Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 1993/2015. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1993/2015 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 01-04-2015 în dosarul nr. 1993/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1993
Ședința publică din data de 01.04.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – T. S. D.
GREFIER – M. G.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile privind pe creditoarea I. E. Invest S.R.L. și pe debitoarea S.C. L&N T. G. Trading S.R.L., având ca obiect ordonanță de plată.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la 25.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 01.04.2015, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28.10.2013 sub nr._, creditoarea I. E. Invest S.R.L. în contradictoriu cu debitoarea S.C. L&N T. G. Trading S.R.L. a solicitat instanței ca prin hotărârea judecătorească ce va pronunța să dispună emiterea unei ordonanțe de plată pentru suma de 163,202,25 lei, reprezentând restanță din prețul contractului de vânzare – cumpărare produse nr. 1001/19.09.2011, actualizat cu rata dobânzii de referință stabilită de BNR, calculată de la data de 03.11.2011 și până la plata efectivă a debitului; obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii creditoarea a arătat că la data de 19.09.2011 a încheiat cu debitoarea contractul de vânzare – cumpărare produse nr. 1001/19.09.2011 având ca obiect vânzarea – cumpărarea de articole de încălțăminte, marochinărie, umbrele sau diverse accesorii.
Mai arată că la data de 23.09.2011 s-a emis factura fiscală nr. 039/23.09.2011 în valoare totală de 408.768,48 lei, din care debitoarea a achitat, în perioada 25.10.2011 – 21.11.2012, suma de 245.566,23 lei, rămânând un rest de plată în sumă de 163.202,25 lei, restanță pe care debitoarea nu a achitat-o.
Precizează creditoarea că prezentul debit în sumă de 163.202,25 lei constituie o creanță certă, lichidă și exigibilă conform dispozițiilor art. 662 și art. 1013 din Codul de procedură civilă.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 662, art. 1013, art. 1015 și următoarele din Codul de procedură civilă.
În dovedirea cererii, creditoarea a depus la dosar, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, următoarele înscrisuri: facturi fiscale, proces – verbal încheiat la 23.09.2011, contract de vânzare – cumpărare nr. 1001/19.09.2011, istoric facturări și plăți, somație nr. 320/04.10.2013, dovada schimbării denumirii.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 lei.
Debitoarea a formulat întâmpinare prin care a invocat, potrivit art. 550, art. 553 și următoarele din Codul de procedură civilă, excepția necompetenței generale a instanțelor judecătorești, în baza clauzei compromisorii (cap. XI,art.11.1 și art. 11.2 soluționarea litigiilor din contractul nr. 1001/19.09.2011), care stabilește competența Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României pentru soluționarea litigiilor dintre părți.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
La termenul de judecata din data de 25.03.2015 instanta a pus in discutie exceptia necompetentei generale a instantelor judecatoresti, invocata de catre debitoare prin intampinare, aceasta urmand sa fie admisa pentru urmatoarele considerente:
Prin art.11.2 din contractul de vanzare-cumparare produse nr.1001/19.09.2011 partile au convenit ca ,,în cazul in care rezolvarea neintelegerilor nu este posibila pe cale amiabila, ele vor fi supuse spre solutionare Curtii de Arbitraj Comercial International de pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei, conform regulamentului sau’’.
Avand in vedere existenta clauzei compromisorii in cuprinsul art.11.2 din contractul de vanzare cumparare produse nr.1001/19.09.2011, faptul ca aceasta este valida si a fost invocata de catre debitoare, iar tribunalul arbitral poate fi constituit, retinand ca potrivit 553 NCPC incheierea conventiei arbitrale exclude, pentru litigiul ce face obiectul ei, competenta instantelor judecatoresti, în baza art. 554 NCPC instanța va admite excepția necompetentei generale a instantelor judecatoresti si, pe cale de consecinta, va respinge cererea ca nefiind de competenta instantelor judecatoresti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței generale a instanțelor judecătorești.
Respinge cererea formulată de creditoarea I. E. Invest S.R.L., cu sediul în sector 3, București, .. 1030 parțial, nr. 13-15, parter, camera 3 în contradictoriu cu debitoarea S.C. L&N T. G. Trading S.R.L., cu sediul în ., . Balotești, nr. 336-340, . + parter, județul Ilfov, ca nefiind de competența instanțelor judecătorești.
Cu cerere în anulare în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 01.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
T. S. D. M. G.
Red.jud.TSD
Thn.red.gr.MG/
4 ex/12.10.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1984/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2057/2015. Judecătoria... → |
|---|
