Contestaţie la executare. Sentința nr. 5056/2015. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5056/2015 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 19-08-2015 în dosarul nr. 5056/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.-SECȚIA CIVILĂ
JUDEȚUL ILFOV
SENTINȚA CIVILĂ NR.5056
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 19.08.2015
INSTANȚA CONSTITUITA DIN:
PREȘEDINTE – L. C. R.
GREFIER – E. A.
Pe rol se află soluționarea cererii formulata de contestatorul R. I. H., în contradictoriu cu intimata CNADNR DRDP BUCURESTI, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile au avut loc în ședința din publica din data de 12.08.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea la data de 19.08.2015, dispunând următoarele:
INSTANTA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B., la data de 27.02.2015 sub nr. de dosar_, contestatorul R. I. H. a formulat contestație la executare în contradictoriu cu intimata CNADNR DRDP BUCURESTI solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea executării silite și a a tuturor formelor de executare promovate de creditoare prin intermediul B. A. și G.; anularea încheierii nr. 4174/25.09.2014 prin care s-a încuviințat executarea silită în baza titlului executoriu reprezentat de proceselor-verbale de constatare a contravenției . nr._/07.11.2011, R11 nr._/07.11.2011, R11 nr._/14.11.2011, R11 nr._/14.11.2011.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că prin somația și încheierea emise la data de 06.02.2015, respectiv 25.09.2014 de B. A. și G. i s-a pus în vedere că, în termen de o zi de la primirea acestora să procedeze la achitarea tarifului de despăgubire în cuantum de 112 de euro reprezentând debit conform titlului executoriu și 405,60 lei reprezentând cheltuieli de executare silită. A arătat că executarea silită este abuzivă și ilegală, iar încheierea prin care instanța a încuviințat executarea silită a fost dată cu încălcarea dispozițiilor legale. A menționat că prin legea nr. 144/2012 a fost abrogat articolul 8 alin.3 si 31 din OG nr. 15/2002, dispozitie legală care a constituit temei de drept pentru obligarea sa la plata despăgubirilor de 28 de euro, creanță urmărită silit. A învederat dispozițiile art. 15 alin.2 din Constituție, legea dispune numei pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile. În aceste condiții, dând eficiență principiului cu valoare constituțională al retroactivității legii contravenționale, apreciază contestatorul că nu mai poate fi tras la răspundere contravențională sau la o altă răspundere juridică derivată din săvârșirea contravenției respective, astfel că obligarea sa la suma de 112 de euro nu mai are niciun suport legal în prezent.
Contestatorul a mai susținut, în ceea ce privește faptul că nu a contestat în instanță procesele verbale ce constituie titlu executoriu, că acest aspect nu este de natură a conduce la concluzia că nu îi sunt aplicabile dispozițiile legii mai favorabile, invocând art.20 al. 1 din Constituție, Declarația Universală a Drepturilor Omului, CEDO și art. 1 din Protocolul nr.12 la Convenția EDO.
În drept, cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile Cod procedură civilă, Legea nr. 144/2012.
În susținerea cererii, contestatoarea a depus înscrisuri (f. 24-42).
Contestația este legal timbrată cu taxă de timbru în sumă de 68,04 lei (f 20-22).
La data de 27.05.2015, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare, ca neîntemeiată, arătând că urmare controlului efectuat prin sistemul informatic SIEGMCR, s-a constata că, contestatorul a circulat pe drumurile naționale, fără a deține rovinietă valabilă, astfel că în conformitate cu dispozițiile art. 1 din OG nr. 15/2002 i-a aplicat amenda contravențională în cuantum de 250 lei. S-a mai arătat că potrivit art. 8 alin. 3 din OG 15/2002 contravenientul este obligat și la plata tarifului de despăgubire în cuantum de 28 euro. Astfel că în mod temeinic și legal au fost emise procesule verbale de contravenție, respectiv în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei, acesta fiind în mod legal comunicat, în termen de o lună de la aplicarea sancțiunii, instanța încuviințând executarea silită în temeiul acestuia, procesul-verbal fiind astfel titlu executoriu.
Totodată, s-a mai arătat că procedura de comunicare a procesului verbal de contravenție a fost legal îndeplinită, la domiciliul contestatorului.
De asemenea, intimata a arătat că valoarea cheltuielilor de executare se încadrează în limitele prevăzute de lege.
Pe cale de excepție, a invocat tardivitatea introducerii contestatiei la executare, excepție respinsă de către instanță pentru considerentele ce se regăsesc în încheierea de ședință din data de 12.08.2015 și excepția inadmisibilității acțiunii, excepție apreciată de instanță ca fiind o apărare de fond și nu o veritabilă excepție asupra căreie să se pronunțe cu precădere.
Întâmpinarea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 205 -208 Cod procedură civilă.
În susținerea întâmpinării, intimata a depus înscrisuri.
Constestatorul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a reiterat în esență aspectele invocate prin contestația la executare formulată.
La dosarul cauzei a fost atașat dosarul de executare silită nr. 2920/2014 în copie conformă cu originalul, aflat pe rolul B. A. și G..
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin cererea de executare silită formulată la data de 28.08.2014 de către intimata-creditoare CNADNR SA și înregistrată pe rolul executorului judecătoresc la data de 15.09.2014, s-a solicitat începerea executării silite în baza titlului executoriu reprezentat de procesele verbale de contravenție . nr._/07.11.2011, R11 nr._/07.11.2011, R11 nr._/14.11.2011, R11 nr._/14.11.2011 pentru suma de 112 euro cu titlu de tarif de despăgubire împotriva debitorului-contestator R. I. H., fiind format dosarul de executare silită nr. 2920/2014 pe rolul B. A. și G. (f.68-87).
Prin încheierea nr.4174 din data de 25.09.2014 pronunțată în dosarul nr._/94/2014 a fost încuviințată executarea silită în baza titlului executoriu reprezentat de procesele verbale de contravenție . nr._/07.11.2011, R11 nr._/07.11.2011, R11 nr._/14.11.2011, R11 nr._/14.11.2011 pentru suma de 112 euro cu titlu de tarif de despăgubire împotriva debitorului-contestator R. I. H. (f. 81).
Prin încheierea din data de 25.09.2015 (f. 84), executorul judecătoresc a stabilit cheltuieli de executare silită în cuantum de 405,60 lei.
În esență, contestatorul solicită anularea executării silite și a încheierii de încuviințare a executării silite, invocând abrogarea dispozițiilor privind tarifului de despăgubire și aplicarea retroactivă a legii contravenționale mai favorabile prin care s-a abrogat acest tarif, respectiv art.II din Legea nr. 144/2012.
Potrivit art. 711 alin.1 și alin. 3 Cod procedură civilă, împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, după începerea executării silite, cei interesați sau vătămați pot cere, pe calea contestației la executare, și anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, dacă a fost dată fără îndeplinirea condițiilor legale.
În speță, prin încheierea nr.4174 din 25.09.2014 pronunțată în dosarul nr._/94/2014 a fost încuviințată executarea silită a debitorului R. I. H. în temeiul titlului executoriu constând în procesele verbale . nr._/07.11.2011, R11 nr._/07.11.2011, R11 nr._/14.11.2011, R11 nr._/14.11.2011.
Instanța reține că, creanța de 112 de euro cuprinsă în procesele verbale de contravenție reprezintă contravaloarea tarifului de despăgubire prevăzut de art.8 alin.3 din OG nr. 15/2002. Aceste dispoziții legale care prevedeau obligativitatea achitării tarifului au fost abrogate de pct.2 al art.I din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 publicată în M.Of. nr.509/24.07.2012.
Contestatorul susține că executarea silită s-a încuviințat cu încălcarea dispozițiilor legale referitoare la aplicarea legii contravenționale mai favorabile.
Potrivit art. 12 alin1 din OG nr.2/2001, dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerantă contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ.
Instanța reține că, Curtea Constituțională investită cu soluționarea unei excepții de necontituționalitate a dispozițiilor art. II din Legea nr.144/2002, a statuat prin Decizia nr.385/2013 faptul că tarifele de despăgubire prevăzute în OG nr. 15/2002 întră în domeniul contravențional, fiind astfel aplicabile dispozițiile legii mai favorabile, conform prevederile art.15 alin.2 din Constituție.
Instanța consideră că aplicarea legii contravenționale mai favorabile trebuie să se facă până la momentul executării sancțiunii. Această interpretare a fost dată de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 228/2007 prin care a statuat că „ aplicarea legii noi care nu mai prevede și nu mai sancționează contravențional fapta trebuie analizată prin raportare la momentul intrării în vigoare a acesteia și la stadiul derulării cauzei. Totodată, contravenția, ca fapt antisocial, trebuie privită atât sub aspectul săvârșirii și constatării acesteia, cât și sub aspectul aplicării și executării sancțiunii. Din acest punct de vedere sintagma "nu se mai sancționează" trebuie înțeleasă în sensul că, prin . legii care nu mai prevede fapta drept contravenție, sancțiunile contravenționale nu se mai aplică, iar în cazul celor aplicate, dar aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a noii legi, sancțiunile nu se mai execută. Efectele legii noi se aplică tuturor sancțiunilor contravenționale aplicate și neexecutate până la data intrării sale în vigoare. A reduce aplicarea legii noi, care nu mai prevede și nu mai sancționează fapta, doar la situația neaplicării sancțiunii echivalează cu deturnarea intenției legiuitorului asupra efectelor pe care legea dezincriminatoare le are asupra sancțiunilor aplicate și neexecutate până la data intrării în vigoare a noului act normativ, în sensul că acestea nu se mai execută. O sancțiune aplicată în baza unei legi pentru o faptă dezincriminată printr-un nou act normativ urmează să nu mai fie executată, chiar dacă procedura de executare a acesteia a început.” Această interpretare a fost menținut de Curtea Constituțională și prin Decizia nr. 112/06.03.2014, prin care a arătat că prevederile Legii nr. 144/2012 prin care s-a modificat articolul din OG nr.15/2002 care instituia obligația achitării tarifului de despăgubire au într-adevăr caracter retroactiv, reglementând pentru trecut cu privire la consecințele săvârșirii unei contravenții, conținând o normă contravențională mai favorabilă, în concordanță cu prevederile art.15 alin.2 din Constituție.
Astfel, conchizînd că tariful de despăgubire cuprins în titlul executoriu ce face obiectul dosarului execuțional nr. 2920/2014 al B. A. și G., reprezintă o creanță ce decurge din aplicarea unei sancțiuni de natură contravențională, instanța constată că în cauză sunt aplicabile dispozițiile legii contravenționale mai favorabile, respectiv art.II din Legea nr. 144/2012 care a modificat alineatul 3 al art.8 din OG nr. 15/2002 . Astfel, instanța constată că procedura de executare a tarifului de despăgubire este nelegală, fiind începută cu nerespectarea dispozițiilor art. 15 alin.2 din Legea fundamentală.
Față de soluția dată nu va mai analiza celelalte motive de nelegalitate invocate de contestator și care vizează titlul executoriu, respectiv apărarea intimatei privind inadmisibilitatea contestatiei la titlu.
Față de toate aceste considerente urmează să admite contestația la executare formulată, să anuleze toate actele de executare și executarea silită însăși pornită împotriva contestatorului în dosarul de executare silită nr. 2920/2014 al B. A. și G..
Cu privire la solicitarea de plată a cheltuielilor de judecată, respectiv a taxei de timbru achitate, în sumă de 68 lei instanța, urmează a o respinge, având în vedere dispozițiile art. 45 alin.1 lit. f din OUG 80/2013, care arata ca „sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parțial sau proporțional, la cererea petiționarului, în următoarele situații: când contestația la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă”. Astfel, văzând aceste dispoziții legale, instanța va dispune restituirea către contestator, a taxei de timbru în cuantum de 68 de lei, achitată prin chitanțele nr.6986/30.04.2015, nr.3289/04.03.2015, nr.3290/04.03.2015 și 3288/04.03.2015, după rămânerea definitiva a hotărârii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția tardivității contestației la executare, invocată de intimată, ca neîntemeiată.
Admite contestația la executare, formulată de contestatorul R. I. H., cu domiciliul în Balotești, ., nr. 18A, Cod postal_, J. ILFOV, în contradictoriu cu intimatul CNADNR DRDP BUCURESTI, J40/552/15.01.2014, C.:RO_, cu sediul în sector 6, București, .. 401A .
Anulează toate actele de executare și executarea silită însăși pornită împotriva contestatorului în dosarul de executare silită nr. 2920/2014 al B. A. și G..
Dispune restituirea integrală către contestator a taxei de timbru în cuantum de 68 lei, achitată prin nr.6986/30.04.2015, nr.3289/04.03.2015, nr.3290/04.03.2015 și 3288/04.03.2015, după rămânerea definitiva a hotărârii.
Cu apel in termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 19.08.2015.
Președinte, Grefier,
L. C. R. E. A.
Red/dact.L.C.R/E.A.
4ex/20..08.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 5049/2015. Judecătoria BUFTEA | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
