Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5479/2015. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5479/2015 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 14-09-2015 în dosarul nr. 9029/94/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5479
Ședința de judecată de cameră de consiliu din data de 14.09.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: P. R.
Grefier: C. V.
Pe rol soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A. DE S. ECONOMICE DIN BUCUREȘTI - sector 1, București, .. 6 în contradictoriu cu pârâtul C. M. - Otopeni, .. 27, . Ilfov având ca obiect cerere de valoare redusă.
Cauza se judecă fără citare părți, potrivit disp. art. 1030 C.proc.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată, după care,
În temeiul art. 131 alin. 1 C.proc.civ., instanța verifică din oficiu competența și constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, în baza disp. art. 1027 rap. la art. 107 alin.1 C.proc.civ.
În baza art. 258 raportat la art. 255 C.proc.cic., instanța încuviințează proba cu înscrisuri, apreciind că aceasta este admisibilă, ducând la soluționarea cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 392 C.proc.civ., constată cauza în stare de judecată și, socotindu-se lămurită, reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 29.08.2014, sub numărul_, reclamanta ASE București a solicitat în contradictoriu cu pârâtul C. M. obligarea acestuia din urmă la plata sumei de 6421,47 lei reprezentând contravaloarea facturii neachitate, precum și a dobânzii legale calculate de la data scadenței-29.03.2013 și până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat și taxa de timbru.
În motivare, reclamanta a arătat că între aceasta și pârât a fost încheiat contractul de studii pentru M. of Business Administration nr.1213/25.10.2012, sens în care a emisă factura fiscală nr. 3269/25.03.2013 neachitată de către pârât până în prezent.
În probațiune, a fost solicitată proba cu înscrisuri. (f. 8-22).
Pârâta, deși legal citată, nu a depus la dosar întâmpinare.
În cauză, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Ca o chestiune prealabilă, instanța reține că potrivit art. 102 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, actul juridic este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa. Pentru aceste motive, fața de data încheierii contractului dintre părți, 25.10._, instanța va analiza prezenta cerere prin prisma dispozițiilor legale ale Codului civil din 2009.
În fapt, între părțile prezentului litigiu a fost încheiat contractul de contractul de studii pentru M. of Business Administration nr.1213/25.10.2012 (f.8-13) semnat de ambele părți contractante, în baza căruia reclamanta a emis factura fiscală . nr. 3269/25.03.2013, scadentă la data de 29.03.2013.
Pentru a fi adminisibilă o cerere cu valoare redusă, legiuitorul a instituit două criterii pentru determinarea domeniului de aplicare a procedurii cu privire la cererile de valoare redusă:
a) valoarea maximă a cererii poate fi de 10.000 lei, menționându-se expres că nu se iau în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii (art. 1025 alin. 1 C.proc.civ.);
b) exceptarea materiilor prevăzute la alin. 2 (fiscală, vamală sau administrativă, precum și în ceea ce privește răspunderea statului pentru acte sau omisiuni în cadrul exercitării autorității publice) și respectiv alin. 3 (starea civilă sau capacitatea persoanelor fizice; drepturile patrimoniale născute din raporturile de familie; moștenire; insolvență, concordatul preventiv, procedurile privind lichidarea societăților insolvabile și a altor persoane juridice sau alte proceduri asemănătoare; asigurări sociale; dreptul muncii; închirierea unor bunuri imobile, cu excepția acțiunilor privind creanțele având ca obiect plata unei sume de bani; arbitaj; atingeri aduse dreptului de proprietate privată sau altor drepturi care privesc personalitatea).
În speța de față, instanța apreciază că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de chemare în judecată prevăzute de dispozițiile art. 1025 C.proc.civ., respectiv reclamanta a dedus judecății o cerere având ca obiect plata sumei de 6421,47 lei, reprezentând debit principal. De asemenea, obiectul litigiului nu se încadrează în vreuna din materiile exceptate de la aplicarea procedurii speciale, prevăzute la alin. 2 și 3 ale articolului 1025 C.proc.civ.
Potrivit dispozițiilor art. 1270 C.civ., contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante, iar potrivit art. 1531 C.civ., creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit prin faptul neexecutării
Articolul 1350 C.civ, după ce stabilește în alin 1 că “orice persoană trebuie să-și execute obligațiile pe care le-a contractat” prevede în aliniatul 2 că atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să-l repare în condițiile legii.
Astfel, pentru a fi îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: pe de o parte reclamanta să-și fi executat propria obligație, iar pe de alta ca pârâta să nu-și fi executat obligația ce îi incumba în termenul sau în condițiile stabilite de părți, în defavoarea sa operand o prezumție de culpă, potrivit art. 1548 C.civ., prezumție relativă care poate fi însă răsturnată.
Raportat la cauza dedusă judecății, instanța apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii civile contractuale a pârâtului, pentru următoarele motive:
În ceea ce privește condiția executării propriei obligații de către reclamantă, instața constată că aceasta nu a făcut dovada prestării serviciilor de instruire la care s-a obligat, deși, potrivit disp. art. 249 C.proc.civ., îi revenea sarcina probei în acest sens. Astfel, reclamanta a solicitat instanței obligarea pârâtului la plata sumei de 6412,47 lei, reprezentând tranșa a doua a taxei de școlarizare, scadentă la data de 29.04.2013, astfel cum rezultă din factura fiscală . nr. 3269/25.03.2013 depusă la dosar și din clauza 4 (2) b) din contract. Având în vedere că anul universitar a început la data de 01.10.2012, pârâtul achitând prima tranșă a taxei de școlarizare scadentă la data de 16.11.2012, survine ca o deducție logică faptul că tranșa a două, neachitată de către pârât, corespunde perioadei de studiu februarie 2013- iulie 2013. De asemenea, instanța reține că, potrivit clauzei 4 (2) e) din contract, dacă perioada de neplată depășește o lună, studentul este exmatriculat, fără a se face referire la prejudiciul pe care acesta ar fi obligat să îl repare în această situație.
D. urmare, începând cu data de 29.04.2013, pârâtul ar fi urmat a fi exmatriculat, fapt ce atrage încetarea raporturilor contractuale dintre părți și exonerarea reclamantei de la executarea obligației de instruire a pârâtului. D. urmare, întrucât faptul neplății atrage exmatricularea, instanța reține că reclamanta nu are o creanță certă împotriva pârâtului corespunzătoare tranșei a doua de școlarizare, deși cuantumul acesteia rezultă atât din contractul de studii cât și din factura depusă la dosar, însă ca urmare a exmatriculării contractul de studii a încetat, condiția certitudinii creanței nemaifiind îndeplinită.
Pe cale de consecință, instanța reține că reclamanta nu a reușit sa facă dovada pozitivă a existentei unei obligații de plată în sarcina pârâtului, motiv pentru care va dispune respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemaiată.
În ceea ce privește capetele de cerere referitoare la obligarea pârâtului la plata penalităților de întârziere și a cheltuielilor de judecată, în baza art. 30 alin. 4 C.proc.civ., dată fiind natura accesorie a acestor cereri, vor urma soarta cererii principale, urmând a fi respinse ca neînetemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamanta A. DE S. ECONOMICE DIN BUCUREȘTI - sector 1, București, .. 6 în contradictoriu cu pârâtul C. M. - Otopeni, .. 27, . 1, J. Ilfov, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicarea sentinței, care se depune la Judecătoria B..
Dată în camera de consiliu și pronunțată în ședință publică, azi, 14.09.2015.
P. Grefier
P. R. C. V.
Red Jud. PR
Tehnodact CV 4 ex/21.09.2015.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5938/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5481/2015. Judecătoria... → |
|---|
