Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 2773/2015. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2773/2015 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 05-05-2015 în dosarul nr. 9258/94/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
Sentința civilă Nr. 2773
Ședința publică de la 05.05.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE B. M. P.
Grefier P. M. C.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe creditor . și pe debitor . SRL, având ca obiect ordonanță de plată - OUG 119/2007 / art.1013 C. ș.u.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la 27.04.2015, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data de 05.05.2015, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față constată:
Prin cererea de înregistrată pe rolul instanței la data de 03.09.2014 sub nr._, creditorul . în contradictoriu cu debitoarea . SRL a solicitat, obligarea acesteia la plata sumei de 4.604,26 lei, reprezentând contravaloarea facturilor emise pentru produsele livrate debitoarei, 41,06 lei, reprezentând dobânda penalizatoare aferentă calculată începând cu data exigibilității sumelor menționate în facturi și până la data de 31.08.2014, precum și în continuare până la achitarea efectivă a debitului, și obligarea debitoarei la plata daunelor interese suplimentare în valoare de 40 euro, în temeiul art. 10 din Legea nr. 72/2013, cu cheltuieli de judecată.
În motivare creditoarea a susținut că între părți s-au desfășurat activități comerciale în formă simplificată, livrând debitoarei produse de uz farmaceutic veterinar pe bază de comandă, prin intermediul serivicului de curierat rapid. Semnarea documentelor AWB atentă recepția produselor, echivalând cu însușirea facturilor menționate în cuprinsul lor.
În drept, au invocat dispozițiile art. 1013 și urm. C.pr.civ., art. 1523 C.civ.
Acțiunea a fost legal timbrată, dovada achitării taxe judiciare de timbru în cuantum de 200 lei fiind depusă la dosarul cauzei la fila 2.
În dovedirea pretențiilor sale, creditoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, atașând cererii un set de înscrisuri certificate pentru conformitate cu originalul (f. 6-15).
Debitoarea, deși legal citată, nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în fața instanței.
La termenul de judecată de la data de 27.04.2015, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri pentru creditoare.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Instanța reține că, în materie contractuală, sarcina probei este împărțită între creditor și debitor, în sensul că reclamantul are sarcina de a proba existența convenției și executarea propriilor obligații, moment în care se prezumă faptul neexecutării culpabile din partea debitorului, care poate proba contrariul fie prin actul juridic al plății sau o altă modalitate de stingere a obligațiilor reglementată de lege, fie caracterul neculpabil al neîndeplinirii obligațiilor conținute de contract, conform art. 1351 din Codul civil, prin intervenirea unui caz fortuit sau de forță majoră.
Obligația de a plăti o sumă de bani este o obligație de a da, creditorului acestei obligații, în vederea obținerii executării acestuia prin intermediul unei acțiuni în justiție, revenindu-i doar sarcina de a dovedi existența contractului și executarea propriilor obligații, urmată de afirmarea neexecutării obligației debitorului.
Astfel, în prezenta cauză, instanța reține că între părți s-au desfășurat relații contractuale în formă simplificată, având ca obiect livrarea de către creditoare a unor produce și obligația corelativă a debitoarei de plată a contravalorii produselor.
Instanța constată că serviciile au fost prestate de către creditoare, chiar în lipsa unui contract întocmit anterior în scris între părți.
Acordul de voință trebuie înțeles ca negotium juris, astfel încât recunoașterea debitului de către debitoare, intervenită în urma acceptării la plată a facturilor fiscale . nr._, emisă de creditoare la data de 14.02.2014 și . nr._/18.03.2014, prin semnarea documentelor de primire a facturilor depuse la dosar la filele 8 și 10, care fac dovada derulării unor raporturi de natură contractuală între părți.
Instanța reține că debitoarea, deși i s-a comunicat cererea de chemare în judecată împreună cu înscrisurile anexate, nu a depus întâmpinare și nu a făcut, astfel, dovada achitării facturii invocate de către creditoare.
Potrivit art. 1.013 C.pr.civ. procedura ordonanței de plată se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinat potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
Conform art. 662 C.pr.civ creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu, creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui și creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.
Din analiza înscrisurilor depuse la dosar, instanța apreciază că creditoarea - creditoare a făcut dovada unei creanțe certe întrucât aceasta reiese din cuprinsul facturii depuse la dosarul cauzei. De asemenea, creanța este și lichidă - cuantumul acesteia rezultând din conținutul facturii fiscale anterior menționate.
De asemenea instanța constată că creanța creditoarei este exigibilă, data scadenței fiind menționată în cuprinsul facturilor: 30.05.2014.
Față de faptul că creditoarea a probat raporturile juridice existente între aceasta și debitoare, precum și faptul că este titulara unei creanțe certe, lichide și exigibile împotriva debitoarei, iar aceasta nu a formulat apărări și nu a depus probe din care să rezulte executarea obligațiilor contractuale asumate, instanța va admite primul capăt de cerere și va obliga debitoarea la plata către creditoare a sumei de 4.604,26 lei, reprezentând contravaloare produse livrate și neachitate.
Potrivit art. 1.535 alin. 1 C.civ., pentru neplata la scadență a sumei de bani datorate de debitoare, creditoarea are dreptul la daune moratorii, de la scadență până la momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau cel prevăzut de lege, fără să dovedească vreun prejudiciu.
În aceste condiții, pentru neplata la scadență a facturilor menționate mai sus, instanța va admite și cel de-al doilea capăt de cerere și va obliga debitoarea la plata către creditoare a dobânzii legale aferente fiecărei facturi pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data scadenței – 30.05.2014 și până la plata efectivă a debitului principal.
Potrivit art. 10 alin. 1 din Legea nr. 72/2013 privind măsurile pentru combaterea întârzierii în executarea obligațiilor de plată a unor sume de bani rezultând din contracte încheiate între profesioniști și între aceștia și autorități contractuale fără aduce atingere drepturilor prevăzute de art. 9 (privind cheltuielile pentru recuperarea creanței), dacă sunt întrunite condițiile întârzierii la plată, creditorul poate pretinde debitorului plata contravalorii în lei la data plății a sumei de 40 de euro, reprezentând daune-interese suplimentare minimale.
Având în vedere faptul că sunt îndeplinite condițiile întârzierii la plată a facturilor fiscale . nr._/14.02.2014 și . nr._/18.03.2014, după cum s-a reținut mai sus, în temeiul art. 10 alin. 1 din Legea nr. 72/2013 instanța va obliga debitoarea la plata către creditoare la plata contravalorii în lei la data plății debitului principal a sumei de 40 de euro, reprezentând daune-interese suplimentare minimale.
În temeiul art. 1.021 C.pr.civ., instanța va stabili termen de plată în 10 de zile de la data comunicării prezentei hotărâri.
În ceea ce privește plata cheltuielilor de judecată solicitate de creditoare, potrivit art. 453 alin. 2 C.pr.civ., față de împrejurarea că debitoarea a căzut în pretenții, instanța va obliga debitoarea la suportarea cheltuielilor determinate de proces, respectiv la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum total de 200 lei reprezentând taxă judiciară de timbru (f. 2).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de creditoarea . -Baia M., ., jud. Maramureș in contradictoriu cu debitoarea . SRL - B., ., jud. Ilfov.
Obligă debitoarea la plata către creditoare a sumei de 4.604,26 lei, reprezentând contravaloare produse livrate și neachitate, la care se adaugă dobânda legală aferentă pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data scadenței – 30.05.2014 și până la plata efectivă a debitului principal.
Obligă debitoarea la plata către creditoare a contravalorii în lei la data plății a sumei de 40 de euro, reprezentând daune-interese suplimentare minimale.
Stabilește termen de plată în 10 de zile de la data comunicării prezentei hotărâri.
Obligă debitoarea la plata către creditoare a sumei de 200 lei reprezentând taxă judiciară de timbru.
Executorie.
Cu drept de cerere în anulare în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05.05.2015.
PreședinteGrefier
B. M. PetronelaPopescu M. C.
Red. Jud. BMP
Tehn. BMP 4 ex/10.06.2015.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2793/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3182/2015.... → |
|---|
