Contestaţie la executare. Sentința nr. 4812/2015. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4812/2015 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 08-07-2015 în dosarul nr. 4812/2015
DOSAR NR._ SECTOIA CIVILĂ
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
-
SENTINTA CIVILĂ NR. 4812
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 08 IULIE 2015
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE E.-M. I.
GREFIER E. A.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe contestatoarea, ., și pe intimata, AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile in fond au avut loc in ședința publica de la 23.06.2015 fiind consemnate in încheierea de ședința de la acea data, parte integranta din prezenta sentința, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 30.06.2015 apoi la data de 08 iulie 2015 .când in aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 19.08.2013 sub nr._, contestatoarea . în contradictoriu cu intimata, AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, a solicitat suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare, iar pe fondul contestației la executare - anularea titlului executoriu nr 613 și a somației nr 61/_ /_ din dosarul execuțional nr_/61/_ /_.
În motivarea cererii, contestatoarea arată că Direcția Generala de Administrare a Marilor Contribuabili din cadrul A.N.A.F. a emis la data de 30.07.2013 titlul executoriu nr. 613 si a somația nr. 61/_ /_, ambele in dosarul de executare nr._/61/_ /_, prin care este obligată la plata sumei de 38.960 lei, reprezentând T.V.A., impozit pe profit, impozit pe veniturile din salarii, vărsăminte pentru persoanele cu handicap.
Dosarul de executare s-a format in urma emiterii de către autoritatea amintita a titlului executoriu nr. 613 si a somației nr. 61/_ /_. Arată că sunt evidențiate în cuprinsul titlului executoriu, ca baza de calcul pentru sumele ce compun totalul indicat mai sus, decizia de nr_-2 din data de 25.07.2013, precum si decizia nr._-2 din data de 24.07.2013.
Având in vedere faptul ca executarea silită s-a pornit în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, consideră că atât titlul executoriu si somația sunt prematur formulate si comunicate atâta timp cât societatea a plătit sumele de bani individualizate in cele doua documente contestate.
Contestatoarea mai precizează că titlul executoriu cuprinde: Obligații de plata curente, aferente sumelor declarate de societatea ca fiind exigibile la plata la data de 20/25.07.2013, ca fiind aferente lunii iunie 2013. Obligațiile de plata curente au fost achitate de societatea după cum urmează: O.P. 799/25.07.2013 in suma de 33.608 lei reprezentând impozit pe impozit pe profit; O.P. 800/25.04.2013 in suma de 4806 lei reprezentând impozit pe salarii, aferent lunii iunie 2013; O.P. 797/25.07.2013 in suma de 564 lei reprezentând vărsăminte pentru persoanele cu handicap neîncadrate, aferente lunii iunie 2013,.
Consideră că in cuprinsul titlului executoriu si a somației, motivările si constatările organului de control sunt lipsite de temei legal si eronate. Acestea survin fara o verificare atenta a plaților efectuate imediat după comunicarea declarațiilor privind veniturile si emiterea deciziilor.
Mai arată că organele fiscale au impus în mod greșit executarea sumelor de bani, contestatoarea achitându-le la bugetul de stat, însă acestea nu au ajuns la destinație, stingând debite restante mai vechi.
In drept cererea a fost intermeiată pe disp.art. 711 și urm din N.c.p.c și s-a solicitat proba cu înscrisuri, martori, interogatoriu si expertiză financiar contabilă; s-au depus în copie înscrisuri la dosar.
Intimata, legal citata, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată. Având în vedere dispozițiile legale solicită a se lua act ca, începând cu data de 01.10.2007, calitatea de parata o are Agenția Națională de Administrare Fiscală reprezentarea urmând să fie asigurată de Direcția generală Juridică din Agenția Națională de Administrare Fiscala.
La data de 07.01.2014 contestatoarea a depus precizări cu privire la susținerile intimatei din întâmpinare
Cererea a fost legal timbrată.
La dosar a fost atașat, la solicitarea instanței, dosarul de executare, în copie certificate.
Instanța, la termenul din data de 26.05.2015, în temeiul art 255 și art 258 Cod proc civ, a încuviințat proba cu înscrisuri pentru contestatoare și intimată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
In ceea ce privește cererea de suspendare a executării, instanța o va respinge ca neîntemeiată, reținând că, în temeiul art. 718 alin. (1) C. proc. civ., „până la soluționarea contestației la execuatare, la solicitarea părții interesate, și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea.”
Prin urmare, pentru suspendarea executării, este necesar să se dovedească introducerea unei contestații la executare, în cadrul căreia să se fi formulat o cerere de suspendare a executării, să se dovedească plata cauțiunii și să se justifice urgența suspendării.
Prin suspendarea executării se preîntâmpină producerea unor prejudicii grave, uneori ireparabile în natură, ce ar putea să fie determinate de continuarea executării ce a fost pornită în mod vădit in disprețul legii.
Dar pentru acordarea suspendării executării, instanța trebuie să cerceteze sumar motivele contestației la executare și să aprecieze dacă printre problemele invocate de contestatori se înscriu aspecte ce ar putea constitui nereguli săvârșite de către organul de executare care ar putea conduce la admiterea contestației la executare.
Instanța constată că s-au făcut în speță dovada formulării contestației la executare și a cererii de suspendare a executării și a fost plătită cauțiunea.
În ceea ce privește motivelor temeinice, instanțe reține că partea contestatoarea nu a indicat motive apte să conducă la suspendarea executării, și nici un prejudiciu iminent ce ar putea interveni.
Față de aceste considerente, instanța va respinge cererea de suspendare a executării silite, ca neîntemeiată.
Potrivit art 1063 alin 4 Cod proc civ, „dacă cererea pentru care s-a depus cauțiunea a fost respinsă, instanța va dispune din oficiu și restituirea cauțiunii.”
În consecință, instanța va dispune restituirea cauțiunii în valoare de 2448 lei consemnată prin recipisa de consemnare nr._/1/17.06.2015, pe seama și la dispoziția Judecătoriei B., în dosarul nr._ al Judecătoriei B.
In fapt, instanța reține ca la data de 30.07.2013, contestatoarei i s-a comunicat somația nr. 61/_ /_ emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Administrația Finanțelor Publice a Orașului Voluntari, însoțită de titlul executoriu nr. 613 emis la aceeași dată, prin care a fost înștiințată că figurează în evidența fiscală cu suma de plată în cuantum de 38.960 lei, reprezentand debit restant, pentru care s-a început executarea silită.
Titlul executoriu 613 /30.07.2013 a fost emis in baza deciziilor de impunere nr._-2 din data de 25.07.2013, precum si decizia nr._-2 din data de 24.07.2013. (f. 53-55)
Astfel, instanta retine urmatoarele:
Declarațiile contestatoarei și deciziile de impunere emise de intimată mai sus menționate, reprezintă titluri de creanță fiscală.
Potrivit art. 172 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
Având în vedere obiectul și motivarea prezentei contestații, precum și faptul că, în cauză, se contestă un titlu executoriu, înscris ce nu provine de la o instanță de judecată sau organ jurisdicțional, urmează a se stabili dacă contestatoarea avea la îndemână alt mijloc procedural pentru a invoca apărări de fond, cu consecința respingerii cererii, prin raportare la dispozițiile legale anterior evocate.
În acest sens, instanța apreciază că, în interpretarea prevederilor art. 172 alin. 3 Cod procedura civila, prin sintagma „altă procedură” trebuie să se înțeleagă orice posibilitate legală aflată la îndemâna contestatoarei în vederea clarificării titlului executoriu.
Astfel, în condițiile art. 205 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii. Potrivit alin. 2, este îndreptățit la contestație numai cel care consideră că a fost lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia. Iar, potrivit alin. 3, baza de impunere și impozitul, taxa sau contribuția stabilite prin decizie de impunere se contestă numai împreună.
În acest context se impune a fi realizată distincția între titlul de creanță, titlu executoriu și actul administrativ fiscal. Titlul de creanță fiscala este actul prin care se stabilesc drepturile patrimoniale ale statului si obligațiile de plată corelative ale contribuabililor, ce rezultă din raporturile de drept material fiscal, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite potrivit legii.
Astfel, art. 41 din Codul de procedura fiscala, definește actul administrativ ca fiind „actul emis de organul fiscal competent in aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor si obligațiilor fiscale”. Rezultă, deci, că noțiunea de act administrativ fiscal are o sferă mai largă decât cea a titlului de creanță fiscală, în acest sens fiind și dispozițiile art. 205 alin. 1 Cod procedură fiscală care vorbesc de titluri de creanță sau alte acte administrative.
În ceea ce privește noțiunea de „titlu executoriu”, art. 141 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003, prevede că titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege. Pentru a se determina curgerea termenului și, pe cale de consecință, ajungerea la scadență, este necesar ca actul administrativ fiscal să fie comunicat debitorului, care poate să conteste titlul în procedura specială prevăzută de cod.
Așadar, între cele două titluri, există un raport de determinare, sursa fiind titlul de creanță a cărui modificare atrage modificarea titlului executoriu în mod corespunzător (art. 141 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003), însă natura lor este diferită.
Prin urmare, evoluția în timp a aceluiași titlu și ajungerea la scadență, determină transformarea acestuia în instrument de executare silită, important fiind caracterul definitiv al titlului de creanță în fond, în raport de cum acesta a fost contestat pe căile prevăzute de lege, în condițiile în care a și fost cunoscut de către debitor, fiind îndeplinită cerința comunicării titlului. Necontestarea titlului de creanță comunicat potrivit legii atrage definitivarea sa pe fond, astfel că acesta va fi pus în executare, fără posibilitatea de a se mai ataca conținutul acestuia în fața instanței de executare.
Astfel, deși au naturi juridice diferite, titlul de creanță fiscală și titlul executoriu se suprapun în ceea ce privește fondul sau conținutul dreptului pus în executare.
În acest sens, potrivit art. 43 alin. 1 și 2 din O.G. nr. 92/2003, actul administrativ fiscal se emite numai în formă scrisă și cuprinde următoarele elemente: a) denumirea organului fiscal emitent; b) data la care a fost emis și data de la care își produce efectele; c) datele de identificare a contribuabilului sau a persoanei împuternicite de contribuabil, după caz; d) obiectul actului administrativ fiscal; e) motivele de fapt; f) temeiul de drept; g) numele și semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii; h) ștampila organului fiscal emitent; i) posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestației și organul fiscal la care se depune contestația; j) mențiuni privind audierea contribuabilului.
Iar art. 141 alin. 4 din O.G. nr. 92/2003 dispune că titlul executoriu emis potrivit alin. 1 de organul de executare competent va conține, pe lângă elementele prevăzute la art. 43 alin. 2, următoarele: codul de identificare fiscală, domiciliul fiscal al acestuia, precum și orice alte date de identificare; cuantumul și natura sumelor datorate și neachitate, temeiul legal al puterii executorii a titlului.
Rezultă, deci, că aspectele de fond referitoare la natura sumei și cuantumul acesteia, anume datorarea sumei sau determinarea cuantumului, trebuie să fie invocate în procedura contestației împotriva titlului de creanță fiscală sau a altui act administrativ fiscal în legătură cu acesta, reglementată de dispozițiile art. 205 Cod procedură fiscală, în caz contrar ajungându-se ca instanța de executare să se substituie instanței competente să cenzureze actele administrativ fiscale, aspect inadmisibil.
În cauza de față contestatorul contestă caracterul datorat al sumelor evidențiate în titlul executoriu fiscal calculate în baza declarațiilor și deciziilor mai sus menționate.
Însă contestația acestuia nu vizează titlurile de creanță, ci faptul că sumele datorate în baza respectivelor titluri de creanță ar fi fost deja achitate. Analizând, sub acesta spect, titlurile de creanță depuse la dosar, titlul executoriu emis de intimată și extrasele de cont prin care se evidențiază plăți efectuate de către contestatoare în contul bugetului de stat, reiese faptul că prezenta cerere se îndreaptă împotriva modului în care a operat stingerea obligațiilor fiscale conținute în respectivele titluri de creanță.
Prin urmare, prin prezenta contestație la executare contestatoarea atacă atât cuantumul sumei cuprinse în titlu, perioada asupra căreia a fost calculată, cât și modul în care au fost distribuite sumele pe care le-a virat în contul unic, distribuire care reprezintă un act administrativ fiscal în urma căruia se sting datoriile fiscale. Or, pentru contestarea acestor acte administrative fiscale avea deschisă procedura prevăzută la art. 205 alin. 1 Cod procedură fiscală, iar, în cazul în care distribuirea nu a avut loc, putea invoca în conformitate cu alin. 2 al aceluiași articol lipsa efectuării acesteia. Astfel, contestatoarea avea deschisă calea contestației administrative și ulterior sau concomitent jurisdicționale la instanța de contencios administrativ împotriva actelor administrative fiscale contestate de fapt și cuantumul sumei datorate, cât și distribuirea incorectă sau neefectuarea distribuirii sumelor de bani plătite în contul unic.
De altfel, în același sens motivează și Înalta Curte de Casație și Justiție în considerentele Deciziei în interesul legii nr. 14/2007 și anume „posibilitatea contestării titlului executoriu fiscal pe calea contestației la executare subzistă numai în măsura în care actul ce constituie titlu de creanță fiscala nu poate fi atacat pe calea contenciosului administrativ-fiscal”.
Astfel, în cauza de față, instanța reține că pentru contestarea caracterului datorat/nedatorat al sumei din titlul executoriu contestatoarea avea o altă cale procedurală și anume cea reglementată de art. 205 Cod procedură fiscală, respectiv calea contestației administrative împotriva modului de calcul, respectiv a procedurii de distribuire sau a lipsei distribuirii sumelor plătite în contul unic reprezentând obligații fiscale pe tipuri de obligații fiscale, fapt ce ar fi determinat stingerea obligațiilor sale fiscale. Astfel, contestația reglementată de dispozițiile art. 205 Cod procedură fiscală reprezintă o cale administrativ-jurisdicțională de atac, prin intermediul căreia contestatoarea poate invoca aspecte de fond relative la natura sumei și cuantumul acesteia.
Pe cale de consecință, față de dispozițiile legale menționate și considerentele anterioare și văzând că la îndemâna contestatoarei se afla posibilitatea de a recurge la un alt mijloc procedural pentru a solicita clarificarea întinderii sumelor datorate de contestatoare, respectiv contestația reglementată de dispozițiile art. 205 Cod procedură fiscală, instanța va respinge acest capat de cerere ca neîntemeiat.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect anularea actelor de executare instanța reține că, în condițiile în care titlul executoriu nu a fost desființat de prezenta instanță și nici nu reiese din materialul probator că ar fi fost desființat pe calea administrativă sau de către instanțele de contencios administrativ, instanța constată că titlul executoriu în baza căruia s-a început executarea silită împotriva contestatoarei este valabil.
Prin urmare, reținând că executarea silită împotriva contestatoarei este începută în baza unui titlu executoriu valabil și, având în vedere, că nu reies din materialul probator alte motive de nelegalitate a actelor de executare silită, instanța va respinge și capătul de cerere privind anularea actelor de executare silită ca neîntemeiat.
Față de aceste motive, instanta va respinge contestatia ca neintemeiata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de suspendare a executării, ca neîntemeiată.
Dispune restituirea cauțiunii în valoare de 2448 lei consemnată prin recipisa de consemnare nr._/1/17.06.2015, pe seama și la dispoziția Judecătoriei B., în dosarul nr._ al Judecătoriei B..
Respinge contestația la executare formulata de contestatoarea, ., cu sediul în ., ., Cod postal_, J. ILFOV, în contradictoriu cu intimata, AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ cu sediul în sector 5, București, ., Cod postal_, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.07.2015.
P., GREFIER,
I. E. MihaelaAlexe E.
Red. I.E.M./E.A./ 4 ex/19.10.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4788/2015.... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
