Plângere contravenţională. Sentința nr. 4676/2015. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4676/2015 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 03-07-2015 în dosarul nr. 4676/2015
DOSAR NR._
ROMANIA
JUDECATORIA B. – J. ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4676
SEDINTA PUBLICA DIN DATA DE 03.07.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: R. L. C.
GREFIER: P. M. C.
Pe rol fiind pronunțarea în cauza civilă având ca obiect plângere contravențională promovată de petenta S. M. SRL, în contradictoriu cu intimatul DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI-DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ BUCUREȘTI, împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ./200 nr.33 din data de 10.02.2015.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc in sedinta publica din data de 26.06.2015, fiind consemnate in incheierea de sedinta de la acea data, parte integranta din prezenta, cand instanta, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru astazi, hotarand urmatoarele.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 25.02.2015 petenta S. M. SRL a formulat, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI-DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ BUCUREȘTI, plângere contravențională împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ./200 nr.33 din data de 10.02.2015, solicitând anularea acestuia și a sancțiunilor aplicate.
În motivare, petenta a arătat, în esență, că nu se face vinovată de săvârșirea faptei reținute prin procesul verbal. A menționat că a achiziționat marfă de la un partener chinez, mărfuri ambalate, în cutii distincte, un număr total de 10 colete, însoțite de factură. Mai arată că nu este la prima operațiune de acest gen, insă este prima dată când este sancționată. În concluzie, solicită admiterea plângerii, anularea procesului verbal și restituirea bunurilor confiscate sau a contravalorii acestora.
În drept, a invocat dispozițiile OG nr. 2/2001.
In probatiune a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri.
A anexat plângerii urmatoarele inscrisuri, in copii semnate si stampilate pentru conformitate: procesul verbal contestat, instiințare de plată.
Plângerea legal timbrată cu taxă de timbru în sumă de 20 lei, conform art.19 din OUG nr.80/2013 (fila 9).
Intimata a depus la dosarul cauzei, la data de 11.05.2015, prin serviciul registratură, întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii.
În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că petenta a fost sancționată deoarece coletele primite de aceasta aveau pe lângă aeromodelele declarate și elice și camere de inregistrare ce formau un corp comun, fiind incadrate la un plan tarifar greșit..
A mai arătat că procesul verbal contestat a fost intocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16-17 din OG nr. 2/2001, nefiind incidentă nicio cauză de natură să atragă nulitatea acestuia.
În drept, a invocat dispozițiile art. 205-208 Cod procedură civilă, OG nr.2/2001, HG nr.707/2006.
În probațiune, intimata a depus la dosarul cauzei înscrisuri (filele 31-48).
Instanta a incuviintat si administrat in cauza proba cu inscrisurile de la dosar .
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ./200 nr.33 din data de 10.02.2015 petentei S. M. SRL, i s-a aplicat ca sancțiune contravențională amenda in cuantum de 2500 lei, in temeiul HG 707/2006 și Legea 86/2006, reținându-se că la data de 06.02.2015 comisionarul vamal DHL International Romania SRL a depus pentru persoana juridică . MRN15ROBU1030I0106586 din 02.02.2015 pentru marfa sosită din C. cu AWB61855937B 10 colete-150kg insotite de factura B_/27.01.2015. la controlul fizic s-a gasit in colete aeromodele declarate ca un intreg, elice si camere video cu inregistrare. Astfel încadrarea tarifara este eronata influentând drepturi import, respectiv din aeronave în aeronave cu camera video.
Potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Sub aspectul legalității, analizând modul de întocmire a procesului-verbal, instanța constată că acesta respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă niciuna dintre cauzele de nulitate absolută prevazute de art. 17 din OG nr. 2/2001. Procesul-verbal de contraventie conține mențiunile privitoare la numele, prenumele si calitatea agentului constatator, denumirea si sediul contravenientului, descrierea faptei savarsite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator. Procesul-verbal nu conține semnătura contravenientei, în schimb este semnat de un martor asistent.
Instanta va respinge critica petentei referitoare la faptul ca in procesul verbal nu s-au prezentat toate imprejurarile ce pot servi la aprecierea gravitatii faptei, constatand ca in actul de constatare si sanctionare contine toate elementele prescrise de lege, sub sancțiunea nulității absolute, fapta este descrisă în mod clar și corespunzător, putând fi circumscrisă tipicității contravenției constatate.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța reține că potrivit art.652 lit.i din HG nr.707/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului vamal al României, Constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 1500 lei la 3000 lei următoarele fapte: depunerea unei declarații vamale care conține date eronate privind încadrarea tarifară a bunurilor sau mărfurilor, în cazul în care este influențată stabilirea drepturilor de import și alte drepturi legal datorate reprezentând impozite și taxe care se încasează de către autoritatea vamală la punerea în liberă circulație a mărfurilor;
Instanta retine ca procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională constituie un act administrativ și ca orice act administrativ este învestit cu prezumția de legalitate, ce presupune că actul este emis cu respectarea dispozițiilor consacrate pentru validitatea sa, prezumția de autenticitate, ce presupune că actul emană de la autoritatea menționată în cuprinsul său și prezumția de veridicitate, în temeiul căreia se consideră că aspectele menționate în cuprinsul său corespund realității constatate de agentul instrumentator.
Deși OG nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art.34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării juridice până la proba contrară.
Deși prezumția de adevăr de care se bucură un astfel de proces-verbal, în virtutea calității sale de act administrativ, este una relativă și nu una absolută (care ar contraveni dreptului la un proces echitabil și prezumției de nevinovăție), acesta are o anumită forță probantă dată de faptul constatării faptei prin propriile sale simturi de un organ al statului investit cu autoritate publica.
Pentru a proteja persoanele de posibilele abuzuri ale organelor statului (abuzuri care trebuie probate, întrucât nu se poate porni de la prezumția că acestea își desfășoară activitatea cu încălcarea legii), această prezumție relativă dă posibilitatea instanței să administreze probe pe baza cărora să stabilească o situație de fapt care poate să confirme, sau, dimpotrivă, să o infirme pe cea reținută de agentul constatator (cauza A. împotriva României).
Prin urmare, toate constatările făcute de către agentul constatator inserate în procesul-verbal pot fi verificate prin administrarea oricărui mijloc de dovadă admisibil din punct de vedere legal, inclusiv alte prezumții, chiar de ordin judiciar, dacă aceste prezumții se încadrează în anumite limite rezonabile (cauza I. P. c. României - prezumțiile de drept nu sunt interzise de Convenție, sarcina instanțelor interne fiind de a asigura o proporționalitate între acestea și prezumția de nevinovăție), iar cel care pretinde că situația de fapt reținută în actul constatator nu corespunde realității, trebuie să dovedească aceasta.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limitele rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v.Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul ( cauza Bosoni v.Franța, hotărârea din 7 septembrie 2002).
În speță, instanta constata ca petenta nu a contestat împrejurarea că produsele supuse operațiunii de import reprezentau aeromodele cu cameră, ci a invocat, in esenta, că în mod greșit s-a decis sancționarea sa, agentul constatator dând o interpretare stranie unui aeromodel ca întreg.
Instanța reține că înscrisurile aflate la dosar, respectiv declarația MRN15ROBU1030/_, factura externă B_/21.01.2015, documentul AWB_, confirmă săvârșirea faptei de către petentă, reprezentand o proba certa si completa de natura a convinge instanta de realitatea consemnarilor din cuprinsul actului contestat.
F. de cele ce preceda, instanta conchide ca, desi petentei i s-a acordat în mod efectiv posibilitatea de a propune orice probe ar fi considerat necesare în combaterea celor reținute de agentul constatator și de a-și prezenta argumentele în apărare în cadrul unei proceduri contradictorii, apărările formulate de acesta prin care tinde la a dovedi netemeinicia procesului-verbal contestat, nu sunt însoțite de nicio dovadă și nici de vreun indiciu care să facă rezonabilă îndoiala cu privire la faptele reținute de agentul constatator (cauza N. G. c. României).
Așadar, instanța constată că rămâne în ființă prezumția de veridicitate a situației de fapt reținută în cuprinsul actului, apreciind că în mod întemeiat a reținut agentul constatator săvârșirea faptei contravenționale.
Art. 34 din OG nr. 2/2001 prevede că instanța competentă să soluționeze plângerea hotărăște și asupra sancțiunii aplicate.
În conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. 3 OG nr. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Instanța observă că, în speță, sanctiunea aplicata petentei se încadreaza în limitele legale, fiind stabilit minimul amenzii prevăzute de lege pentru contravenția săvârșită
În raport de criteriile de individualizare prevazute de art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001, instanta apreciaza ca nivelul minim al amenzii corespunde pericolului social al faptei și conduitei petentei, fapta fiind considerata de catre legiuitor a prezenta o gravitate sporita prin stabilirea unei amenzi minime în acest cuantum.
Totodata, instanta apreciaza ca in cauza nu se impune inlocuirea sanctiunii amenzii contraventionale cu avertismentul, fiind de neconceput încurajarea evaziunii fiscale.
Având în vedere cele menționate, instanța consideră că dispozițiile art. 21 alin. 3 OG nr.2/2001 au fost respectate cu ocazia aplicării sancțiunii contravenționale, aceasta fiind una proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de către petenta.
Pentru toate aceste considerente, instanța, in temeiul art. 34 din OG nr.2/2001 va respinge plângerea formulată de petenta, ca fiind neîntemeiată si va mentine procesul-verbal de constatare si sanctionare a contravenției ./200 nr.33 din data de 10.02.2015, ca fiind temeinic si legal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de către petenta S. M. SRL-B., ., nr. 14, jud. B., în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI-DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ BUCUREȘTI-sector 2 București, ., ca neîntemeiată.
Menține procesul verbal de constatare și sancționare ./200 nr.33 din data de 10.02.2015 și măsurile dispuse prin acesta.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 03.07.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER
L. C. R. M. C. P.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4682/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4671/2015.... → |
|---|
