Contestaţie la executare. Sentința nr. 4989/2015. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4989/2015 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 24-07-2015 în dosarul nr. 4989/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
Sentința civilă nr. 4989
Ședința publică din 24.07.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: F. A. L.
Grefier: C. L.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe contestator . SRL și pe intimat D. BUCUREȘTI AJFP ILFOV STRUCTURA DE INSPECȚIE FISCALĂ, intimat D. G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile in fond au avut loc in ședința publică din data de 08.07.2015, fiind consemnate in încheierea de ședința de la acea dată, parte integranta din prezenta sentința, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 17.07.2015 si apoi la 24.07.2015 când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține că:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 10.12.2014 sub nr._, contestatorul . SRL a formulat, în contradictoriu cu intimata D. București-AJFP Ilfov Structura de Inspecție Fiscală, contestație la executare și suspendarea măsurilor până la judecarea pe fond împotriva măsurii de poprire a conturilor bancare și deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr. 3932/2013/19.11.2014 pentru suma de 1.000.297 lei din care 600.192 lei TVA și 400.128 lei impozit pe profit.
În motivare, contestatorul a arătat că, în perioada 26.08-10.11.2014 inspectorii au efectuat un control inopinat soldat cu încheierea procesului verbal nr. 791/17.11.2014, prin care s-a estimat că societatea datorează bugetului consolidat al statului suma de 1.000.297 lei din care 600.192 lei TVA și 400.128 lei impozit pe profit. La data de 24.11.2014, cu ocazia efectuării unor operațiuni bancare, societatea a aflat că s-a instituit poprirea contului bancar pentru executarea silită a acestei sume. Decizia de instituire a măsurii asiguratorii a fost înmânată abia la data de 08.12.2014 la sediul intimatei.
Contestatoarea consideră că măsura asiguratorie este nelegală întrucât nu a fost comunicată somație de plată, înștiințare de plată sau decizie de impunere, cu toate că poprirea conturilor bancare s-a făcut din data de 19.11.2014. Poprirea conturilor bancare s-a făcut fără ca în prealabil să fie emise conform art. 129 alin. 4-5 și 125 pct. 3 din codul fiscal, decizia motivată de instituire a măsurilor asiguratorii și înștiințarea privind înființare poprire asiguratorie conturi bancare. De asemenea, în cauză nu sunt îndeplinite condițiile pentru instituirea popririi pentru că organul fiscal nu a identificat și nici nu a menționat în cuprinsul procesului verbal existența vreunui indiciu, pericol că firma urmărește să se sustragă sau să își ascundă, să își risipească patrimoniul; nu sunt îndeplinite condițiile art. 110 C.pr.fisc. privitor la colectarea creanțelor fiscale deoarece procesul verbal nu poate constitui titlu de creanță în sensul alin. 2-3 din art. 110 C.pr.fisc.; nu sunt îndeplinite condițiile art. 145 alin. 1 C.pr.fisc. conform căruia poprirea nu poate fi înființată înainte de împlinirea unui termen de 30 zile de la data comunicării somației; deși conturile bancare au fost blocate din data de 19.11.2014 nu s-a transmis înștiințarea popririi și decizia motivată de instituire a măsurii asiguratorii nici până la data prezentei acțiuni.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 172-173, art. 174 alin. 4 c.pr.fisc, art. 711, art. 722-723 C.pr.civ.
În dovedire, a fost solicitată proba cu înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 1.000 lei pentru contestația la executare și de 50 lei pentru cererea de suspendare
La data de 20.04.2015 intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererilor formulate de contestatoare ca neîntemeiate întrucât motivele invocate de aceasta nu relevă nereguli sau neregularități în procedura de executare.
Urmare a controlului efectuat pentru perioada februarie-iunie 2013 s-a stabilit că societatea contestatoare datorează obligații fiscale către bugetul general consolidat al statului în valoare de 1.009.297 lei din care 600.192 lei TVA și 400.128 lei impozit pe profit. Conform dispozițiilor legale contestatoarea prin operațiunile pe care le-a desfășurat în acea perioadă a avut calitatea de persoană impozabilă, cu toate drepturile și obligațiile care decurg din această calitate, având ca primă obligație declararea începerii activității sale ca persoană impozabilă.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205-208 C.pr.civ.
La data de 12.05.2015 contestatoarea a depus răspuns la întâmpinare prin care a arătat că măsura asiguratorie a popririi este nelegală întrucât deși blocarea conturilor a avut loc în data de 19.11.2014 Decizia de instituire a măsurii asiguratorii a fost comunicată direct în data de 08.12.2014 la solicitarea sa, la sediul instituției, ceea ce încalcă dispozițiile art. 129 C.pr.fisc. Poprirea conturilor bancare încalcă și prevederile art. 142, 145 și 149 din C.pr.fisc. întrucât poprirea nu poate fi înființată înainte de împlinirea unui termen de 30 zile de la data comunicării somației.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată că:
Urmare a controlului efectuat la societatea contestatoare, intimata a întocmit procesul verbal încheiat la data de 11.11.2014 cu nr. 791/17.11.2014, prin care a stabilit că aceasta datorează bugetului de stat suma de 600.192 lei reprezentând TVA și 400.128 lei impozit pe profit.
Prin Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii emisă la data de 18.11.2014 și comunicată contestatoarei la data de 08.12.2014, la sediul intimatei, s-a dispus instituirea măsurii asiguratorii a popririi asupra conturilor bancare ale contestatoarei în vederea recuperării debitului datorat.
În drept, potrivit art. 129 alin. 3 din OG nr. 92/1993 privind Codul de procedură fiscală, măsurile asiguratorii pot fi luate și înainte de emiterea titlului de creanță, inclusiv în cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare. Măsurile asigurătorii dispuse atât de organele fiscale competente, cât și de instanțele judecătorești ori de alte organe competente, dacă nu au fost desființate în condițiile legii, rămân valabile pe toată perioada executării silite, fără îndeplinirea altor formalități. Odată cu individualizarea creanței și ajungerea acesteia la scadență, în cazul neplății, măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii.
În cauză, măsura asiguratorie a popririi a fost dispusă de organele fiscale cu respectarea dispoziției legale menționate și în considerarea controlului efectuat la data de 11.11.2014, care s-a finalizat cu întocmirea Procesului verbal nr. 791/17.11.2014. Faptul că Decizia de instituire a măsurii asiguratorii emisă la data de 18.11.2014 nu a fost comunicată debitorului înainte de punerea acesteia în aplicare, ci abia la data de 08.12.2014, nu încalcă dispozițiile art. 129 C.pr.fisc. atâta timp cât acest articol nu prevede obligația organului fiscal de a înștiința debitorul înainte de instituirea măsurii. Dimpotrivă, măsura asiguratorie în genere presupune o componentă inopinată tocmai pentru ca debitorul să nu-și poată sustrage bunurile ce pot fi supuse executării silite pentru recuperarea debitului datorat.
Procedura de comunicare a Deciziei de instituire a măsurii asiguratorii a fost acoperită prin faptul că la data de 08.12.2014 debitorul a primit o copie de pe acest document la sediul intimatei, fiind respectat astfel dreptul acestuia de contestare a măsurii în termen de 15 zile de la comunicare.
De asemenea, critica contestatorului în sensul că nu i s-au comunicat până la data formulării cererii de chemare în judecată,10.12.2014, somație de plată, înștiințare de plată și decizie de impunere cu privire la creanța datorată, deși poprirea conturilor bancare s-a făcut încă din data de 19.11.2014, este neîntemeiată, prin raportare la dispozițiile legale care permit instituirea măsurii asiguratorii la momentul efectuării controlului, indiferent dacă a fost emisă sau nu decizia de impunere și somația de plată.
Nu au fost încălcate în cauză nici dispozițiile art. 142 și urm., art. 145 alin. 1 și art. 149 alin. 11 C.pr.fisc., cu privire la înființarea popririi înainte de împlinirea unui termen de 30 zile de la data comunicării somației de executare, întrucât poprirea înființată prin decizia din data de 18.11.2014 este una asiguratorie și nu executorie pentru a presupune comunicarea unei somații. Ori, art. 129 C.pr.fisc. permit în mod expres luarea măsurilor asiguratorii în momentul efectuării controlului, înainte de emiterea titlului de creanță, și, implicit, înainte de emiterea somației de executare.
Pentru aceleași argumente, se constată că nu sunt încălcate nici dispozițiile art. 110 C.pr.fisc., atâta timp cât decizia contestată nu este un act de colectare a creanțelor fiscale, ci numai unul de instituire a unei măsuri asiguratorii.
Oportunitatea luării măsurii asiguratorii prin raportare la art. 129 alin. 2 C.pr.civ. este lăsată la aprecierea organului fiscal în funcție de circumstanțe, însă în condițiile constatării unei creanțe fiscale ca urmare a efectuării unui control inopinat, o asemenea măsură apare ca necesară întrucât este evident că există pericolul ca debitorul să sustragă disponibilitățile bănești din conturile bancare pentru a evita plata debitului constatat.
Față de aceste aspecte de fapt și de drept, instanța va respinge contestația la executare formulată, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite întemeiată în drept pe art. 996 alin. 1 C.pr.civ, se constată că aceasta este inadmsibilă pe calea ordonanței președințiale.
Astfel, ordonanta presedintiala, prin esenta ei, astfel cum este reglementata, reprezinta o procedura speciala prin care legea ingaduie sa se dea o rezolvare vremelnica si fara prejudecarea fondului unor cazuri al caror caracter urgent nu permite sa se astepte desfasurarea procedurii de drept comun.
Dispozitiile art. 996 Cod procedura civila prevăd necesitatea îndeplinirii cumulative a conditiilor privind urgenta masurii ce se solicita a fi luata de instanta, neprejudecarea fondului dreptului si caracterul vremelnic al masurii ordonate.
Pentru soluționarea cererii de suspendare a executării silite, exista procedura speciala prevazuta de art. 718 Cod procedura civila, cu plata unei cautiuni. Cele doua proceduri – cea a ordonantei presedintiala si cea a suspendarii executării silite sunt ambele proceduri speciale si exclusive, care nu se pot cumula. Prin urmare, suspendarea executarii silite nu se poate cere pe calea ordonanței președințiale.
În plus, contestatoarea nu a făcut dovada consemnării cauțiunii stabilite de instanță conform art. 718 alin. 2 C.pr.civ.
Pentru aceste motive de fapt si de drept, instanța va respinge cererea ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Respinge contestația la executare formulata de . SRL cu sediul în Ploiești, Cameliei, nr. 23, ., . in contradictoriu cu intimatul intimat D. G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI, cu sediul in București, ., sector 2, ca neîntemeiată.
Respinge cererea de suspendare a executării silite, ca inadmisibilă.
Cu apel în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 24.07.2015.
P., Grefier,
F. A. L. C. L.
Red: jud FAL/ tehnored CL
4 ex/01.09.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 4994/2015. Judecătoria BUFTEA | Actiune in regres. Sentința nr. 5155/2015. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
