin adresa nr. 20/23.03.2010.” (f. 443-445, f.471)
În ceea ce privește obiectivul 4 stabilit de instanță, expertul a concluzionat că dobânda legală datorată de pârâtă este în cuantum de 27.924,74 lei, calculată până la data de 31.12.2013. (f. 445)
Instanța urmează a analiza dacă pretențiile creditoarei îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 379 Cod proc civ aceea de a reprezenta o creanță certă, lichidă și exigibilă.
În ceea ce privește caracterul cert al creanței instanța are în vedere și prevederile art. 379 alin. 3 Cod proc civ., potrivit cărora creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor, sau recunoscute de dânsul.
În speță, instanța reține că suma este certă, așa cum rezultă din concluziile raportului de expertiză judiciară în specialitatea contabilitate.
Totodată, instanța reține că pârâta a comandat diverse cantități de produse. În cauză, în perioada 06.11._09, pârâta a emis 5 note de comenzi adresate reclamantei, acestea fiind înregistrate la ambele societăți comerciale.
Or așa cum însăși pârâta arată, lucrările de construcție presupun o anumită rigoare, prin urmare, dacă reclamanta nu ar fi onorat prima notă de comandă a pârâtei, în condițiile solicitate de aceasta, pârâta nu ar fi emis comenzi adiționale.
Mai mult, aceste concluzii sunt susținute și de adresa nr. 20/23.03.2010, însușită de pârâtă prin semnătură și ștampilă, prin care a recunoscut ca fiind datorată reclamantei suma de 119.442,12 lei (cu TVA inclus). (f. 471)
Sub acest aspect sunt nerelevante susținerile pârâtei, că ar fi colaborat și cu alte societăți comerciale, debitul datorat de aceasta reclamantei, nefiind afectat de comenzile onorate de terți.
În ceea ce privește apărările pârâtei, care neagă ca aparținându-i semnăturile de pe avizele de însoțire a mărfii, susținând că reclamanta nu a livrat cantitățile de produse comandate de aceasta, instanța le va respinge ca neîntemeiate, facturile emise coroborându-se cu restul probatoriului, așa cum a fost detaliat mai sus.
De asemenea, prin răspunsul la obiecțiunile la raportul de expertiză formulate de pârâtă, expertul detaliază motivele ce stau la baza concluziilor sale și care susțin modul de elaborare a acesteia, lămurind aspectele contestate de pârâtă. (f. 736-744)
Astfel, chiar și considerând nesemnate de către pârâtă facturile emise de reclamantă și avizele de însoțire a mărfii, instanța reține ca fiind cert debitul datorat de pârâtă, potrivit notelor de comandă emise de pârâtă, recunoașterii debitului de către aceasta prin adresa nr. 20/23.03.2010 și concluziilor raportului de expertiză contabilă administrat în cauză.
Față de aceste considerente, instanța reține că pârâta datorează reclamantei suma de 119.442,12 lei (TVA inclus), reprezentând debit restant, creanța fiind certă.
Potrivit art. 379 alin. 4 Cod proc civ, creanța este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță. În cauză, creanța este lichidă, câtimea ei, respectiv 119.442,12 lei (TVA inclus), rezultând din înscrisurile mai sus menționate.
Sub aspectul exigibilității creanței, instanța constată că scadența fiecărei facturi, fiind depășită cu mult înainte de data introducerii acțiunii, așa cum rezultă și din anexele la raportul de expertiză contabilă. (f. 677-680).
Astfel, condiția exigibilității creanței solicitate este îndeplinită.
Reținând că pârâta nu și-a îndeplinit obligația de plată a contravalorii mărfurilor ce i-au fost livrate, iar reclamanta a făcut dovada existenței unei creanțe certe, lichide și exigibile asupra patrimoniului pârâtei, instanța reține ca fiind îndeplinite condițiile angajării răspunderii contractuale față de pârâtă, motiv pentru care, în temeiul art. 969 C.civ. potrivit căruia convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, cererea reclamantei fiind întemeiată, urmează a obliga pârâta la plata sumei de 119.442,12 lei (TVA inclus) către reclamantă, reprezentând debit restant, contravaloare marfă.
Având în vedere principiul reparării integrale, precum și faptul că părțile nu au convenit o clauză penală pentru neachitarea la scadență a prețului produselor livrate, instanța constată că dobânda legală penalizatoare este datorată de către pârâta de la data scadenței creanței, până la data plății efective.
Luând în considerare concluziile raportului de expertiză privind calculul dobânzii legale datorate de către pârâtă, instanța o va obliga pe aceasta la plata către reclamantă și a dobânzii legale penalizatoare aferenta sumei de 27.924,74 lei, calculate de la data scadentei fiecărei facturi în parte până la data de 31.12.2013, precum și în continuare, de la data de 01.01.2014 pana la data plații efective. (f. 443, f. 677-681)
Totodată, reținând culpa procesuală a pârâtei in temeiul art. 274 alin.1 Cod procedură civilă, instanța va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 7.690,72 lei, cu titlul de cheltuieli de judecata, reprezentând taxa timbru si timbru judiciar, precum si onorariu expert contabil.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Respinge cererea de majorare onorariu expert I. Marita, ca neîntemeiată.
Admite cererea formulata de reclamanta . cu sediul in A., ., judetul Teleorman in contradictoriu cu parata .-IP SRL C. cu sediul in ., ..
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 119.442,12 lei, reprezentând debit restant, plus suma de 27.924,74 lei, dobândă legală, precum și în continuare până la plata efectivă a debitului.
Obligă pârâta la către reclamantă a sumei de 7.690,72 lei, cu titlul de cheltuieli de judecata, reprezentând taxa timbru si timbru judiciar, precum si onorariu expert.
Cu apel în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.07.2014.
Președinte, Grefier,
I. E. MihaelaTunaru M.
Red. E.M.I / teh. M.T / 4 ex / 2 .
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2510/2014. Judecătoria... | Actiune in regres. Sentința nr. 5070/2014. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
