Plângere contravenţională. Sentința nr. 3369/2015. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3369/2015 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 28-05-2015 în dosarul nr. 3369/2015
Dosar nr._ SECȚIA CIVILĂ
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3369
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA DATA_ 2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: B. A.-L.
GREFIER: D. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul T. P. și pe intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la ordine, se prezintă petentul personal, lipsind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează următoarele:
- obiectul cauzei – plângere contravențională,
- stadiul procesual – fond,
- cauza fiind la primul termen de judecată, după care:
Instanța procedează la legitimarea petentului T. P., acesta fiind identificat cu C.I. . nr._.
Nefiind cereri prealabile sau excepții de soluționat, instanța acordă cuvântul pe probe.
Petentul solicită instanței încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei cu un martor.
În temeiul art. 255 și art. 258 C.proc.civ., instanța încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile existente la dosar și proba cu înregistrarea video pentru intimată, apreciind că probele sunt utile, pertinente și concludente soluționării cauzei.
Instanța respinge proba cu un martor, ca nefiind utilă soluționării cauzei, având în vedere materialul probator administrat în cauză.
Nemaifiind alte probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Petentul solicită instanței admiterea plângerii și anularea procesului-verbal contestat. Mai precizează că nu se afla nici un pieton pe sensul său de mers.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 24.01.2014 sub nr._, petentul, T. P., în contradictoriu cu intimata, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, a formulat plângere împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/24.01.2014, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea procesului-verbal.
În motivarea cererii, petentul a arătat că prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ a fost sancționat întrucât la data de 24.01.2014, în timp ce se deplasa pe DN 1A direcția Crevedia – București, nu ar fi acordat prioritate de trecere pietonilor aflați regulamentar în traversare.
În esență, petentul a arătat că cele reținute în cuprinsul procesului-verbal de contravenție contestat nu corespund realității întrucât pe sensul său de mers nu se afla nici un pieton.
În dovedirea plângerii, petentul a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri și a depus la dosarul cauzei, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, următoarele: actul de identitate, procesul-verbal de contravenție . nr._/24.01.2014, dovada de circulație. De asemenea, a solicitat încuviințarea probei cu martori.
Plângerea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
Intimata, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, a depus întâmpinare prin care a solicitat instanței respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal de contravenție ca legal și temeinic întocmit.
În susținere a depus înregistrare video.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 24.01.2014, petentul a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 340 de lei (4 puncte-amendă) și cu măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, pentru că în data de 24.01.2014, ora 07:44, acesta a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, pe DN1, în orașul B., km 21 și nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a trecerii de pietoni, semnalizată cu marcaj și indicator, contravenție prevăzută de art. 135 lit. h din H.G. 1391/2006 și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.
Situația de fapt reținută este reglementată de dispozițiile art. 135 lit. h din H.G. nr. 1391/2006, potrivit căruia conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, iar petentul nu a făcut referire prin plângere la vreun motiv de nulitate.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Prin probele propuse de petent și administrate de instanță în cursul procesului, acesta nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul-verbal, nereușind astfel să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că, petentul s-a apărat prin faptul că în momentul în care autoturismul pe care îl conducea se afla în dreptul trecerii, nu se afla angajat în traversare niciun pieton pe sensul său de mers.
Din înregistrarea video depusă la dosar de intimată(f. 22), se poate observa că în momentul în care autoturismul condus de petent se afla în dreptul marcajului pietonal, un pieton se angajase în traversare, pe sensul său de mers, pieton căruia petentul nu i-a acordat prioritate de trecere.
Reducerea vitezei reprezintă o obligație deosebit de importantă a conducătorilor auto, art. 123 lit. h din H.G. nr. 1391/2006 obligând conducătorul de vehicul să circule cu o viteză care să nu depășească 30 km/h în localități la trecerile pentru pietoni nesemaforizate, semnalizate prin indicatoare și marcaje, când drumul public are cel mult o bandă pe sens, iar pietonii aflați pe trotuar, în imediata apropiere a părții carosabile, intenționează să se angajeze în traversare.
Prin urmare, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
Din modul în care era semnalizată trecerea de pietoni, prin marcaj vizibil și indicator rutier, instanța reține că petentul a avut posibilitatea de a prevedea traseul pietonilor și de a lua toate măsurile necesare pentru a opri în condiții de siguranță pentru a le acorda acestora prioritate.
În concluzie, acțiunea petentului, constând în neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului, constituie contravenție și se sancționează potrivit art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002 cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunilor contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată în minimul prevăzut de lege este proporțională cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Suspendarea dreptului de a conduce reprezintă o măsură care nu are la bază o prezumție de vinovăție a conducătorului auto vizat, deoarece acesta are posibilitatea de a contesta elementele constitutive ale contravenției ce face obiectul procesului în fața instanței. Prin urmare această sancțiune nu are un caracter punitiv, ci are caracter preventiv, întrucât privește protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl prezintă un conducător auto suspectat de încălcarea gravă a regulilor de circulație rutieră și îndeosebi față de pericolul pe care îl prezintă încălcarea regulilor de circulație pentru participanții la trafic (decizia de inadmisibilitate a Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Michel Pewinski c. Franței, 7 decembrie 1999).
Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunile aplicate sunt corect individualizate, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul T. P., cu domiciliul în B., .. 1, ., ., J. Ilfov, împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 24.01.2014 în contradictoriu cu intimata IPJ Ilfov, cu sediul în sector 2, București, ., nr. 7, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.05.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. A.-L. D. S.
Red./Tehnored. B.A.L./D.S. și B.A.L./4 ex./23.12.2015
Comunicat părților, azi, 2 ex...........................Grefier,
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3359/2015. Judecătoria BUFTEA | Actiune in regres. Sentința nr. 3360/2015. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
